Zis-a Domnul: Nu te uita la infatisarea lui si la inaltimea staturii lui; Eu nu Ma uit ca omul; caci omul se uita la fata, iar Domnul se uita la inima omului
†
Cartea intai a regilor
Capitolul 16
Dar Domnul a zis catre Samuel:
« Nu te uita la infatisarea lui si la inaltimea staturii lui; Eu nu Ma uit ca omul; caci omul se uita la fata, iar Domnul se uita la inima ».†
Psaltirea Proorocului David
Psalmul 7: 10
Ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mantuieste pe cei drepti la inima.
David era balan, cu ochi frumosi si placut la fata (I Regi 16, 12), iar in Sfanta Biblia din 1914 gasim ca era „placut la vedere Domnului”, in sens ca L-a gasit drept cu inima conform citatului: „Domnul se uita la inima” (I Regi 16, 7).
In Vechiul Testament, numele David este o aparitie unica, nefiind cunoscut alt barbat cu acelasi nume. Deriva de la un radical care inseamna „a iubi”, substantivat „iubitul”. Dupa traducerea si propunerea lui Origen, „cel indemanatic la degete” si, conform Sfantului Maxim Marturisitorul, „cel smerit”, cel care se micsoreaza pe sine. In Biblia de la 1914 observam ca primul care rosteste numele lui David este Insusi Dumnezeu, cand i se adreseaza lui Samuel: „Scoala-te si unge pe David, ca acesta este bun” (I Regi, 16, 12).
David era cel mai mic dintre cei opt fii ai lui Iesei Bethleemitul. In aceasta privinta, Sfantul Atanasie cel Mare spune ca „de David nu auzisera nici vecinii, de vreme ce nici marele Samuel nu l-a cunoscut pe el. Ci a cautat sa afle de mai are Iesei vreun fiu”. In genealogia semintiei lui Iuda figureaza doar sapte fii ai lui Iesei, dar probabil unul dintre ei murise. David era balan, cu ochi frumosi si placut la fata (I Regi 16, 12), iar in Biblia din 1914 gasim ca era „placut la vedere Domnului”, in sens ca L-a gasit drept cu inima, conform I Regi 16, 7: „Domnul se uita la inima”.
Scriptura ne arata ce fel de inima cauta Dumnezeu. Prorocul zice:
„Cautat-au spre rugaciunea celor smeriti si nu a defaimat cererea lor” (Psalmi 101, 18).
In cartea lui Iov sta scris: „El nu cauta la fata celor mari si nu-Si intoarce ochii Sai de la cei fara prihana” (Iov 34, 19). In alt loc, Insusi Dumnezeu marturiseste zicand: „Catre cine voi cauta, fara numai catre cel bland si smerit cu inima si care se cutremura de cuvintele Mele” (Isaia 66, 2). Inclusiv Preacurata Fecioara zice in cantarea ei: „Ca a cautat Domnul spre smerenia roabei Sale” (Luca 1, 48).
Din aceste citate ale Sfintei Scripturi se poate intelege ca Dumnezeu, mai mult ca spre oricare, cauta spre cei smeriti si blanzi, care implinesc poruncile Lui. Astfel, se vede ca cel care stie cele ascunse ale inimii, Domnul Savaot, mai dinainte cunoscand smerenia si nerautatea acestui fiu al lui Iesei, l-a incununat cu slava si cu daruri. Tocmai despre aceasta cercetare chiar David scrie sub influenta Sfantului Duh:
„Doamne, cercatu-m-ai si m-ai cunoscut; Tu ai cunoscut sederea mea si scularea. Tu ai priceput gandurile mele de departe. Cararea mea si firul vietii mele Tu o ai iscodit. Si toate caile mele mai inainte le-ai vazut, ca nu este viclesug in inima mea” (Psalmi 138, 1-4).
sursa:doxologia