Sfanta protectoare a calatorilor, pasarilor si animalelor

   

†

   Sfanta Parascheva s-a nascut in secolul al XI-lea, in satul Epivat din Tracia, pe tarmul Marii Marmara, in apropiere de Constantinopol (azi Istanbul). Se spune ca pe cand avea 10 ani, Cuvioasa Parascheva a auzit intr-o biserica cuvintele Mantuitorului: 

Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie (Marcu 8, 34). 

Aceste cuvinte o determina sa-si daruiasca hainele sale saracilor.

Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi 

14 octombrie

  Dupa o vreme se retrage in pustie. Urmand sfaturile unor vietuitori alesi, se indreapta spre tinutul Pontului, oprindu-se la manastirea Maicii Domnului din Heracleea, unde va ramane cinci ani. De aici a plecat spre Tara Sfanta, in dorinta de a-si petrece restul vietii in locurile sfinte. Dupa ce a vazut Ierusalimul, s-a asezat intr-o manastire de calugarite in pustiul Iordanului.

  Din putinele stiri privitoare la viata ei, aflam ca intr-o noapte, pe cand avea 25 de ani, un inger i-a spus in vis, sa se reintoarca in locurile parintesti. Sfantul Varlaam scrie in Cazania sa: "Sa lasi pustia si la mosia ta sa te intorci, ca acolo ti se cade sa lasi trupul pamantului si sa treci din aceasta lume catre Dumnezeu, pe Care L-ai iubit".

  Din Constantinopol s-a indreptat spre Epivat, fara sa spuna cuiva cine este si de unde vine. Aici, impacata cu sine, cu oamenii si cu Dumnezeu, si-a dat sufletul.

Sfânta Parascheva și familia ei

  A fost ingropata ca o straina. Potrivit traditiei se spune ca un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat in mare. Valurile l-au aruncat la tarm, iar un sihastru care traia acolo, a rugat pe niste crestini sa-l ingroape dupa randuiala crestineasca. Sapand deci o groapa, au aflat trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputrezit si plin de mireasma. Cu toate acestea, au pus alaturi de ea si trupul corabierului. Dar in noaptea urmatoare, unuia din crestinii care sapasera groapa, cu numele Gheorghe, i s-a aratat in vis o imparateasa, sezand pe un scaun luminat si inconjurata de ingeri, iar unul dintre acestia il mustra pentru ca n-a scos din groapa trupul Cuvioasei Parascheva. Iar imparateasa pe care o vazuse in vis " si care nu era alta decat Cuvioasa Parascheva " i-a poruncit sa ia degraba trupul ei si sa-l aseze undeva la loc de cinste.

  Credinciosii au inteles ca este un semn dumnezeiesc, fapt pentru care au luat trupul Cuvioasei din mormant si l-au asezat in biserica Sfintii Apostoli din Kallicrateia. Indata au avut loc vindecari minunate in urma rugaciunilor care se faceau langa cinstitele sale moaste.

  In anul 1238, in ziua de 14 octombrie, moastele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate la Tarnovo, fiind asezate in Biserica cu hramul Maicii Domnului.

  In anul 1393, Bulgaria cade sub ocupatia turcilor, iar bisericile bulgare au fost transformate in moschei. Este anul in care sfintele moaste sunt mutate la Vidin, pentru 5 ani.

  Dupa lupta de la Nicopole din anul 1396, moastele Sfintei Parascheva vor ajunge din Vidin la Belgrad - Serbia, in anul 1398.

  In 1521, sultanul Suleiman Magnificul cucereste Belgradul. Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva sunt duse la Constantinopol, fiind asezate in palatul sultanului. Au fost rascumparate de la turci de Patriarhia Ecumenica. Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost asezate in Biserica Panmakaristos, sediul de atunci al Patriarhiei Ecumenice. Dupa transformarea acestei biserici in moscheie, moastele au fost duse in mai multe biserici: Vlaherne (1586), Sfantul Dumitru de la Xiloporta (1597) si Sfantul Gheorghe din Fanar - noul sediu al Patriarhiei Ecumenice (1601).

Stramutarea moastelorCuvioasei Parascheva la Iasi

Vasile Lupu ctitorind la Iasi biserica "Sfintii Trei Ierarhi" si amintindu-si de Ioan Asan, care la vremea sa a stramutat moastele Prea Cuvioasei Parascheva de la Epivat la Tarnovo, de Alexandru cel Bun care a adus moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Cetatea Alba la Suceava, a facut demersurile necesare la Patriarhia din Constantinopol ca moastele Sfintei Parascheva sa fie stramutate la Iasi.

  Plateste toate datoriile Patriarhiei Ecumenice, si astfel, patriarhul Partenie I si membrii Sinodului au hotarat sa-i ofere, drept recunostinta, moastele Cuvioasei.

  Moastele Cuvioasei Parascheva au fost aduse in Moldova de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) si asezate pe 14 octombrie 1641, in Manastirea „Sfintii Trei Ierarhi“. In anul 1887, moastele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate in Catedrala mitropolitana din Iasi.

Cinstirea Cuvioasei Parascheva nu are granite

Bisericile care au ca ocrotitoare pe Sfanta Cuvioasa Parascheva sunt intr-un numar mare. Astfel, in Arhiepiscopia Bucurestilor sunt peste 33 de biserici, in Arhiepiscopia Targovistei 18, in Episcopia Buzaului 29, in Episcopia Dunarii de Jos 24, in Episcopia Alexandriei si Teleormanului 4, in Arhiepiscopia Iasilor 35, in Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor 5, in Episcopia Romanului 22, in Arhiepiscopia Sibiului 47, in Episcopia Maramuresului si Satmarului 6, in Arhiepiscopia Timisoarei 18, in Episcopia Caransebesului 5, in Mitropolia Basarabiei 6. Episcopia Ortodoxa a romanilor din Ungaria are la Gyula o biserica cu hramul "Sfanta Parascheva", construita in anul 1834. Romanii din Malovista (Macedonia), Torino (Italia), Paris (Franta), Wakefield, Massachusetts (SUA) au biserici al caror hram este Sfanta Parascheva.

  Intr-o predica inchinata Sfintei Cuvioase Parascheva, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a marturisit ca Sfanta Parascheva ii ajuta pe toti oamenii care isi indreapta rugaciunile catre ea: "Sfintii, din orice neam ar fi ei, sunt sfintii lui Dumnezeu si ii ajuta pe toti oamenii smeriti care cu evlavie multa cer ajutorul sfintilor. De aceea, Sfanta Cuvioasa Parascheva aduna popoarele in comuniune de rugaciune, in unitate frateasca. Aduna laolalta pe romani, bulgari, greci, sarbi si pe toti cei care o cinstesc cu multa evlavie. Sfanta Cuvioasa Parascheva este mult folositoare pentru toti crestinii, dar mai ales pentru toti cei care au evlavie deosebita fata de ea. Sfanta a fost tanara cand a trecut la viata vesnica. Se vede aceasta mai ales la Iasi in perioada examenelor cand studentii, cu multa evlavie, cer ajutorul ei ca sa reuseasca la examene. De asemenea, sunt oameni bolnavi care vin de la departari mari ca sa primeasca ajutorul Sfintei Cuvioase Parascheva".

Sfanta Parascheva - Sfanta Vineri

Sarbatoarea Sfintei Vineri, foarte populara in randul romanilor, provine din cultul zeitei romane Venera (latinescul „venere“ inseamna „ziua saptamanii dedicata lui Venus“), zeita frumusetii si a dragostei. Intrucat vestea despre minunile Sf. Parascheva se raspandise in toata tara, ea a fost numita Vinerea Mare de toamna sau Vinerea celor 12 vineri. De altfel, onomasticul grec „paraskevi“ inseamna „a cincea zi a saptamanii, vineri“. Sfanta Vineri era considerata stapana peste lumea femeilor, indeletnicirile acestora (cusutul, torsul, tesutul) fiind controlate de ea. Considerata aparatoarea calatorilor, pasarilor si animalelor, ea daruia si frumusete fetelor ce o ascultau. In cinstea Sfintei Vineri, femeile nu torceau, nu spalau rufe si nu faceau paine vinerea, pentru a nu fi orbite si lasate vaduve (Sfanta fiind vaduva). Mai erau interzise spalatul pe cap, imprumutatul din casa si petrecerile. Aceste superstitii au cazut astazi in uitare, ele nefiind incurajate de Biserica.

Troparul Sfintei Cuvioase Parascheva

Daramati templul acesta si’n trei zile il voi ridica. Zis-a DOMNUL IISUS

   Zis-a DOMNUL IISUS:

Nu faceti casa Tatalui Meu casa de negutatorie!

†

   Dupa aceea S’a coborat in Capernaum, El, precum si mama Sa si fratii Sai si ucenicii Sai; si n’au ramas acolo multe zile.

  Si Pastile Iudeilor erau aproape si Domnul IISUS, S’a suit la Ierusalim. Si a gasit sezand in templu pe cei ce vindeau boi si oi si porumbei si pe schimbatorii de bani. Si facand un bici de streanguri, i-a scos pe toti afara din templu, si oile, si boii, iar schimbatorilor le-a varsat banii si le-a rasturnat mesele.  Si celor care vindeau porumbei le-a zis:

Luati acestea de aici! Nu faceti casa Tatalui Meu casa de negutatorie!

  Si ucenicii Sai si-au adus aminte ca este scris: Ravna casei Tale m’a mancat.

Dar I-au raspuns Iudeii, zicand:

De vreme ce tu faci acestea, ce semn ne arati?

Domnul  IISUS le-a raspuns si le-a zis:

Daramati templul acesta si’n trei zile il voi ridica.

 Si au zis Iudeii:

In patruzeci si sase de ani s’a zidit templul acesta! Si tu il vei ridica in trei zile?…

 Dar El le vorbea de templul trupului Sau. Deci, cand a inviat din morti, ucenicii Sai si-au adus aminte ca El zisese aceasta si au crezut Scripturii si cuvantului pe care-l spusese Domnul IISUS.

Sfanta evanghelie dupa Ioan
Capitolul 2: 12-22

Ce informatii ar trebui sa stim despre Prohodul Domnului din Vinerea Mare.

   Ce informatii ar trebui sa stim despre Prohodul Domnului din Vinerea Mare.

†

   O vreme a iertarii, a rugaciunii si a schimbarii sufletesti. O perioada in care, ca intr-un soi de radiografie duhovniceasca, ne judecam pe noi insine, nu pe altii, vedem propriile noastre greseli, lipsuri si neajunsuri, fara sa privim in vietile si-n sufletele celorlalti. 

 

  Daca „paresimile” sau cele 40 de zile de post ni se pareau imense, lungi si imposibile, poate, iata ca incredintandu-ne intru totul ajutorului Domnului si purtarii Sale de grija, am reusit sa razbatem printre zilele de ajunare si noptile de rugaciune, ajungand aproape la „linia de sosire”. Ne si intrebam, omeneste: oare cand s-au scurs deja 40 de zile si, mai ales, trei luni din acest an?

  Suntem in Saptamana Patimirilor Mantuitorului. Ne mai despart doar cateva ceasuri de Vinerea Mare, ziua in care Mantuitorul va fi „ingropat” in cadrul slujbei Prohodului. Din primii ani ai copilariei si pana astazi, cand munca si grijile ne-au purtat departe de obarsii, purtam cu totii in inimi acea imagine: Sfantul Epitaf, panza care are pe ea chipul Mantuitorului, pe sub care trec credinciosii, este scos deja in mijlocul bisericii alaturi de Sfanta Cruce, flori multicolore si smerite le impodobesc, iar multime de oameni vin sa cante ingroparea Domnului.

  Caci, asa cum stim, in seara zilei de vineri, in toate bisericile si manastirile ortodoxe se savarseste slujba Prohodului Domnului, o randuiala cu totul speciala, care cuprinde cantari de o frumusete deosebita si care surprinde diferite imagini, tablouri si momente ale pogorarii Trupului Mantuitorului nostru de pe Crucea rastignirii si ale asezarii Lui in mormant. Cu acest prilej, ne-am gandit sa adunam la un loc cateva lucruri pe care, poate, unii dintre dumneavoastra nu le cunoasteti despre istoria, continutul si randuiala Prohodului Domnului, prezentandu-le intr-o forma sintetica, asa cum v-am obisnuit, pentru a le fixa bine in memorie si pentru a le transmite si altora:

  Din punct de vedere etimologic, termenul „prohod” inseamna „trecere”. El provine din slava (veche), de la „provodŭ” si se refera, evident, la trecerea „de la moarte la viata si de pe pamant la cer”. De altfel, si termenul „prohodire” exprima aceeasi idee: slujba religioasa de la inmormantarile desfasurate in cadrul cultului nostru crestin, o randuiala cu un profund caracter funebru.

  Autorul Prohodului Domnului este Sfantul Teodor Studitul, care a trait in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si in prima parte a secolului al IX-lea. Sfantul Teodor Studitul a fost un cunoscut imnograf grec, mare teolog si staret al Manastirii Sfantului Ioan Botezatorul de la Studion, aflata la marginea cetatii Constantinopolului. Cea mai importanta contributie teologica a sfantului Teodor Studitul, „Despre sfintele icoane”, a fost o lucrare de aparare a icoanelor in timpul celei de-a doua perioade a iconoclasmului bizantin (814-842). Nu intamplator, in strofa 40 din cea de-a treia stare a Prohodului, Sfantul Teodor scria astfel: 

Pace in Biserici, Lumii mantuire, Prin invierea-Ti da-ne !

  Rugandu-se pentru stingerea dezbinarii din cadrul bisericii, pricinuita de lupta imparatilor iconoclasti impotriva cultului icoanelor.
In tara noastra, aceasta slujba a fost tiparita pentru prima oara la Buzau, in ziua de 6 februarie a anului 1836, de catre ieromonahul Macarie, prin purtarea de grija a episcopului Chesarie Capatana. Apoi, cel care a reeditat forma initiala a cantarii si s-a ingrijit ca ea sa aiba o varianta imbunatatita din punct de vedere ritmic si melodic a fost Anton Pann, profesor, protopsalt si compozitor de muzica religioasa. Acesta a tiparit Prohodul Domnului in doua noi editii, in anii 1846 si 1853, punand efortul sau de editare sub titlul „Epitaful sau slujba inmormantarii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos”. Insa, pentru ca prelucrarile sale n-au ajuns la inaltimea traducerii ieromonahului Macarie, tot aceasta a ramas „recunoscuta” in cultul Bisericii, fiind editata cu timpul de catre protopsalti si specialisti ai imnografiei si retiparita in mai multe centre eparhiale din cuprinsul tarii noastre.
In ceea ce priveste structura sa, Prohodul Domnului este alcatuit din trei parti sau stari, prima parte avand 73 de strofe, a doua parte 60 de strofe, iar a treia parte 43 de strofe. Prima strofa a fiecarei stari este cantata din nou la finalul ei, in timp ce preotul iese in fata Sfantului Epitaf pentru a rosti ecteniile. Fiecare strofa este precedata de cate un stih luat din Psalmul 118, dar care de obicei, in practica, nu se citeste si nici nu se canta, pentru a nu face dificila intreaga cantare.

In cadrul celei de-a doua stari a Prohodului, la strofa 42, apare o comparatie interesanta, in care Mantuitorul Hristos este asemanat cu un pelican: 

Ca un pelican, Te-ai ranit in coasta Ta, Cuvinte; Si-ai dat viata l-ai Tai fii, care au murit, Raspandind asupra lor izvoare vii. 

  Care ar fi explicatia? 

  Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, in cartea sa intitulata „Din Ierihon catre Sion. Scrieri duhovnicesti”, aminteste o veche legenda a pelicanului care spune ca, atunci cand puisorii acestuia sunt infometati, aprinsi de sete, otraviti de veninul serpilor de apa sau raniti din diferite pricini, pelicanul isi raneste coasta sa si le potoleste setea puilor cu propriul sau sange. Imnografii bisericii au preluat aceasta metafora interesanta, iar Sfantul Maxim Marturisitorul explica deosebit de frumos care este intelesul duhovnicesc al acestei comparatii: 

Hristos este pelicanul care isi impunge cu ciocul coasta pana curge sange ca sa isi reinvie puiii omorati din pricina veninului de sarpe; puii pelicanului ii reprezinta pe protoparinti, adica pe Adam si Eva sau, mai simplu spus, simbolizeaza firea noastra umana. Sarpele este in mod cert diavolul care, prin viclenia sa (venin) ii omoara pe oameni indemnandu-i la vietuirea in pacat.

  Din punct de vedere muzical, Prohodul Domnului este cea mai cunoscuta si mai populara lucrare din cadrul unui Praznic Imparatesc si una dintre cele mai iubite cantari de pe parcursul anului bisericesc. El este cantat de obicei de psaltul sau cantaretii de la strana, alaturi de toti credinciosii din biserica, intonandu-l cu totii pe pe glasul V, pe note triste, mai cu seama primele doua stari, iar a treia stare pe glasul III, intr-o nota de nadejde si bucurie, caci moartea s-a transformat in Inviere. 

Asa cum subliniaza Patriarhul Romaniei, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, in descrierea cartii Prohodului, tonalitatea trista si stinsa a cantarii nu este o tanguire sentimentala, ci este o tanguire duhovniceasca pentru ca Cel care se afla in mormant cu trupul si in iad cu sufletul nu este un om simplu, ci Dumnezeu devenit Om pentru izbavirea din iad si din moarte a neamului omenesc.
Indata dupa cantarea Prohodului Domnului, preotul iese afara alaturi de credinciosi si inconjoara impreuna sfanta biserica, dupa cum prevede randuiala slujbei de prohodire a unui slujitor al Bisericii. Se fac patru opriri in total, iar la fiecare oprire preotul rosteste cate o ectenie. La finalul acestei procesiuni, Sfantul Epitaf, purtat prin aer, este asezat pe Sfanta Masa, ramanand aici pana la Vecernia Praznicului Inaltarii Domnului, dupa care este dus in locul din Altar in care se pastreaza in timpul anului.

Asadar, dincolo de notiunile acestea istorice sau etimologice, cel mai important este sa retinem doua lucruri: asa cum, in orice colt al lumii ne-am afla, in momentele grele ale despartirilor, ale plecarilor celor dragi din aceasta lume facem orice, platim oricat pentru a-i petrece pe ultimul drum, si in Vinerea Mare sa lasam „toata grija cea lumeasca”, dupa cum ne indeamna Heruvicul la fiecare Sfanta Liturghie si sa fim partasi la slujba Prohodului Domnului, cantand cu glas duios taina biruintei lui Hristos asupra mortii. Si asa cum nu uitam in acesta saptamana dinaintea Pastelui sa trecem pe lista toate bunatatile pentru masa cea imbelsugata, sa mergem la Prohod si sa ne amintim de sfintele, mantuitoarele si infricosatoarele Patimi ale Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pe care le-a primit de bunavoie pentru noi si pentru a noastra mantuire.

sursa: Bizanticons Art

   Rugaciunea zilei de Vineri

†

   Doamne Iisuse Hristoase, Mantuitorul cel dulce al sufletului meu, in aceasta zi a Rastignirii Tale pe Cruce ai patimit si ai luat moarte pentru pacatele noastre, ma marturisesc inaintea Ta, cum ca eu sant cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe.

  Ma rog insa Bunatatii Tale celei nespuse, sa ma invrednicesti cu Darul Tau, Doamne, ca si eu sa pot rabda patimi pentru credinta, speranta si iubirea ce le am catre Tine, precum Tu Cel indurat ai rabdat pentru mantuirea mea. Intareste-ma, o, Doamne ca de astazi inainte sa port Crucea Ta cu bucurie si cu mare cainta, si sa urasc cugetele mele si vointele mele cele rele. Sadeste in inima mea intristarea de moartea Ta ca sa o simt precum au simtit-o iubita ta Maica, ucenicii Tai si femeile purtatoare de mir, ce stateau langa Crucea Ta.

  Lumineaza-mi simtirile cele sufletesti, ca sa se miste si sa priceapa moartea Ta, precum ai facut de Te-au cunoscut fapturile cele neinsufletite, cand s-au miscat la Rastignirea Ta, si mai virtos, cum te-a cunoscut talharul cel credincios si pocait, si ti s-a plecat, de l-ai pus in rai. Da-mi, Doamne, si mie, talharului celui rau, Darul Tau, precum atunci l-ai dat aceluia si-mi iarta pacatele, pentru Sfintele Tale Patimi, si cu buna intoarcere si cainta ma aseaza impreuna cu el in rai, ca un Dumnezeu si Ziditor ce-mi esti.

  Ma inchin Crucii Tale, Hristoase, si pentru iubirea Ta catre noi, zic catre dansa: 

   Bucura-te, cinstita Cruce a lui Hristos, pe care ridicat si pironit fiind Domnul, a mantuit lumea!
   Bucura-te, pom binecuvantat, pentru ca tu ai tinut rodul vietii, care ne-a mantuit de moartea pacatului.

   Bucura-te, drugul cel tare, care ai sfaramat usile iadului.

   Bucura-te, cheie imparateasca, ce ai deschis usa raiului.

  O, Hristoase al meu rastignit, cate ai patimit pentru noi! Cate rani, cate scuipari si cata ocara ai rabdat pentru pacatele noastre si pentru a ne da inca pilda de adevarata rabdare in suferintele si necazurile vietii acesteia!

  Si fiindca acestea ni le trimite Dumnezeu pentru pacatele noastre, ca sa ne indreptam si sa ne apropiem de El, si asa, numai spre folosul nostru ne

pedepseste in aceasta viata. De aceea, rogu-ma Tie, Stapane, ca la necazurile, ispitele si durerile cate ar veni asupra mea, sa-mi inmultesti impreuna si rabdarea, puterea si multumirea, caci cunosc, ca neputincios sant de nu ma vei intari; 

orb de nu ma vei lumina; 

legat de nu ma vei dezlega; 

fricos de nu ma vei face indraznet; 

pierdut de nu ma vei cerca; 

sclav de nu ma vei rascumpara cu bogata si Dumnezeiasca Ta putere si cu Darul Sfintei Tale Cruci, careia ma inchin si o maresc, acum, si pururea si in vecii vecilor.

Amin.

† Rugaciune pentru fiecare ora din zi si din noapte a Sfantul Ioan Gura de Aur >>>

ナ   Provocare zilei de astazi la rugaciune este: BINECUVANTAREA.

Binecuvinteaza-i pe oamenii cu care intri in contact astazi, fie din familie sau straini.

Ex:
Binecuvinteaza-l Doamne pe omul acesta cu pace, liniste, sanatate!

Creati, propriile formulari.

📃 Rugaciunea de Duminica

📃 Rugaciunea de Luni

📃 Rugaciunea de Marti

📃 Rugaciunea de Miercuri

📃 Rugaciunea de Joi

📃 Rugaciunea zilei de astazi ... 🔝

📃 Rugaciunea de Sambata