Sfanta protectoare a calatorilor, pasarilor si animalelor

   

†

   Sfanta Parascheva s-a nascut in secolul al XI-lea, in satul Epivat din Tracia, pe tarmul Marii Marmara, in apropiere de Constantinopol (azi Istanbul). Se spune ca pe cand avea 10 ani, Cuvioasa Parascheva a auzit intr-o biserica cuvintele Mantuitorului: 

Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie (Marcu 8, 34). 

Aceste cuvinte o determina sa-si daruiasca hainele sale saracilor.

Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi 

14 octombrie

  Dupa o vreme se retrage in pustie. Urmand sfaturile unor vietuitori alesi, se indreapta spre tinutul Pontului, oprindu-se la manastirea Maicii Domnului din Heracleea, unde va ramane cinci ani. De aici a plecat spre Tara Sfanta, in dorinta de a-si petrece restul vietii in locurile sfinte. Dupa ce a vazut Ierusalimul, s-a asezat intr-o manastire de calugarite in pustiul Iordanului.

  Din putinele stiri privitoare la viata ei, aflam ca intr-o noapte, pe cand avea 25 de ani, un inger i-a spus in vis, sa se reintoarca in locurile parintesti. Sfantul Varlaam scrie in Cazania sa: "Sa lasi pustia si la mosia ta sa te intorci, ca acolo ti se cade sa lasi trupul pamantului si sa treci din aceasta lume catre Dumnezeu, pe Care L-ai iubit".

  Din Constantinopol s-a indreptat spre Epivat, fara sa spuna cuiva cine este si de unde vine. Aici, impacata cu sine, cu oamenii si cu Dumnezeu, si-a dat sufletul.

Sfânta Parascheva și familia ei

  A fost ingropata ca o straina. Potrivit traditiei se spune ca un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat in mare. Valurile l-au aruncat la tarm, iar un sihastru care traia acolo, a rugat pe niste crestini sa-l ingroape dupa randuiala crestineasca. Sapand deci o groapa, au aflat trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputrezit si plin de mireasma. Cu toate acestea, au pus alaturi de ea si trupul corabierului. Dar in noaptea urmatoare, unuia din crestinii care sapasera groapa, cu numele Gheorghe, i s-a aratat in vis o imparateasa, sezand pe un scaun luminat si inconjurata de ingeri, iar unul dintre acestia il mustra pentru ca n-a scos din groapa trupul Cuvioasei Parascheva. Iar imparateasa pe care o vazuse in vis " si care nu era alta decat Cuvioasa Parascheva " i-a poruncit sa ia degraba trupul ei si sa-l aseze undeva la loc de cinste.

  Credinciosii au inteles ca este un semn dumnezeiesc, fapt pentru care au luat trupul Cuvioasei din mormant si l-au asezat in biserica Sfintii Apostoli din Kallicrateia. Indata au avut loc vindecari minunate in urma rugaciunilor care se faceau langa cinstitele sale moaste.

  In anul 1238, in ziua de 14 octombrie, moastele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate la Tarnovo, fiind asezate in Biserica cu hramul Maicii Domnului.

  In anul 1393, Bulgaria cade sub ocupatia turcilor, iar bisericile bulgare au fost transformate in moschei. Este anul in care sfintele moaste sunt mutate la Vidin, pentru 5 ani.

  Dupa lupta de la Nicopole din anul 1396, moastele Sfintei Parascheva vor ajunge din Vidin la Belgrad - Serbia, in anul 1398.

  In 1521, sultanul Suleiman Magnificul cucereste Belgradul. Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva sunt duse la Constantinopol, fiind asezate in palatul sultanului. Au fost rascumparate de la turci de Patriarhia Ecumenica. Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost asezate in Biserica Panmakaristos, sediul de atunci al Patriarhiei Ecumenice. Dupa transformarea acestei biserici in moscheie, moastele au fost duse in mai multe biserici: Vlaherne (1586), Sfantul Dumitru de la Xiloporta (1597) si Sfantul Gheorghe din Fanar - noul sediu al Patriarhiei Ecumenice (1601).

Stramutarea moastelorCuvioasei Parascheva la Iasi

Vasile Lupu ctitorind la Iasi biserica "Sfintii Trei Ierarhi" si amintindu-si de Ioan Asan, care la vremea sa a stramutat moastele Prea Cuvioasei Parascheva de la Epivat la Tarnovo, de Alexandru cel Bun care a adus moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Cetatea Alba la Suceava, a facut demersurile necesare la Patriarhia din Constantinopol ca moastele Sfintei Parascheva sa fie stramutate la Iasi.

  Plateste toate datoriile Patriarhiei Ecumenice, si astfel, patriarhul Partenie I si membrii Sinodului au hotarat sa-i ofere, drept recunostinta, moastele Cuvioasei.

  Moastele Cuvioasei Parascheva au fost aduse in Moldova de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) si asezate pe 14 octombrie 1641, in Manastirea „Sfintii Trei Ierarhi“. In anul 1887, moastele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate in Catedrala mitropolitana din Iasi.

Cinstirea Cuvioasei Parascheva nu are granite

Bisericile care au ca ocrotitoare pe Sfanta Cuvioasa Parascheva sunt intr-un numar mare. Astfel, in Arhiepiscopia Bucurestilor sunt peste 33 de biserici, in Arhiepiscopia Targovistei 18, in Episcopia Buzaului 29, in Episcopia Dunarii de Jos 24, in Episcopia Alexandriei si Teleormanului 4, in Arhiepiscopia Iasilor 35, in Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor 5, in Episcopia Romanului 22, in Arhiepiscopia Sibiului 47, in Episcopia Maramuresului si Satmarului 6, in Arhiepiscopia Timisoarei 18, in Episcopia Caransebesului 5, in Mitropolia Basarabiei 6. Episcopia Ortodoxa a romanilor din Ungaria are la Gyula o biserica cu hramul "Sfanta Parascheva", construita in anul 1834. Romanii din Malovista (Macedonia), Torino (Italia), Paris (Franta), Wakefield, Massachusetts (SUA) au biserici al caror hram este Sfanta Parascheva.

  Intr-o predica inchinata Sfintei Cuvioase Parascheva, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a marturisit ca Sfanta Parascheva ii ajuta pe toti oamenii care isi indreapta rugaciunile catre ea: "Sfintii, din orice neam ar fi ei, sunt sfintii lui Dumnezeu si ii ajuta pe toti oamenii smeriti care cu evlavie multa cer ajutorul sfintilor. De aceea, Sfanta Cuvioasa Parascheva aduna popoarele in comuniune de rugaciune, in unitate frateasca. Aduna laolalta pe romani, bulgari, greci, sarbi si pe toti cei care o cinstesc cu multa evlavie. Sfanta Cuvioasa Parascheva este mult folositoare pentru toti crestinii, dar mai ales pentru toti cei care au evlavie deosebita fata de ea. Sfanta a fost tanara cand a trecut la viata vesnica. Se vede aceasta mai ales la Iasi in perioada examenelor cand studentii, cu multa evlavie, cer ajutorul ei ca sa reuseasca la examene. De asemenea, sunt oameni bolnavi care vin de la departari mari ca sa primeasca ajutorul Sfintei Cuvioase Parascheva".

Sfanta Parascheva - Sfanta Vineri

Sarbatoarea Sfintei Vineri, foarte populara in randul romanilor, provine din cultul zeitei romane Venera (latinescul „venere“ inseamna „ziua saptamanii dedicata lui Venus“), zeita frumusetii si a dragostei. Intrucat vestea despre minunile Sf. Parascheva se raspandise in toata tara, ea a fost numita Vinerea Mare de toamna sau Vinerea celor 12 vineri. De altfel, onomasticul grec „paraskevi“ inseamna „a cincea zi a saptamanii, vineri“. Sfanta Vineri era considerata stapana peste lumea femeilor, indeletnicirile acestora (cusutul, torsul, tesutul) fiind controlate de ea. Considerata aparatoarea calatorilor, pasarilor si animalelor, ea daruia si frumusete fetelor ce o ascultau. In cinstea Sfintei Vineri, femeile nu torceau, nu spalau rufe si nu faceau paine vinerea, pentru a nu fi orbite si lasate vaduve (Sfanta fiind vaduva). Mai erau interzise spalatul pe cap, imprumutatul din casa si petrecerile. Aceste superstitii au cazut astazi in uitare, ele nefiind incurajate de Biserica.

Troparul Sfintei Cuvioase Parascheva

Rugaciune catre Sfantul Ciprian, dezlegatorul de farmece, vraji si blesteme

   Sfantul Ciprian - leapada vrajitoria si ajunge episcop

†

   Sfantul Ciprian a trait in timpul imparatului Diocletian (284-305). Sfantul Ciprian a fost vrajitor, filosof si slujitor al zeului pagan Apolo din Antiohia Siriei.

Sfantul Sfintit Mucenic Ciprian

Sfanta Mucenita Iustina Fecioara

2 octombrie

 Rugaciune catre Sfantul Ciprian, dezlegatorul de farmece, vraji si blesteme

   Stapane D O A M N E   lISUSE HRISTOASE, Dumnezeul nostru, Creatorule si Chivernisitorule a toate, Sfant si slavit esti; IMPARATUL imparatilor si DOMNUL domnilor, slava Tie. Tu Cel ce locuiesti in lumina cea nepatrunsa si neapropiata, pentru rugaciunea mea, a smeritului si nevrednicului robului Tau, departeaza demonii si stinge viclenia lor de la robii Tai; revarsa ploaie la buna vreme peste tot pamantul si fa-l sa-si dea roadele lui; copacii si viile sa-si dea deplin rodul lor; femeile sa fie dezlegate si eliberate de nerodirea pantecelui; acestea si toata lumea mai intai fiind dezlegate, dezleaga si toata zidirea de toate legaturile diavolesti. Si dezleaga pe robul Tau (numele) impreuna cu toate ale casei lui de toate legaturile satanei, ale magiei, ale farmecelor si ale puterilor potrivnice. impiedica Tu, DOAMNE DUMNEZEUL parintilor nostri toata lucrarea satanei, Tu Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vraji si de toate lucrarile satanicesti si de toate legaturile lui, si distruge toata lucrarea vicleana prin pomenirea Prea Sfantului Tau nume.

   Asa, DOAMNE, STAPANE a toate, auzi-ma pe mine nevrednicul slujitorul Tau si dezleaga pe robul Tau (numele) de toate legaturile satanei si daca este legat in cer, sau pe pamant, sau cu piele de animale necuvantatoare, sau cu fier, sau cu piatra, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sange de om, sau cu al pasarilor sau cu al pestilor, sau prin necuratie, sau in alt chip s-au abatut asupra lui, sau daca din alta parte au venit, din mare, din fantani, din morminte, sau din orice alt loc, sau daca a venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasare, sau prin serpi (vii sau morti), sau prin pamantul mortilor, sau daca a venit prin strapungere de ace, dezleaga-le pentru totdeauna, in ceasul acesta, DOAMNE, cu puterea Ta cea mare.

   Tu D O A M N E, DUMNEZEUL nostru, Care cunosti si stii toate, dezleaga, sfarama si distruge, acum, lucrarile magiei, iar pe robul Tau (numele) pazeste-l cu toti ai casei lui de toate uneltirile diavolesti.

   Zdrobeste cu insemnarea cinstitei si de viata facatoarei Cruci (☦) toate puterile potrivnicilor. Pustieste, distruge si departeaza pentru totdeauna toate lucrarile magiei, vrajitoriei si fermecatoriei de la robul Tau (numele).

   Asa, D O A M N E, auzi-ma pe mine pacatosul slujitorul Tau si pe robul Tau cu toti ai casei lui, si dezieaga-i de demonul de amiaza, de toata boala si de tot blestemul, de toata mania, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lacomia, neputinta, prostia, neintelepciunea, mandria, cruzimea, nedreptatea, trufia, si de toate ratacirile si gresalele, stiute si nestiute, pentru sfant numele Tau, ca binecuvantat esti in veci. Amin.

Troparul Sfantului Mucenic Ciprian

   Si partas obiceiurilor si urmator scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele inalte. Pentru aceasta, cuvantul adevarului drept invatand si cu credinta rabdand pana la sange Sfintite Mucenice Ciprian, roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.

Condacul Sfantului Mucenic Ciprian

   Ca pe un ierarh cinstit si ca pe un nevoitor preatare, lumea dupa vrednicie te cinsteste, Sfintite Mucenice Ciprian, pururea pomenite si cu cantari mareste sfanta pomenirea ta; cerand intotdeauna sa daruiasca prin tine iertare greselilor, celor ce canta: Aliluia.

FILM

Sfantul Sfintit Mucenic Ciprian si Sfanta Mucenica Iustina

   Viata Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla

†

   Sf. Cuvioasa Teodora este prima romanca trecuta in randul sfintilor. A fost fiica lui Stefan Joldea, armas, un fel de comandant de artilerie la Cetatea Neamtului. Stefan Joldea, a trait in comuna Vanatori-Neamt si a avut doua fiice pe Marghita (Marghiolita) si pe Teodora.

Aceasta floare duhovniceasca si mireasa a lui Hristos, pe care a odraslit-o pamantul binecuvantat al Moldovei, s-a nascut pe la jumatatea secolului al XVII-lea, in satul Vanatori - Neamt, din parinti binecredinciosi si iubitori de Dumnezeu. Tatal ei, Stefan Joldea Armasul, avea dregatorie ostaseasca, asa cum si numele il arata, fiind paznic al Cetatii Neamtului si armas, adica fauritor de arme pentru cei ce aparau vestita Cetate a Moldovei. Mama sa, al carei nume nu este cunoscut, se ingrijea de cele pentru casa si de buna crestere, in frica de Dumnezeu, a celor doua fiice, Teodora si Maghita (Marghiolita).

   Fiica mai tanara s-a mutat curand la Dumnezeu, iar fericita Teodora a fost casatorita de catre parinti, impotriva vointei ei, cu un tanar evlavios din Ismail. Neavand copii, iar sufletul Teodorei fiind ranit de dragoste pentru Iisus Hristos si arzand de dorinta unei vieti cu totul curate, inchinate numai Lui, s-au invoit sa imbratiseze viata monahala. Marii sihastri, vechii ei sfatuitori, ce se nevoiau in acea vreme prin padurile si muntii din tinutul Neamt, precum si duhovnicul care ii cunostea firea evlavioasa si ravna pentru rugaciunea de taina, o indemnau spre viata de sihastrie.
Astfel, fericita Teodora a imbratisat cinul monahal la Schitul Varzaresti - Vrancea, iar dupa doi ani, sotul ei s-a calugarit in Schitul Poiana Marului, primind numele de Elefterie. Asa a binevoit Dumnezeu sa-i povatuiasca pe amandoi pe calea sfinteniei si a mantuirii.

 

   Fiecare calugarita din schit se nevoia cu mare ravna pentru Hristos, insa Cuvioasa Teodora intrecea pe toate celelalte surori cu rugaciunea, cu smerenia si cu nevointa duhovniceasca.
Dupa cativa ani, navalind turcii in partile Buzaului, au dat foc Schitului Varzaresti. Atunci toate surorile din obste s-au risipit in padurile seculare din partea locului, asteptand sa treaca primejdia si mania lui Dumnezeu. La fel a facut si Cuvioasa Teodora. S-a retras in muntii Vrancei impreuna cu stareta ei, schimonahia Paisia, a carei ucenica era. Acolo se nevoiau singure, acoperite de mana lui Dumnezeu, in post si rugaciune, rabdand multe ispite de la diavoli, foame, frig si tot felul de incercari.

MANASTIREA SIHLA SI PESTERA SFINTEI TEODORA

   Raposand stareta ei, fericita Teodora, in urma unei descoperiri dumnezeiesti, a parasit muntii Vrancei si s-a retras in partile Neamtului, pentru a se nevoi in padurile neumblate din jurul schiturilor Sihastria si Sihla. Dupa ce, mai intai, s-a inchinat la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului de la Manastirea Neamt, egumenul lavrei a trimis-o la Sihastria sa urmeze sfatul egumenului de acolo. Cu binecuvantarea ieroschimonahului Varsanufie, egumenul Sihastriei, fericita Teodora a fost incredintata duhovnicului Pavel, care a dus-o in pustie, in apropierea Schitului Sihla, sfatuind-o sa ramana acolo pana la moarte, daca va putea rabda asprimea vietii pustnicesti, iar de nu va putea suferi ispitele si frigul iernii, sa se aseze la o sihastrie de calugarite.

   Asa a ajuns fericita Teodora in muntii Sihlei, iar un sihastru milostiv i-a oferit chilia sa, care se afla aproape de schit si de pestera care ii poarta numele. Acolo s-a nevoit Cuvioasa cu barbatie multi ani, ostenindu-se singura in post si rugaciuni de toata noaptea, in lacrimi si mii de metanii, departe de lume. Numai Cuviosul Pavel din Sihastria, duhovnicul ei, o cerceta din cand in cand, o marturisea, o imbarbata, o impartasea cu Sfintele Taine si ii ducea cele de trebuinta.

   Dupa un timp, a raposat fericitul duhovnic Pavel, nu departe de Schitul Sihla, intr-o mica coliba pustniceasca, iar Cuvioasa Teodora a ramas cu totul singura, caci nimeni nu stia locul si aspra ei nevointa. Cu timpul i s-au rupt si hainele, iar ca hrana avea doar macris, fructe de padure si alune. In aceasta scoala a linistii si nevointei a dobandit Cuvioasa darul rugaciunii de foc, care se lucreaza in inima, darul lacrimilor, al rabdarii si al negraitei iubiri de Dumnezeu. Acum nu se mai chinuia nici de frig, nici de foame, nici diavolii nu o mai puteau birui, caci dobandise darul facerii de minuni si era ca un diamant stralucitor in muntii Sihlei, fiind uitata de oameni, insa umbrita de darul Duhului Sfant.

   Navalind turcii sa prade manastirile si satele, au ajuns pana la Sihla, iar Sfanta Teodora s-a adapostit in pestera ei din apropiere. Descoperind-o paganii, ea s-a rugat lui Dumnezeu s-o scape din mainile lor. In clipa aceea, prin minune, s-a crapat stanca din fundul pesterii, cum se vede pana astazi, iar fericita s-a izbavit de moarte. In aceasta pestera s-a nevoit Sfanta Teodora in ultimii ani ai vietii sale. Rugandu-se neincetat lui Dumnezeu cu rugaciunea cea de taina a inimii, fata i se lumina, iar trupul i se ridica de la pamant, asemenea Sfintei Maria Egipteanca. Din timp in timp, pasarile cerului ii aduceau in ciocurilor lor, prin voia Domnului, faramituri de paine de la trapeza schitului Sihastria, iar apa bea din scobitura unei stanci din apropiere, numita pana astazi Fantana Sfintei Teodora.

   Ajungand Sfanta Teodora aproape de sfarsitul vietii si cunoscand ca o cheama Hristos la cerestile locasuri, unde este odihna si desfatarea tuturor sfintilor, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu sa-i trimita un preot ca s-o impartaseasca cu Preacuratele Taine. Astfel, cu randuiala de sus, egumenul Sihastriei a observat ca pasarile duceau faramituri spre Sihla si a trimis doi frati sa vada unde anume se duc. Calauziti de mana lui Dumnezeu, fratii au ajuns noaptea aproape de pestera Sfintei Teodora si au vazut-o cum se ruga cu mainile inaltate spre cer, invaluita in lumina ca de foc. Atunci, infricosandu-se, au strigat, iar Cuvioasa, chemandu-i pe nume, le-a cerut o haina ca sa se acopere, caci era goala, si le-a spus sa coboare la Sihastria si sa aduca un duhovnic ca s-o impartaseasca cu Trupul si Sangele lui Hristos.

   Calauziti de o lumina cereasca, fratii au mers repede la schit si dimineata au adus la pestera pe ieromonahul Antonie si ierodiaconul Lavrentie, cu Sfintele Taine. Dupa ce Sfanta Teodora si-a facut cuvenita spovedanie si si-a destainuit viata, ostenelile si ispitele ei, a rostit Crezul, s-a inchinat, a primit dumnezeiestile Taine si, multumind lui Dumnezeu pentru toate, si-a dat duhul in mainile Lui. Apoi parintii au facut slujba inmormantarii si au ingropat sfantul ei trup in pestera. Aceasta s-a petrecut in al treilea deceniu al secolului al XVIII.

   Trupul Sfintei Teodora a ramas tainuit in pestera pana dupa anul 1830, cand familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reinnoit Schitul Sihla, a asezat moastele ei in racla de pret si le-a depus in biserica schitului, spre inchinare. Apoi, zidind o biserica noua la mosia lui din satul Miclauseni - Iasi, le-a adus in aceasta biserica si multa lume venea aici sa se inchine, primind ajutorul Cuvioasei. In anul 1856 familia Sturza a convenit cu staretul Manastirii Pecerska din Kiev sa dea sfintele moaste in schimbul unor vesminte preotesti si arhieresti. Asa s-au instrainat moastele Sfintei Teodora din patria ei si se pastreaza in catacombele de la Pecerska, asezate in racla de mult pret, pe care sunt scrise aceste cuvinte in limbile romana: Sfanta Teodora din Carpati si slavona: Sveti Teodora Carpatina.

   Aceasta este, pe scurt, viata Sfintei Teodora de la Sihla si acestea sunt faptele ei, prin care a bineplacut lui Dumnezeu, numarandu-se in cetele sfintilor, fiind socotita cea mai aleasa nevoitoare pe care a odraslit-o vreodata tara noastra. Credinciosii din Moldova o cinstesc ca sfanta indata dupa adormirea ei si merg in pelerinaj la pestera si chilia ei de la Schitul Sihla.
La 20 iunie 1992, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a canonizat-o, trecand-o oficial in randul sfintilor, cu zi de praznuire la 7 august.
Cu ale ei sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin!

sursa:poianamaicilor.mmb.ro 

Troparul Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla (7 august)

Rugaciune catre Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla.

   O, Prea Cuvioasa Maica Teodora, care din copilarie pe Hristos L-ai iubit si pentru dragostea Lui in toata viata ta te-ai nevoit; multe nevointe si ispite ai suferit si in viata cea pustniceasca, cu darul lui Dum­nezeu, ai sporit. Cu multimea infranarii si a lacrimilor celor duhovnicesti, sufletul tau l-ai luminat si in singuratatea pustiei cu ispravile faptelor tale celor bune ai stralucit. Pustia Sihlei cu viata ta o ai sfintit si pilda sihastrilor te-ai facut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenita, sfintenia vietii tale a des­coperit-o si ca pe o comoara ascunsa lumii te-a aratat.

   De aceea, si noi nevrednicii, cu evlavie si cu credinta, cerem sfintele tale rugaciuni si te chemam: roaga-te Prea Induratului nostru Mantuitor, ca si noi pacatosii in vremea vietii noastre si in vremea sfarsitului nostru sa do­bandim mila si mantuirea Lui, spre a slavi si a ne inchina in veacul de acum si in cel viitor Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, in vecii vecilor. Amin!

Acatistul Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla

Ca sa te poti ruga mai bine, POSTESTE!

   Adormirea Maicii Domnului

†

   Originea Postului Adormirii Maicii Domnului a fost fixata in secolul al V lea cand s-a dezvoltat cultul Maicii Domnului. La inceput durata postului Adormirii Maicii Domnului era diferita pentru crestini, cei din Antiohia posteau o zi, pe 6 august , in vreme ce la Ierusalim acest post tinea opt zile. Existau si crestini care posteau toata luna august, in vreme ce altii posteau in luna septembrie. Uniformizarea datei si a duratei postului a avut loc in sec. al XII-lea, la sinodul local din Constantinopol (1166), condus de patriarhul ecumenic Luca Crysoverghis. Aici s-a stabilit ca acest post sa fie tinut incepand cu 1 august si sa se termine pe 15 august, ziua praznuirii Adormirii Maicii Domnului.

Postul Adormirii Maicii Domnului

   Postul Adormirii Maicii Domnului incepe de obicei pe 1 august si are o durata de doua saptamani (1-15 august). Lasata secului pentru postul Adormirii Maicii Domnului se face pe data de 31 iulie. In cazul in care 31 iulie este in zi de miercuri sau vineri, se lasa sec in seara zilei de 30 iulie si postul incepe pe 31 iulie. Anul acesta, Postul Adormirii Maicii Domnului incepe pe 1 august.

In popor este cunoscut si sub denumirea de Postul Sfintei Marii sau Santamariei.

Este un post care ii pregateste pe crestini pentru cele doua mari praznice din luna august: Schimbarea la Fata (6 august) si Adormirea Maicii Domnului (15 august).

Praznicul Adormirii Maicii Domnului. Duminica a VIII-a dupa Rusalii (Inmultirea painilor)

Parintele Antonie

   Exista randuiala ca impreuna cu slujba Vecerniei sa se savarseasca in aceasta perioada a postului Adormirii Maicii Domnului si cele doua Paraclise ale Fecioarei Maria, iar in ajunul praznicului, Prohodul Maicii Domnului.

   Postul Adormirii Maicii Domnului inseamna infranare nu doar de la anumite alimente, ci de la tot ce ne desparte de Dumnezeu. Daca ne tinem departe de anumite mancaruri, sa ne tinem departe si de pacate. Sa nu ne intristam ca pierdem satisfactia pe care ne-o aduce hrana de "dulce", caci prin retinerea de la ea vom fi partasi unor daruri care ne fac mostenitori ai Imparatiei lui Dumnezeu.

   Daca in acest post se recomanda ajunare luni, miercuri si vineri pana la ora 15.00, ora de la care se poate consuma numai mancare uscata, iar daca marti si joi ni se cere sa mancam fara ulei, nu trebuie sa intelegem ca postul Adormirii Maicii Domnului dispretuieste trupul. Nu, acest post cauta sa-l mantuiasca impreuna cu sufletul.

   Sa nu ajungem la astfel de ganduri: "Maine ce voi mai gati?", "Astazi cu ce bani sa mai cumpar bucate de post?", caci nu diversificare alimentara si cheltuiala peste masura cere postul. Faceti din rugaciune mancare pentru vremea postului si veti vedea cat de hranitoare si de ieftina este adevarata mancare de post. Nu va indemn la o postire peste puterile dumneavoastra, ci doresc sa va atrag atentia ca postul are nevoie si de rugaciune. Fara ea, cele doua saptamani de post vor fi chinuitoare si vor parea ca nu mai au sfarsit.
sursa:crestinortodox.ro

   DUHUL ADEVAULUI, care purcede de la TATAL si se odihneste in FIUL.

†

 

  Preasfantul si de viata facatorul si intru tot puternicul Duh, Carele este unul din Treime Dumnezeu. Sfantul Duh, purcede din Tatal si "este impreuna cu Tatal si cu Fiul inchinat si marit".

   S-a incheiat a doua perioada mare a vietii liturgice - Cincizecimea, stim ca viata liturgica are trei mari perioade. Una, cea mai lunga, e aceea in care Octoihul este cartea principala. Apoi vine Sfantul si Marele Post, cu Triodul.

 

   In sfarsit, perioada Penticostarului, cu marile sarbatori ale invierii si Pogorarii Duhului Sfant, a Cincizecimii, si, acum, cu Duminica Tuturor Sfintilor, prima dupa Cincizecime. Iaca, in treacat zic, duminica viitoare este randuiala ca in Muntele Athos sa se praznuiasca Sfintii Athosului, care s-au nevoit aici, in Athos. E o zi deosebita. Iar la noi in tara, Biserica Ortodoxa Romana a pus randuiala ca sa se faca pomenirea sfintilor romani.

   A fost perioada asta care a trecut, cea a Cincizecimii. Cele mai mari sarbatori au fost: invierea Domnului Hristos si, apoi, Pogorarea Duhului Sfant. Prin inviere, Mantuitorul Hristos a desavarsit lucrarea Sa, aceea de propovaduire, de invatatura a noii credinte, a Sfintei Evanghelii. Lucrarea pecetluirii cu insasi viata Sa a omorarii iadului si a omorarii mortii, adica a stricarii pacatului si a deschiderii Raiului pentru cei care se straduiesc sa intre intr-insul. Dupa inviere, pana la inaltarea Mantuitorului Hristos, au mai ramas 40 de zile in care sa-i incredinteze deplin pe Sfintii Apostoli de invierea Sa. Dupa aceea S-a retras. A implinit randuiala care se cuvenea, cu cele ceresti si cele pamantesti, apoi S-a inaltat la cer si L-a trimis pe Duhul Sfant.

   Mantuitorul continua sa savarseasca pe mai departe lucrarea pe care a savarsit-o. Asta se vede de acolo cand spune: 

 Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacurilor! (Matei 28,20)

 Dar n-o mai face direct, ca atuncea cand era pe pamant, ci o face prin mijlocirea Sfantului Duh. De aceea, de acum inainte toate lucrarile, si indeosebi lucrarea de mantuire a omenirii, le face Mantuitorul prin Sfantul Duh, prin toate Sfintele Taine. Prima rugaciune, imparate Ceresc, este adresata Sfantului Duh. Toate rugaciunile sunt ale Duhului Sfant, toata lucrarea de sfintire in Sfintele Taine se face cu prezenta Sfantului Duh.

   Ceea ce a implinit Mantuitorul in trupul Sau pamantesc (sfintirea, desavarsirea, trairea pamanteasca) nu a facut doar pentru El. Nu S-a sfintit Mantuitorul, nu S-a desavarsit doar pentru El. Ci a facut-o pentru ca aceasta lucrare sa continue dupa Dansul, si aceasta este ceea ce numim, apoi, Biserica.

   Biserica nu este altceva decat multimea celor care dar Mantuitorul Hristos este Cel Care o face printr-insul. Toata sfintirea, toata lucrarea de indumnezeire, de imbogatire este savarsita prin Duhul Sfant. De aceea, ati vazut, si parintii cei mari, care au izbutit in viata si se inalta peste toti, recunosc ca aceasta lucrare se face prin lucrarea Sfantului Duh. Este mult de spus in legatura cu lucrarea aceasta, a Sfantului Duh, a vietii duhovnicesti. Menirea si chemarea omului pe pamant este aceea a sfintirii, a induhovnicirii. „Fiti sfinti” sau „fiti desavarsiti” (cf. Matei 5, 48) si pentru ca Duhul este prezent permanent in viata fiecaruia. Ce rugaciuni frumoase, speciale, adresate Sfantului Duh are Sfantul Simeon Noul Teolog!

Chemarea Sfantului Duh - Rugaciune de taina >>>

Rugaciune de multumire catre Sfantul Duh >>>

   Sa nu uitam lucrarea aceasta, a Duhului Sfant! Sarbatorile, cu gandurile pe care le trezesc ele, sunt randuite de Dumnezeu tocmai pentru implinirea acestei mari lucrari pe care trebuie sa o realizeze omenirea, aceea a sfintirii, a induhovnicirii. Este o lucrare pe care, cu chip deosebit, o savarseste Biserica Ortodoxa.

Duhul Sfant in iconografie

  In Biserica Ortodoxa nu exista o icoana a Sfantului Duh prin excelenta, dupa cum nu exista nicio icoana in care sa-L intalnim reprezentat numai pe Dumnezeu Tatal.

  Astfel de icoane nu exista nu pentru ca Parintii Bisericii ar fi dus lipsa de imaginatie, ci deoarece acestia au ramas fideli adevarului de credinta revelat in Sfanta Traditie si in Sfanta Scriptura, potrivit caruia temeiul oricarei icoane il reprezinta Persoana intrupata a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos.

  Deoarece Hristos este nedespartit de Celelalte doua Persoane ale Sfintei Treimi: Il cunoastem pe Tatal prin Fiul ("Cel ce Ma vede pe Mine Il vede pe Cel ce M-a trimis" - Ioan 12, 45; si "Cel ce M-a vazut pe Mine L-a vazut pe Tatal" - Ioan 14, 9) si pe Fiul prin Sfantul Duh: "Nimeni nu poate sa zica: Domn este Iisus - decat in Duhul Sfant"(I Cor. 12, 3).

Astfel, nu numai icoanele lui Hristos, ci chiar icoanele Maicii Domnului si cele ale sfintilor, devin in chip de taina icoane ale Sfintei Treimi, fiind cai prin care harul dumnezeiesc, ce izvoraste din "Treimea cea de o fiinta si nedespartita”, ni se impartaseste.

Intalnim in schimb insa, in unele icoane, reprezentate Persoanele Sfintei Treimi potrivit chipului in care Acestea S-au descoperit in istoria mantuirii.

In acest sens, intalnim in Sfanta Scriptura mai multe realitati simbolice ce fac trimitere la Duhul Sfant, cea de-a treia Persoana a Sfintei Treimi. Cele mai cunoscute sunt porumbelul, vantul, norul luminos, ingerul, untdelemnul si focul.

Unele dintre acestea fie prefigureaza aspecte ale lucrarii Sfantului Duh in Biserica, fie constituie manifestari concrete (descoperiri, revelatii) ale Duhului Sfant in iconomia mantuirii neamului omenesc.

Asa se face ca, in patru icoane intalnim Sfantul Duh reprezentat in urmatoarele patru forme: ca porumbel, in icoana Botezului Domnului; ca nor de forma geometrica, in icoana Schimbarii la Fata, ca limbi de foc, in icoana Cincizecimii, si ca inger in icoana Sfintei Treimi (Teofania de la Mamvri).

Duhul Sfant "ca un porumbel”

Reprezentarea Sfantului Duh ca porumbel in scena Botezului lui Hristos se intemeiaza pe relatarea acestui moment sfant in cele patru Evanghelii (Mt. 3;16; Mc. 1,10, Lc.3, 22 si In 1, 32).

 In Evanghelia dupa Matei, capitolul 3, versetele 13-17, citim: "In acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, catre Ioan, ca sa se boteze de catre el. Ioan insa il oprea, zicand: "Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine ?" Si raspunzand, Iisus a zis catre el: "Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea". Atunci L-a lasat. Iar botezandu-se Iisus, cand iesea din apa, indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu s-a vazut pogorandu-se ca un porumbel si venind peste El. Si iata glas din ceruri zicand: "Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit".

Duhul Sfant  "in chip de nor luminos”

Reprezentarea Sfantului Duh ca nor se intemeiaza pe descrierea Schimbarii la Fata intalnita in Evangheliile dupa Matei (17, 5), Marcu (9, 7) si Luca (9, 34).

In Evanghelia dupa Luca, Schimbarea la Fata a Domnului este relatata astfel: "Iar dupa cuvintele acestea, ca la opt zile, luand cu Sine pe Petru si pe Ioan si pe Iacov, S-a suit pe munte, ca sa se roage. Si pe cand se ruga El, chipul fetei Sale s-a facut altul, si imbracamintea Lui alba, stralucind. Si iata, doi barbati vorbeau cu El, care erau Moise si Ilie, si care, aratandu-se intru slava, vorbeau despre sfarsitul Lui, pe care avea sa-l implineasca in Ierusalim. Iar Petru si cei ce erau cu el erau ingreuiati de somn; si desteptandu-se, au vazut slava Lui si pe cei doi barbati stand cu El. Si cand s-au despartit ei de El, Petru a zis catre Iisus: "Invatatorule, bine este ca noi sa fim aici si sa facem trei colibe: una Tie, una lui Moise, si una lui Ilie", nestiind ce spune. Si, pe cand vorbea el acestea, s-a facut un nor si i-a umbrit; si ei s-au spaimantat cand au intrat in nor. Si glas s-a facut din nor, zicand: "Acesta este Fiul Meu cel ales, de El sa ascultati!" Si cand a trecut glasul, S-a aflat Iisus singur. Si ei au tacut si nimanui n-au spus nimic in zilele acelea din cele ce vazusera" (Lc. 9, 28-36).

 Sfantul Grigorie Palama ne spune ca pe Tabor manifestarea dumnezeirii lui Hristos este in acelasi timp si o teofanie a Treimii: Tatal, prin glasul Sau, da marturie pentru Fiul Sau Prea iubit, Duhul Sfant stralucind cu El in norul luminos arata ca Fiul poseda impreuna cu Tatal lumina care le este comuna ca tot ceea ce apartine bogatiei Lor.

Norul nu este reprezentat realist, pentru ca nu a fost un fenomen natural, nu a fost un nor fizic. Este descris ca figura geometrica de culoare trandafirie, cu un numar variat de unghiuri: patru, sase sau opt. Modul geometric de a-L reprezenta serveste pentru a scoate in evindenta faptul ca ceea ce au contempat Sfintii Apostoli pe Muntele Tabor nu a fost un nor material, ci un fenomen de natura spirituala.

Duhul Sfant "in chip de limbi de foc”

Faptele Apostolilor vorbesc despre implinirea fagaduintei trimiterii Duhului in ziua Cincizecimii, iar icoana ne infatiseaza acest eveniment: "Si cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai" (F.A. 2, 1-4).

 In icoana Cincizecimii lumea divina, transcendentul, sunt reprezentate simplu, printr-un arc in partea de sus a icoanei, pentru a simboliza izvorul de unde pornesc limbile de foc, energiile treimice concentrate in Duhul Sfant.

Limbile de foc, focul Duhului, ne calauzeste catre caldura tainei treimice si salasluirea Sa intru noi. Acest foc, numit si Mangaietorul, este singurul care deschide spre plinatatea tainei lui Dumnezeu.

Duhul Sfant "in chip de inger”

Reprezentarea Sfantului Duh in chip de inger o intalnim in icoana Sfanta Treime sau Ospitalitatea lui Avraam.

Reprezentarea Sfintei Treimi in aceasta scena infatiseaza trei ingeri aflati langa cortul lui Avraam si langa Stejarul Mamvri, primiti fiind de Avraam si sotia sa, Sara. Tinerii sunt infatisati cu aureole, asezati la masa.

 Legat de Teofania de la Mamvri, Parintii Bisericii ne invata ca cei trei ingeri nu erau, in mod cert, asemanari ale lui Dumnezeu, intrucat aceste Ipostasuri divine nu sunt ingeri. Ingerii au aparut ca simboluri ale Acestora, ca "tipuri”, pentru a arata ca unul si singurul Dumnezeu este Treime.

In incheiere amintim faptul ca nicio astfel de reprezentare iconografica a Sfantului Duh nu trebuie sa lase impresia celor ce privesc ca Acesta este infatisat in natura Sa reala - si nu ca manifestare simbolica - fapt subliniat de altfel prin expresiile "ca un porumbel”, "in chip de limbi de foc” etc.

Prin urmare, este gresit ca Duhul Sfant sa fie reprezentat izolat sub forma unui porumbel ( dupa cum apare in unele icoane ale Bunei Vestiri), nor luminos, limbi de foc sau inger, intr-o alta compozitie, in afara celor mentionate anterior. sursa:crestinortodox.ro

   Pogorarea Duhului Sfant - Rusaliile – zi de mare bucurie

†

    Pogorarea Duhului Sfant comunitatea ucenicilor lui Hristos devine Biserica, adica adunarea tuturor celor alesi din lume care cred in Sfanta Treime, sunt botezati si se impartasesc cu aceleasi Sfinte Taine ale lui Hristos, prin lucrarea si datorita prezentei Duhului Sfant in ea.

   Inca inainte de patima si moartea Sa, DOMNUL nostru Iisus Hristos a prezis ucenicilor ca le va trimite un alt „Mangaietor”, „Duhul Adevarului care de la Tatal purcede” (Ioan 15, 26). Acesta ii va invata tot Adevarul. Acelasi lucru l-a promis si cu ocazia inaltarii Sale la cer.

   Implinirea promisiunii a avut loc la zece zile dupa Inaltare, in dimineata zilei in care evreii din toata lumea serbau la Ierusalim Cincizecimea, ziua primirii Legii, pe Muntele Sinai, de catre Moise. Dupa pogorarea Duhului Sfant comunitatea ucenicilor lui Hristos devine Biserica, adica adunarea tuturor celor alesi din lume care cred in Sfanta Treime, sunt botezati si se impartasesc cu aceleasi Sfinte Taine ale lui Hristos, prin lucrarea si datorita prezentei Duhului Sfant in ea.

   Evenimentul pogorarii Duhului Sfant este comemorat de Biserica in a cincizecia zi dupa Pasti, de Rusalii. Este o zi de mare bucurie. In primele secole, Rusaliile erau de asemenea prilej de botez. Sarbatoarea pogorarii Duhului Sfant a fost numita in romaneste „Rusalii” de la sarbatoarea trandafirilor din lumea romana, consacrata cultului mortilor.

   Crestinii au preluat obiceiul roman, facand din sambata dinaintea Rusaliilor una din zilele de pomenire generala a mortilor. In unele zone ale tarii, in sambata Rusaliilor se impart oale impodobite cu flori si cu un colac deasupra pentru pomenirea mortilor. In duminica Rusaliilor se impart farfurii frumos impodobite pentru vii. In traditia Bisericii Ortodoxe, in ziua imediat urmatoare marilor sarbatori se comemoreaza persoanele care stau in legatura nemijlocita cu persoana sau evenimentul aflat in centrul respectivei sarbatori.

   Intrucat persoanele Sfintei treimi, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, sunt intr-o legatura nemijlocita, lunea de dupa duminica Rusaliilor este consacrata proslavirii Sfintei Treimi. De fapt, sarbatoarea Rusaliilor are consacrate doua zile.

Sarbatoarea Rusaliilor este cunoscuta si sub denumirea de Duminica Cincizecimii

   Pogorarea Sfantului Duh nu are o data fixa, face parte din sarbatorile cu data schimbatoare. Este praznuita totdeauna la zece zile dupa inaltare sau Ia cincizeci de zile dupa Pasti. Este ziua in care Duhul Sfant S-a pogorat in chip de limbi ca de foc asupra Apostolilor.

   Sfantul Grigorie Palama spune ca Duhul Sfant S-a revelat la Cincizecime in chip de limbi ca de foc, pentru a ne descoperi "ca este de aceeasi fiinta cu Dumnezeu-Cuvantul, caci nimic nu este mai inrudit cu cuvantul decat limba".

    Pogorarea Sfantului Duh a fost fagaduita de Mantuitorul inainte de patima Sa: "De folos este ca Eu sa Ma duc; ca de nu Ma voi duce Eu, Mangaietorul nu va veni». Si iarasi: "Voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va trimite voua: Duhul adevarului, Care din Tatal purcede" (In.14,16-17). Iar inainte de inaltarea Sa la cer, din nou le promite venirea Duhului: "Iar voi sa ramaneti in Ierusalim, pana cand va veti imbraca cu putere de sus". Implinirea promisiunii a avut loc la zece zile dupa Inaltare, in dimineata zilei in care evreii din toata lumea serbau la Ierusalim Cincizecimea, ziua primirii Legii de catre Moise, pe Muntele Sinai.

   Din momentul impartasirii de Duhul Sfant, ucenicii au inceput sa vorbeasca in limbi nestiute de ei pana atunci. Luminati de Duhul Sfant, ei s-au facut intelesi de toti iudeii veniti din diverse locuri la Ierusalim, cu ocazia sarbatorii Cincizecimii - ziua primirii Legii de catre Moise, pe Muntele Sinai.

Rusaliile - scurt isoric

   Parintele profesor Ene Braniste mentioneaza in Liturgica Generala ca Rusaliile este cea mai veche sarbatoare crestina impreuna cu cea a Pastilor, fiind praznuita inca din vremea Sfintilor Apostoli. In primele secole crestine, praznicul Cincizecimii era o dubla sarbatoare: a Pogorarii Duhului Sfant si a Inaltarii lui Hristos. In jurul anului 400, cele doua sarbatori s-au despartit una de cealalta.

   In vechime, in aceasta zi, catehumenii primeau botezul intr-un cadru solemn si festiv.

   Aceasta sarbatoare este mentionata in canonul 20 al Sinodului I Ecumenic de la Niceea, din anul 325.

Rusaliile - ziua in care se infiinteaza Biserica.

   Daca prin lucrarea Duhului Sfant, Dumnezeu Fiul S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat, tot prin Duhul Sfant ni se impartaseste viata dumnezeiasca si omeneasca a lui Hristos. Pogorarea Sfantului Duh este actul de trecere a lucrarii mantuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa in oameni. Astfel, Biserica se constituie prin aceasta extindere a vietii lui Hristos in noi. Avand in vedere ca prin Duhul ne impartasim de Hristos, in Biserica Ortodoxa sfintele slujbe incep cu rugaciunea adresata Sfantului Duh: "Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, Care pretutindeni esti si pe toate le implinesti; Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre".

Frunzele de tei sau de nuc, binecuvantate de Rusalii

   La finalul Sfintei Liturghii din ziua praznicului Pogorarii Sfantului Duh este oficiata Vecernia Rusaliilor. Exista obiceiul ca in ziua de Rusalii, sa se aduca in biserica frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, semne ale coborarii Sfantului Duh. Ele sunt binecuvantate si impartite credinciosilor.

   Prezenta acestor multe frunze la Sarbatoarea Rusaliilor sunt chipul darurilor Duhului Sfant, daruri nenumarate, diverse si totusi unitare si unificatoare.

Cuvantare la Sarbatoarea Pogorarii Duhului Sfant - 2016Arhid. Ioan Ica Jr.
 

Sinaxar

Pogorarea Sfantului Duh

Cincizecimea sau Rusaliile

   In aceasta zi, Duminica a opta dupa Pasti, praznuim Sfanta Cincizecime. Si aceasta sarbatoare am luat-o din cartile iudeilor. Caci dupa cum aceia praznuiesc Cincizecimea lor, cinstind numarul de sapte, dar si pentru ca au primit Legea dupa trecerea a cincizeci de zile de la Pasti, tot astfel si noi praznuim cincizeci de zile de la Pasti, primind Duhul cel Preasfant, care ne da Legea, ne calauzeste spre tot adevarul si ne invata cele placute lui Dumnezeu.

   Sa se mai stie ca la evrei erau trei sarbatori mari: Pastile, Cincizecimea si Sarbatoarea Corturilor. Pastile in amintirea trecerii Marii Rosii; caci cuvantul paste inseamna «trecere». Si sarbatoarea aceea o preinchipuia pe a noastra, care este trecerea si intoarcerea din nou de la intunericul pacatului, la rai.

   Apoi, evreii praznuiau Cincizecimea spre aducere aminte de suferintele lor din pustiu, cum si de multele necazuri prin care au trecut, pana sa ajunga in pamantul fagaduintei. Ca numai dupa aceea s-au indulcit de roade, de grau si de vin. Noua, insa, Cincizecimea ne arata iesirea din rautatea necredintei si intrarea in Biserica; ca atunci ne impartasim si noi cu Trupul si Sangele Stapanului.

   Unii spun ca evreii sarbatoreau Cincizecimea din pricinile aratate mai sus; dar altii cred ca Cincizecimea ar fi fost oranduita de evrei pentru cinstirea numarului sapte, dupa cum s-a spus. Ca acest numar adunat de sapte ori cu el insusi, da numarul de cincizeci de zile, fara una. Cinstirea Cincizecimii de catre evrei atarna nu numai de numararea zilelor, ci de a anilor, in care ei sarbatoreau Jubileul; aceasta cadea dupa trecerea a de sapte ori sapte ani. in acel an ei lasau pamantul nesemanat si vitele la odihna, iar robilor dobanditi cu bani, li se dadea libertatea sa plece.

   A treia sarbatoare era Sarbatoarea Corturilor, care se praznuia dupa strangerea bucatelor de pe camp, adica la trecerea a cinci luni de la Praznuirea Pastilor. Aceasta sarbatoare se praznuia spre aducere aminte de ziua in care Moise a ridicat intaia oara cortul cel vazut prin nori in Muntele Sinai si facut de marele mester Veseleil. Savarseau acest praznic facand corturi, iar cei ce locuiau la tara, multumeau lui Dumnezeu, dupa adunarea roadelor ostenelilor lor. Se pare ca si David a scris psalmii cei pentru linuri (recunostinta), pentru aceste zile.

   Sarbatoarea aceasta inchipuia invierea noastra cea din morti; cand, dupa ce corturile trupurilor noastre se vor strica, iarasi se vor alcatui, si ne vom indulci de roadele ostenelilor noastre, praznuind in corturile cele vesnice.

   Se cuvine sa mai stim, ca in ziua aceasta, savarsindu-se Praznicul Cincizecimii, Duhul Sfant S-a coborat peste ucenicii Domnului.

   Si fiindca Sfintii Parinti au socotit sa desparta praznicele pentru maretia Preasfantului si de viata facatorului Duh, caci El este unul din Sfanta si de viata incepatoare Treime, iata ca pomenim luni, dupa Duminica a opta, felul cum a venit Duhul Sfant. sursa:crestinortodox.ro si doxologia.ro / foto: Basilica.ro

   Ziua in care s-a deschis cerul. Miraculoasa RUGACIUNE de spus in aceasta zi.

†

      In fiecare an, la 40 de zile dupa Pasti, Biserica Ortodoxa sarbatoreste Inaltarea Domnului. Totodata, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a decis sa desemneze aceasta sarbatoare drept Ziua Eroilor.

   Credinciosii folosesc cea mai frumoasa formula pentru a se saluta, daca din Ajunul Pastelui.

Hristos a inviat! raspuns  ( Adevarat a inviat! )

De la Inaltare formula de salut devine

Hristos S-a Inaltat!, respectiv ( Adevarat S-a Inaltat! )

~❇~~†~~❇~

~❇~

   Evanghelistul Luca spune ca DOMNUL nostru IISUS HRISTOS si-a luat ucenicii si i-a dus in Betania, unde si-a ridicat mainile si i-a binecuvantat si, pe masura ce i-a binecuvantat, s-a inaltat la cer. Dar acesta nu a fost ultimul act al DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS in lume, ci el a continua sa existe si sa lucreze prin DUHUL SFANT.

   Marcu 16:19 spune ca DOMNUL IISUS HRISTOS S-a inaltat la cer si sade de-a dreapta Tatalui. Astfel, Tatal il iubeste pe Fiul in Sfantul Duh nu doar ca Dumnezeu, ci si ca om. Prin aceasta trebuie sa intelegem ca noi toti cei uniti cu Hristos devenim partasi ai iubirii divine.

Rugaciunea facatoare de minuni care se rosteste in aceasta zi.

   Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorandu-Te din inaltimile ceresti pentru a noastra mantuire si hranindu-ne cu bucurie duhovniceasca in sfintele si prealuminoasele zile ale invierii Tale si, iarasi, dupa savarsirea slujirii Tale pamantesti, Te-ai inaltat cu slava de la noi la ceruri si ai sezut de-a dreapta lui Dumnezeu si Tatalui! 

In aceasta senina si atotluminoasa zi a Dumnezeiestii Tale Inaltari la ceruri, pamantul praznuieste si salta, cerul se bucura astazi de Inaltarea Ziditorului fapturii, oamenii slavoslovesc ne'ncetat vazand firea noastra cea ratacita si cazuta, pe umerii Tai, acum, Mantuitorule, luata si inaltata la ceruri. 

Ingerii se veselesc zicand: 

Cine este acesta, care a venit cu slava puternic in lupte si tare in razboaie? Acesta este cu adevarat Imparatul Slavei? 

   Invredniceste-ne si pe noi, neputinciosii, care gandim inca la cele pamantesti si savarsim ne'ncetat cele placute trupului, sa cugetam la infricosatoarea Ta inaltare la cer, grijile cele trupesti si cele lumesti sa le lepadam si impreuna cu Apostolii Tai sa privim acum la cer si, cu toata inima si cu tot cugetul nostru, sa ne amintim ca acolo sus, in ceruri, este salasul nostru, iar aici pe pamant suntem doar straini si calatori, plecati din casa Parinteasca in tara indepartata a pacatului. Pentru aceasta Te rugam cu osardie DOAMNE, ca prin preaslavita inaltarea Ta, sa insufletesti constiinta noastra, sa ne scoti din robia acestui trup si a acestei lumi pacatoase si sa ne invrednicesti sa cugetam la cele inalte, nu la cele pamantesti; ca nu se cuvine sa ne fie noua pe plac, ci Tie, DOMNULUI si DUMNEZEULUI nostru, sa-Ti slujim si sa lucram, pana cand dezlegandu-ne de legaturile trupului si trecand vamile vazduhului, sa dobandim cerestile Tale locasuri, unde stand de-a dreapta Slavei Tale, impreuna cu Arhanghelii si Ingerii si cu toti Sfintii, vom proslavi PREASFANT NUMELE TAU, impreuna cu PARINTELE TAU Cel fara de inceput si cu PREASFANTUL si BUNUL si de VIATA FACATORUL TAU DUH, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Momentul Inaltarii este descris doar in Evanghelia dupa Luca (Luca 24, 36-53) si in Faptele Apostolilor (Fapte 1, 3-14).

Cateva lucruri de stiut, despre Praznicul Inaltarii la cer a Domnului.

≫  Este una dintre cele mai vechi sarbatori crestine.

≫  Cade intotdeauna in joia saptamanii a 6-a dupa Pasti.

≫  Condacul si icosul sarbatorii au fost compuse de Sfantul Roman Melodul.

≫  Sfanta Imparateasa Elena a ridicat pe Muntele Maslinilor o biserica ( Eleona ) in care Inaltarea se sarbatorea cu mare fast.

≫  In popor, sarbatoarea este numita si Ispas ( cuvant de orgine slava care inseamna Mantuitor )

PENTICOSTARUL: despre cele 7 Duminici de dupa Sfintele PASTI

   Perioada de bucurie a Bisericii pentru Invierea, Inaltarea la cer a Domnului Hristos si pentru Pogorarea Duhului Sfant - PENTICOSTARUL

†

   PENTICOSTARUL - Perioada de bucurie a Bisericii pentru Invierea si Inaltarea la cer a DOMNULUI si DUMNEZEULUI nosru IISUS HRISTOS.

asupra:   cele 7 Duminici de dupa Sfintele PASTI

Duminica Sfintei Invieri (Inceputul Penticostarului)

Duminica a 2-a dupa Pasti (a Sfantului Apostol Toma)

Duminica a 3-a dupa Pasti (a Mironositelor)

Duminica a 4-a dupa Pasti (Vindecarea slabanogului de la Vitezda)

Duminica a 5-a dupa Pasti (a Samarinencei)

Duminica a 6-a dupa Pasti (a Orbului din nastere)

Duminica a 7-a dupa Pasti (a Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic)

PENTICOSTARUL - perioada liturgica si carte de cult

   Penticostarul este perioada dintre Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos si Duminica tuturor Sfintilor (duminica de dupa Cincizecime), adica perioada de bucurie a Bisericii pentru Invierea, Inaltarea la cer a Domnului Hristos si pentru Pogorarea Duhului Sfant. 

  Penticostar se numeste si cartea de slujba care cuprinde toate randuielile liturgice din aceasta perioada. Numele Penticostarului, "Pentikostarion“, i se trage tocmai de la perioada ale carei cantari le cuprinde, numita cincizecime, iar in greceste "pentikosti“.

   Penticostarul mai poarta numele de :

   Triod inflorit“ pentru ca si el are trei - si patrucantari ca si Triodul. In timpurile vechi intrebuintarea Penticostarului se incepea din ziua in care se terminau serviciile patruzecimii, adica la Invierea lui Lazar, sau mai vartos de la Duminica Floriilor .

El cuprinde:

  Cantarile de veselie ale Invierii lui Hristos in care se vadeste pretutindenea bucuria cea mare a crestinului

   Cantarile pentru slujbele praznicului Inaltarii si pentru cel al Rusaliilor, precum si pe cele ale duminicilor si tuturor zilelor acestei perioade.

Penticostarul - din trecut

  In forma si cu cuprinsul de astazi Penticostarul nu are decat cateva sute de ani. "Autorul " Penticostarului este Biserica, sub ocrotirea si in slujba careia au ostenit toti imnografii care si-au adus aportul la alcatuirea cartilor de slujba de care ne folosim noi astazi pentru a-L preamari pe Dumnezeu.

  Intre cei care au compus imne si canoane ce intra in componenta Penticostarului putem sa-i amintim pe: Roman Melodul, Anatolie, Andrei Criteanul, Cosma de Mayuma, Gheorghe Nicomideanul, Nichifor Calist Xantupol (sec. XIV.), acesta din urma fiind autorul Sinaxarelor Triodului si Penticostarului.

   Autorii multor imne raman necunoscuti, iar unii din cei mentionati nu pot fi sigur identificati. Acesta este si cazul celui caruia i se atribuie in cea mai mare masura alcatuirea Penticostarului. Despre acest imnograf stim sigur ca se numea Iosif si ca a trait in secolul al IX-lea. Unii spun ca este vorba de Iosif Studitul, arhiepiscopul Tesalonicului (+830), fratele Sfantului Teodor Studitul. Ei sustin ca ucenicii lui Teodor Studitul, sub carmuirea lui Iosif, fratele Sfantului Teodor "au alcatuit Triodul cu slujba Marelui Post precum si Penticostarul cu cantarile de la Pasti pana la Rusalii“. Altii spun ca este vorba despre Iosif Scriitorul de Cantari (+883), monah de origine siciliana care a trait la Constantinopol si a intrecut pe toti scriitorii de cantari bisericesti cu multimea imnelor pe care le-a compus.

  In forma sa ultima, asa cum se prezinta azi, Penticostarul a ajuns abia in secolul al XIV-lea (cand i s-au adaugat Sinaxarele), dupa aceasta data el nemaisuferind modificari esentiale.

  In tara noastra, Penticostarul a ajuns relativ tarziu, si ca toate cartile de cult mai intai in limba slavona. Primul Penticostar slavon tiparit la noi in tara (in acelasi volum cu Triodul) a aparut sub numele de "Triod-Penticostar“ in anul 1550.

  In limba romana Penticostarul a vazut lumina tiparului in anul 1743. In acest an el era tiparit la Bucuresti de mitropolitul Neofit, traducerea din greceste fiind facuta de Ianachie Vtori , si la Ramnic unde fusese tradus de episcopul Damaschin Dascalul, si era tiparit de urmasul acestuia, episcopul Clement. Remarcam faptul ca traducerea Penticostarului nu s-a facut din slavona ci din greaca.

  De la aceasta data editiile au fost tot mai numeroase, Penticostarul, ca toate cartile de cult de altfel s-a raspandit in intreaga tara, astfel ca tot cel ce are urechi de auzit poate sa asculte strigatele de bucurie ale Bisericii care vestesc pretutindeni Invierea Mantuitorului, precum si toate celelalte lucruri cuprinse in Penticostar.

Penticostarul - alcatuirea

  Penticostarul este una din cele trei carti de cult ce se folosesc in Biserica in cursul unui an bisericesc (Octoih Triod si Penticostar), avand o structura asemanatoare cu celelalte doua carti, cuprinzand (in special) cantarile pentru slujbele de la Vecernie si Utrenie. El incepe cu cantarile slujbei de la Sfintele Pasti, ce se continua in toata Saptamana luminata, si se incheie cu cantarile slujbelor din Duminica Tuturor Sfintilor.

  In Penticostar avem cantarile pentru slujbele a trei mari praznice imparatesti. 

  La inceput, se gasesc cantarile randuite pentru slujbele de la Sfintele Pasti. Mergand pe firul Penticostarului, dupa patruzeci de zile de la Pasti se gasesc cantarile slujbelor de la Inaltarea Domnului, iar la cincizeci de zile cele pentru slujbele de la Pogorarea Duhului Sfant. Aceste trei mari sarbatori sunt cele care dau tonul pentru intreaga perioada a Penticostarului.

  De la Duminica Tomei pana la Inaltarea la cer a Domnului Biserica ne infatiseaza starea maririi dumnezeiesti a lui Hristos, repetand in toate aceste zile multe cantari si randuieli de la Pasti, care ne tin in atmosfera de gand a Invierii lui Hristos.

  De la Duminica Tomei pana la Inaltarea la cer a Domnului, toate randuielile bisericesti incep si se termina cu cantarea intreita a Troparului Invierii. La Vecernie si Utrenie exista unele modificari, in sensul ca la Vecernie in toate sambetele se canta stihurile Pastilor cu stihirile lor (in afara de Sambata Tomei), iar Utrenia se incepe cu: "Slava Sfintei si Celei de o Fiinta si de viata facatoarei si nedespartitei Treimi“, dupa care se canta de trei ori: "Hristos a inviat...“, continuandu-se apoi cu: "Marire intru cei de sus lui Dumnezeu...“ La Sfanta Liturghie se canta in locul axionului "Cuvine-se cu adevarat“ irmosul cantarii a noua a Pastilor - "Ingerul a strigat“, cu stihira "Lumineaza-te, lumineaza-te...“, iar dupa impartasire in loc de "Vazut-am lumina cea adevarata...“ si "Fie numele Domnului binecuvantat...“ se canta Troparul Pastilor.

  Duminicile dintre Sfintele Pasti si Inaltarea Domnului, pe langa aceea ca vestesc Invierea lui Hristos, sunt consfintite si amintirii unor intamplari si persoane deosebite, care sunt obiectul slujbelor dumnezeiesti din aceasta perioada. De la sarbatoarea Inaltarii Domnului la cer pana la Cincizecime, Biserica ne pune in atentie cele in legatura cu praznicul Inaltarii. In duminica din aceasta perioada se face praznuirea celor 318 Parinti de la primul Sinod ecumenic de la Niceea. In aceasta perioada sfintele slujbe inregistreaza o diferenta caracteristica. In tot acest rastimp nu se rosteste rugaciunea "Imparate Ceresc“, care se va rosti doar la Pogorarea Sfantului Duh si de atunci in tot cursul anului bisericesc, la inceputul tuturor slujbelor.

Cu prima Duminica dupa Pogorarea Sfantului Duh - "A Tuturor Sfintilor", se incheie slujbele cuprinse in Penticostar, incepand perioada Octoihului.

Particularitatea Penticostarului

   Daca Triodului ii este specifica pocainta, efortul omului in cautarea lui Dumnezeu, Penticostarul incununeaza acest efort, prezentandu-L pe Dumnezeu in ipostaza in care El se pleaca spre om pentru a-l face pe acesta partas darurilor Sale. Observam inca o data stransa legatura Triod-Penticostar, care explica foarte bine faptul ca cele doua carti de cult au format mult timp, un singur corp.

   In perioada Postului Mare, omul se supune unui indelungat efort ascetic, dar intreaga pocainta pe care el o face in acest timp, este insotita de nadejde, de speranta ca efortul lui va fi incununat, ori aceasta bucurie a incununarii invaluie de-a dreptul crestinatatea in noaptea Pastilor, cand Penticostarul vesteste intregii lumi Invierea lui Hristos, chemand intregul univers sa se impartaseasca de bucuria cea mare a Invierii Domnului.

   In ultima duminica a Penticostarului, Biserica ii are in atentie pe toti sfintii din toate timpurile, marturie a conlucrarii omului cu darul pe care Dumnezeu i-l da necontenit. Sfintii sunt o marturie a unitatii, a bucuriei din Imparatia lui Dumnezeu deschisa prin Inviere, la ospatul careia suntem invitati toti pentru a ne desfata de impreunapetrecerea cu Dumnezeu.

CANTARI DIN PERIOADA PENTICOSTARULUI

sursa:crestinortodox.ro

PRIMA FEMEIE

   PRIMA FEMEIE. Maica Domnului ramane modelul de netagaduit pentru orice femeie crestina.

   De Ziua Internationala a Femeii, marcata in fiecare an in data de 8 martie.

†

  

   Cea mai mare demnitate in Biserica este cea de sfant, iar sfintii au demnitate egala indiferent ca sunt barbati sau femei.

- Patriarhul Daniel

Dreapta: EVA.

Proorocita: Sfanta MIRIAM, sora lui MOISE.

Mironosita: Sfanta MARIA MAGDALENA.

Diaconita: Sfanta FEFE.

Martir: Sfanta Mucenita TECLA.

Apostol: Sfanta IUNIA.

Cuvioasa: Sfanta MELANIA cea Batrana.

Imnograf: Sfanta Casiana, prima femeie imnograf

Parintele Constantin Necula de Ziua Internationala a Femeii

 

   Numele celor 40 de Sfinti Mucenici ai Sebastiei

†

 

   Pe 9 martie, Biserica Ortodoxa a sarbatorit jertfa a 40 de martiri, soldati crestini din Sebastia, Armenia, care au fost inchisi si ucisi pentru ca nu au vrut sa renunte la credinta.

Bunicii si stramosii sunt cei care se odihnesc intr-un nadejdea Invierii si ii cinstim pe noua martie.

In aceasta zi, amintiti-va de sfintii martiri, 40 de mucenici care si-au dat viata pentru credinta. In cinstea lor, inchinatorii se inchina la 40 de pahare de vin rosu si mananca mucenici gatiti din aluat cu scortisoara si nuci.

Cei 40 de martiri erau soldati crestini, facand parte din Legiunea a XII-a din Armenia. Dupa ce a aflat de credintele lor, guvernatorul armean Agricola i-a fortat sa se inchine idolilor. Pentru ca au refuzat, au fost tinuti opt zile si loviti cu pietre. Guvernatorul i-a condamnat la moarte prin inghetare in Lacul Sebastia.


La miezul noptii, unul dintre cei 40 mucenici a iesit din apa din cauza gerului. Alergand spre baia calda, pusa de cei ce slujeau idolilor, a murit.

Cei ramasi sa indure gerul au inceput sa rosteasca aceasta rugaciune:

 „Ajuta-ne Dumnezeule, Mantuitorul nostru, usureaza-ne sarcina si alina iutimea vazduhului, ca spre Tine nadajduim, ca sa nu ne rusinam si sa cunoasca toti ca ne-am mantuit strigand catre Tine”.

Atunci s-a intamplat o mare minune: lacul s-a incalzit, gheata s-a topit si 40 de coroane stralucitoare au cazut asupra martirilor.

Unul dintre gardieni a fost uimit sa constate ca in miezul noptii, o lumina din cer a incalzit apa, iar una dintre cele patruzeci de coroane, coborand asupra martirului, neavand pe cine sa stea, a sarit in apa, recunoscand ca si el crestin.

Numele celor 40 de Sfinti Mucenici ai Sebastiei

Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Iraclie, Smaragd, Evnoic, Valent, Vivian, Claudiu, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdichie, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Caius, Leontie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton si Aglaie.

   Dinaintea Nasterii DOMNULUI, pregatim bradutul

†

   La vecernia duminicii dinaintea Nasterii DOMNULUI, pregatim bradutul in biserica.
Asteptam, cuminti, evanghelia stramosilor Domnului, asezati la umbra Mladitei lui Iesei, sub Steaua lui Iacob, luminati de splendida ghirlanda a de-Duh-purtatorilor Isaia, Ieremia, Miheia si Daniel, de instalatia nefacuta-de-mana a credinciosilor patriarhi Avraam, Isaac, Iosif, si cu inima dansand pe ritmul colindului dreptilor Anania, Azaria si Misail, care odihnesc in globurile Logosului:

Binecuvantati, stelele cerului, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
Binecuvantati, roua si zapada, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.
Binecuvantati, frig si caldura, pe Domnul, laudati si-L preainaltati pe El in veci.

Cartea neamului sau genealogia Domnului nostru Iisus Hristos

👉   Unde traieste Dumnezeu si cum arata EL!

   Intre 18 si 24 decembrie, in duminica dinaintea praznuirii Nasterii Domnului, Biserica ii pomeneste pe Sfintii Parinti dupa trup ai Domnului, care de la Adam si pana la Dreptul Iosif au fost bineplacuti lui Dumnezeu. Aceasta duminica este un fel de extensie si completare a Duminicii Sfintilor Stramosi. Evanghelia care este randuita spre a fi citita se refera la originea divino-umana a Mantuitorului (Matei 1, 1-25), iar textul din Apostol se refera la „norul de martori pe care-l avem imprejurul nostru“ ca sa ne ajute sa lepadam orice povara a pacatului care ne impresoara, pentru ca astfel calauziti de steaua magilor si simplitatea pastorilor sa ne inchinam Pruncului ce S-a nascut, Dumnezeu Cel mai inainte de veci.

   21 noiembrie - Intrarea in biserica a Maicii Domnului

†

   In aceasta zi, Maica Domnului a fost adusa la Templul din Ierusalim de catre parintii ei, Ioachim si Ana. Informatiile despre acest eveniment din viata Maicii Domnului sunt consemnate in Apocrifele secolului al II-lea d.Hr. si poarta numele de „Evanghelia dupa Iacov” sau „Protoevanghelia”.

   Stabilirea metodei de calcul a datei Sfintelor Pasti

†

   Praznicul Invierii Domnului cunoscut si sub denumirea de Sfintele Pasti nu are o data fixa de praznuire. Data difera de la un an la altul.

  Avand in vedere ca in primele secole crestinii praznuiau Sfintele Pasti la date diferite, Sfintii Parinti au randuit ca una din temele pe care le vor discuta in cadrul primului Sinod Ecumenic (tinut in anul 325 la Niceea) sa fie stabilirea metodei de calcul a datei Sfintelor Pasti, care sa fie tinuta de orice crestin, indiferent de locul in care vietuieste.

  Mentionam ca sarbatoarea Pastilor a fost prezenta de la inceput in toata lumea crestina, insa nu peste tot la fel. Unii praznuiau Invierea Domnului pe 14 Nisan, in aceeasi zi cu iudeii, iar altii sarbatoreau Pastile duminica, insa intotdeauna legau aceasta duminica de Pastile iudaic, chiar daca de multe ori Pastile crestin cadea inaintea datei reglementare.

  In cadrul Sinodului de la Niceea s-a stabilit ca Invierea Domnului se va serba intotdeauna in duminica urmatoare lunii pline de dupa echinoctiul de primavara. Cand 14 Nisan cade duminica, pentru a nu se sarbatori odata cu Pastile iudeilor dar nici inaintea acestuia, Pastile va fi sarbatorit in duminica urmatoare.

  Stabilirea datei de praznuire a Sfintelor Pasti este strans legata de doua fenomene astronomice: unul cu data fixa - miscarea aparenta a soarelui pe bolta cereasca (echinoctiul de primavara, la 21 martie), iar altul cu data schimbatoare, legat de miscarea de rotatie a lunii in jurul pamantului (luna plina de dupa echinoctiul de primavara). Tinand seama ca luna plina apare pe cer in unii ani mai aproape de echinoctiu, in altii mai departe de el, data Pastilor este diferita in fiecare an.

  Amintim ca Bisericile Ortodoxe care nu au acceptat calendarul indreptat, au continuat sa sarbatoreasca Pastile dupa Pashalia veche, iar cele care au primit calendarul indreptat (stilul nou) au sarbatorit pentru cativa ani (pana in 1927) Pastile pe stil nou. Din anul 1927 s-a stabilit, prin consens general, ca Bisericile care au adoptat stilul nou sa sarbatoreasca Pastile dupa Pashalia veche.

DATA PASTELUI pe periada anilor: 1961- 2118

1961 - 09 aprilie

1962 - 29 aprilie

1963 - 14 aprilie

1964 - 03 mai

1965 - 25 aprilie

1966 - 10 aprilie

1967 - 30 aprilie

1968 - 21 aprilie

1969 - 13 aprilie

1970 - 26 aprilie

1971 - 18 aprilie

1972 - 09 aprilie

1973 - 29 aprilie

1974 - 14 aprilie

1975 - 04 mai

1976 - 25 aprilie

1977 - 10 aprilie

1978 - 30 aprilie

1979 - 22 aprilie

1980 - 06 aprilie

1981 - 26 aprilie

1982 - 18 aprilie

1983 - 08 mai

1984 - 22 aprilie

1985 - 14 aprilie

1986 - 04 mai

1987 - 19 aprilie

1988 - 10 aprilie

1989 - 30 aprilie

1990 - 15 aprilie

1991 - 07 aprilie

1992 - 26 aprilie

1993 - 18 aprilie

1994 - 01 mai

1995 - 23 aprilie

1996 - 14 aprilie

1997 - 27 aprilie

1998 - 19 aprilie

1999- 11 aprilie

2000 - 30 aprilie

2001 - 15 aprilie

2002 - 05 mai

2003 - 27 aprilie

2004 - 11 aprilie

2005 - 01 mai

2006 - 23 aprilie

2007 - 08 aprilie

2008 - 27 aprilie

2009 - 19 aprilie

2010 - 04 aprilie

2011 - 24 aprilie

2012 - 15 aprilie

2013 - 05 mai

2014 - 20 aprilie

2015 - 12 aprilie

2016 - 01 mai

2017 - 16 aprilie

2018 - 08 aprilie

2019 - 28 aprilie

2020 - 19 aprilie

2021 - 02 mai

2022 - 24 aprilie

2023 - 16 aprilie

2024 - 05 mai

2025 - 20 aprilie

2026 - 12 aprilie

2027 - 02 mai

2028 - 16 aprilie

2029 - 08 aprilie

2030 - 28 aprilie

2031 - 13 aprilie

2032 - 02 mai

2033 - 24 aprilie

2034 - 09 aprilie

2035 - 29 aprilie

2036 - 20 aprilie

2037 - 05 aprilie

2038 - 25 aprilie

2039 - 17 aprilie

2040 - 06 mai

2041 - 21 aprilie

2042 - 13 aprilie

2043 - 03 mai

2044 - 24 aprilie

2045 - 09 aprilie

2046 - 29 aprilie

2047 - 21 aprilie

2048 - 05 aprilie

2049 – 25 aprilie

2050 – 17 aprilie

2051 - 07 mai

2052 - 21 aprilie

2053 - 13 aprilie

2054 - 03 mai

2055 - 18 aprilie

2056 - 09 aprilie

2057 - 29 aprilie

2058 - 14 aprilie

2059 - 04 mai

2060 - 25 aprilie

2061 - 10 aprilie

2062 - 30 aprilie

2063 - 22 aprilie

2064 - 13 aprilie

2065 - 26 aprilie

2066 - 18 aprilie

2067 - 10 aprilie

2068 - 29 aprilie

2069 - 14 aprilie

2070 - 04 mai

2071 - 19 aprilie

2072 - 10 aprilie

2073 - 30 aprilie

2074 - 22 aprilie

2075 - 07 aprilie

2076 - 26 aprilie

2077 - 18 aprilie

2078 - 08 mai

2079 - 23 aprilie

2080 - 14 aprilie

2081 - 04 mai

2082 - 19 aprilie

2083 - 11 aprilie

2084 - 30 aprilie

2085 - 15 aprilie

2086 - 07 aprilie

2087 - 27 aprilie

2088 - 18 aprilie

2089 - 01 mai

2090 - 23 aprilie

2091 - 08 aprilie

2092 - 27 aprilie

2093 - 19 aprilie

2094 - 11 aprilie

2095 - 24 aprilie

2096 - 15 aprilie

2097 - 05 mai

2098 - 27 aprilie

2099 - 12 aprilie

2100 - 01 mai

2101 - 23 aprilie

2102 - 08 aprilie

2103 - 28 aprilie

2104 - 19 aprilie

2105 - 04 aprilie

2106 - 24 aprilie

2107 - 16 aprilie

2108 - 05 mai

2109 - 20 aprilie

2110 - 12 aprilie

2111 - 02 mai

2112 - 16 aprilie

2113 - 08 aprilie

2114 - 28 aprilie

2115 - 13 aprilie

2116 - 02 mai

2117 - 24 aprilie

2118 - 16 aprilie

sursa:crestinortodox.ro