Sfanta Treimi in Icoana pictata de Sfantul Cuv. Andrei Rubliov

   Biserica Ortodoxa praznuieste mereu doua stralucite sarbatori, Cincizecimea si Sfanta Treime, insumand prin continuitatea lor de sens mesajul innoitor al acestora pentru lume.

†

   Reprezentarea Sfintei Treimi in icoana Sfantului Cuvios Andrei Rubliov. Din complexitatea mesajului acestei icoane, propunem spre intelegere sublinierea iconografica a identitatii Persoanelor Sfintei Tremi din icoana aflata in Sala Baptisteriu a Muzeului Mitropolitan, reprodusa dupa modelul revelat al lucrarii artistice, liturgice si dogmatice a calugarului pictor, Cuviosul Andrei Rubliov, realizata la inceputul secolului al XV-lea (1408 sau 1425).

   Aceasta este singura icoana acceptata de catre Biserica ca reprezentand iconografia revelata a Sfintei Treimi, oferind si motivul principal pentru trecerea cuviosului pictor in randul sfintilor.

Acatistul SFANTULUI DUH /Preasfinte Duhule Sfinte, Dumnezeiasca Domnie, miluieste-ne!

   Acatistul SFANTULUI DUH (ALCATUIT si DIORTOSIT de IEROMONAH GHELASIE GHEORGHE 1944-2003, de la Manastire Frasinei)

Preasfinte Duhule Sfinte, Dumnezeiasca Domnie, miluieste-ne!

†

   Obisnuitul inceput: Primele RUGACIUNI (incepatoare)

 In numele TATALUI si al FIULUI si al SFANTULUI DUH. Amin.

Slava tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

   IMPARATE ceresc, MANGAIETORULE, DUHUL adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti ; VISTIERUL bunatatilor si DATATORULE de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, BUNULE, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi.

Slava TATALUI si al FIULUI si al SFANTULUI DUH, si acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.

   PREASFANTA TREIME, miluieste-ne pe noi. DOAMNE curateste pacatele noastre. STAPANE iarta faradelegile noastre. SFINTE, cerceteaza si vindeca neputintele noaste, pentru numele Tau.

十 Doamne miluieste. 
十 Doamne miluieste.
十 Doamne miluieste.

Slava TATALUI si FIULUI si SFANTULUI DUH. si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

   TATAL nostru, Care ne esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua gresalele noastre, precum iertam si noi gresitilor nostri. Si nu ne lasa pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean.

十   十   十   Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne. Amin.

 

 

Condacul 1

   Dumnezeiasca Domnie, Preasfinte Duhule Sfinte, Celui ce esti adancul Sfinteniei si Milostivirii, Tie ne inchinam si Te Rugam, Vino si Te Salasluieste si intru noi, Datatorule de Viata, si ne curateste de toata intinaciunea, pe noi care iti cantam: Preasfinte Duhule Sfinte, Dumnezeiasca Domnie, miluieste-ne!

Icosul 1

   Tatal Dumnezeu este Chipul Imparatului, Fiul este Asemanarea Lui ca Stapanire, iar Tu, Preasfinte Duhule Sfinte, esti Fata Lui ca Maiestate, Careia i se cade toata inchinarea.

Acatistul PREASFINTEI TREIMI - PREASFANTA TREIME, miluieste Zidirea Ta, pe care in Veci o IUBESTI!

   Acatistul PREASFINTEI TREIMI (ALCATUIT si DIORTOSIT de IEROMONAH GHELASIE GHEORGHE 1944-2003, de la Manastire Frasinei).

PREASFANTA TREIME, miluieste Zidirea Ta, pe care in Veci o IUBESTI!

†

  Obisnuitul inceput: Primele RUGACIUNI (incepatoare)

 In numele TATALUI si al FIULUI si al SFANTULUI DUH. Amin.

Slava tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Slava tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Slava tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

   IMPARATE ceresc, MANGAIETORULE, DUHUL adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti ; VISTIERUL bunatatilor si DATATORULE de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, BUNULE, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi.

Slava TATALUI si al FIULUI si al SFANTULUI DUH, si acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.

   PREASFANTA TREIME, miluieste-ne pe noi. DOAMNE curateste pacatele noastre. STAPANE iarta faradelegile noastre. SFINTE, cerceteaza si vindeca neputintele noaste, pentru numele Tau.

十 Doamne miluieste. 

十 Doamne miluieste.

十 Doamne miluieste.

Slava TATALUI si FIULUI si SFANTULUI DUH. si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

   TATAL nostru, Care ne esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua gresalele noastre, precum iertam si noi gresitilor nostri. Si nu ne lasa pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean.

十   十   十   Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne. Amin.

Tropar, glasul al VIII-lea:

   Bine esti cuvantat Cel intreit Sfant, Doamne DUMNEZEUL nostru, Cel ce cu intelepciunea Ta pe toata faptura ai zidit-o si neamul omenesc cel cazut nu ai parasit, iar pacatosilor celor ce se pocaiesc Viata Vesnica a le Darui le-ai fagaduit, Iubitorule de oameni, slava Tie. (de 3 ori)

INCHINARE PREASFINTEI TREIMI

   Toate puterile sufletului meu, veniti sa ne inchinam Unuia DUMNEZEU in TREIME: TATALUI si FIULUI si SFANTULUI DUH.
Toate cugetele inimii mele, veniti sa ne inchinam Treimii Celei ce Se cinsteste intru o Unime.
Toate simtirile trupului meu, veniti sa ne inchinam si sa plangem inaintea Domnului, Celui ce ne-a zidit pe noi.

   Cuvine-se cu adevarat a ne inchina Tie si a te Slavi si a Multumi Tie, Preasfanta si de o fiinta TREIME, pe Care toate Puterile Ceresti, Heruvimii si Serafimii cu cantari intreite Te Lauda, toate Cetele Sfintilor cu glasuri de multumire te Preainalta si Careia toata zidirea in Cer si pe Pamant cu Cuviinta Sfanta se inchina.

   DUHUL ADEVAULUI, care purcede de la TATAL si se odihneste in FIUL.

†

 

  Preasfantul si de viata facatorul si intru tot puternicul Duh, Carele este unul din Treime Dumnezeu. Sfantul Duh, purcede din Tatal si "este impreuna cu Tatal si cu Fiul inchinat si marit".

   S-a incheiat a doua perioada mare a vietii liturgice - Cincizecimea, stim ca viata liturgica are trei mari perioade. Una, cea mai lunga, e aceea in care Octoihul este cartea principala. Apoi vine Sfantul si Marele Post, cu Triodul.

 

   In sfarsit, perioada Penticostarului, cu marile sarbatori ale invierii si Pogorarii Duhului Sfant, a Cincizecimii, si, acum, cu Duminica Tuturor Sfintilor, prima dupa Cincizecime. Iaca, in treacat zic, duminica viitoare este randuiala ca in Muntele Athos sa se praznuiasca Sfintii Athosului, care s-au nevoit aici, in Athos. E o zi deosebita. Iar la noi in tara, Biserica Ortodoxa Romana a pus randuiala ca sa se faca pomenirea sfintilor romani.

   A fost perioada asta care a trecut, cea a Cincizecimii. Cele mai mari sarbatori au fost: invierea Domnului Hristos si, apoi, Pogorarea Duhului Sfant. Prin inviere, Mantuitorul Hristos a desavarsit lucrarea Sa, aceea de propovaduire, de invatatura a noii credinte, a Sfintei Evanghelii. Lucrarea pecetluirii cu insasi viata Sa a omorarii iadului si a omorarii mortii, adica a stricarii pacatului si a deschiderii Raiului pentru cei care se straduiesc sa intre intr-insul. Dupa inviere, pana la inaltarea Mantuitorului Hristos, au mai ramas 40 de zile in care sa-i incredinteze deplin pe Sfintii Apostoli de invierea Sa. Dupa aceea S-a retras. A implinit randuiala care se cuvenea, cu cele ceresti si cele pamantesti, apoi S-a inaltat la cer si L-a trimis pe Duhul Sfant.

   Mantuitorul continua sa savarseasca pe mai departe lucrarea pe care a savarsit-o. Asta se vede de acolo cand spune: 

 Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacurilor! (Matei 28,20)

 Dar n-o mai face direct, ca atuncea cand era pe pamant, ci o face prin mijlocirea Sfantului Duh. De aceea, de acum inainte toate lucrarile, si indeosebi lucrarea de mantuire a omenirii, le face Mantuitorul prin Sfantul Duh, prin toate Sfintele Taine. Prima rugaciune, imparate Ceresc, este adresata Sfantului Duh. Toate rugaciunile sunt ale Duhului Sfant, toata lucrarea de sfintire in Sfintele Taine se face cu prezenta Sfantului Duh.

   Ceea ce a implinit Mantuitorul in trupul Sau pamantesc (sfintirea, desavarsirea, trairea pamanteasca) nu a facut doar pentru El. Nu S-a sfintit Mantuitorul, nu S-a desavarsit doar pentru El. Ci a facut-o pentru ca aceasta lucrare sa continue dupa Dansul, si aceasta este ceea ce numim, apoi, Biserica.

   Biserica nu este altceva decat multimea celor care dar Mantuitorul Hristos este Cel Care o face printr-insul. Toata sfintirea, toata lucrarea de indumnezeire, de imbogatire este savarsita prin Duhul Sfant. De aceea, ati vazut, si parintii cei mari, care au izbutit in viata si se inalta peste toti, recunosc ca aceasta lucrare se face prin lucrarea Sfantului Duh. Este mult de spus in legatura cu lucrarea aceasta, a Sfantului Duh, a vietii duhovnicesti. Menirea si chemarea omului pe pamant este aceea a sfintirii, a induhovnicirii. „Fiti sfinti” sau „fiti desavarsiti” (cf. Matei 5, 48) si pentru ca Duhul este prezent permanent in viata fiecaruia. Ce rugaciuni frumoase, speciale, adresate Sfantului Duh are Sfantul Simeon Noul Teolog!

Chemarea Sfantului Duh - Rugaciune de taina >>>

Rugaciune de multumire catre Sfantul Duh >>>

   Sa nu uitam lucrarea aceasta, a Duhului Sfant! Sarbatorile, cu gandurile pe care le trezesc ele, sunt randuite de Dumnezeu tocmai pentru implinirea acestei mari lucrari pe care trebuie sa o realizeze omenirea, aceea a sfintirii, a induhovnicirii. Este o lucrare pe care, cu chip deosebit, o savarseste Biserica Ortodoxa.

Duhul Sfant in iconografie

  In Biserica Ortodoxa nu exista o icoana a Sfantului Duh prin excelenta, dupa cum nu exista nicio icoana in care sa-L intalnim reprezentat numai pe Dumnezeu Tatal.

  Astfel de icoane nu exista nu pentru ca Parintii Bisericii ar fi dus lipsa de imaginatie, ci deoarece acestia au ramas fideli adevarului de credinta revelat in Sfanta Traditie si in Sfanta Scriptura, potrivit caruia temeiul oricarei icoane il reprezinta Persoana intrupata a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos.

  Deoarece Hristos este nedespartit de Celelalte doua Persoane ale Sfintei Treimi: Il cunoastem pe Tatal prin Fiul ("Cel ce Ma vede pe Mine Il vede pe Cel ce M-a trimis" - Ioan 12, 45; si "Cel ce M-a vazut pe Mine L-a vazut pe Tatal" - Ioan 14, 9) si pe Fiul prin Sfantul Duh: "Nimeni nu poate sa zica: Domn este Iisus - decat in Duhul Sfant"(I Cor. 12, 3).

Astfel, nu numai icoanele lui Hristos, ci chiar icoanele Maicii Domnului si cele ale sfintilor, devin in chip de taina icoane ale Sfintei Treimi, fiind cai prin care harul dumnezeiesc, ce izvoraste din "Treimea cea de o fiinta si nedespartita”, ni se impartaseste.

Intalnim in schimb insa, in unele icoane, reprezentate Persoanele Sfintei Treimi potrivit chipului in care Acestea S-au descoperit in istoria mantuirii.

In acest sens, intalnim in Sfanta Scriptura mai multe realitati simbolice ce fac trimitere la Duhul Sfant, cea de-a treia Persoana a Sfintei Treimi. Cele mai cunoscute sunt porumbelul, vantul, norul luminos, ingerul, untdelemnul si focul.

Unele dintre acestea fie prefigureaza aspecte ale lucrarii Sfantului Duh in Biserica, fie constituie manifestari concrete (descoperiri, revelatii) ale Duhului Sfant in iconomia mantuirii neamului omenesc.

Asa se face ca, in patru icoane intalnim Sfantul Duh reprezentat in urmatoarele patru forme: ca porumbel, in icoana Botezului Domnului; ca nor de forma geometrica, in icoana Schimbarii la Fata, ca limbi de foc, in icoana Cincizecimii, si ca inger in icoana Sfintei Treimi (Teofania de la Mamvri).

Duhul Sfant "ca un porumbel”

Reprezentarea Sfantului Duh ca porumbel in scena Botezului lui Hristos se intemeiaza pe relatarea acestui moment sfant in cele patru Evanghelii (Mt. 3;16; Mc. 1,10, Lc.3, 22 si In 1, 32).

 In Evanghelia dupa Matei, capitolul 3, versetele 13-17, citim: "In acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, catre Ioan, ca sa se boteze de catre el. Ioan insa il oprea, zicand: "Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine ?" Si raspunzand, Iisus a zis catre el: "Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea". Atunci L-a lasat. Iar botezandu-se Iisus, cand iesea din apa, indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu s-a vazut pogorandu-se ca un porumbel si venind peste El. Si iata glas din ceruri zicand: "Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit".

Duhul Sfant  "in chip de nor luminos”

Reprezentarea Sfantului Duh ca nor se intemeiaza pe descrierea Schimbarii la Fata intalnita in Evangheliile dupa Matei (17, 5), Marcu (9, 7) si Luca (9, 34).

In Evanghelia dupa Luca, Schimbarea la Fata a Domnului este relatata astfel: "Iar dupa cuvintele acestea, ca la opt zile, luand cu Sine pe Petru si pe Ioan si pe Iacov, S-a suit pe munte, ca sa se roage. Si pe cand se ruga El, chipul fetei Sale s-a facut altul, si imbracamintea Lui alba, stralucind. Si iata, doi barbati vorbeau cu El, care erau Moise si Ilie, si care, aratandu-se intru slava, vorbeau despre sfarsitul Lui, pe care avea sa-l implineasca in Ierusalim. Iar Petru si cei ce erau cu el erau ingreuiati de somn; si desteptandu-se, au vazut slava Lui si pe cei doi barbati stand cu El. Si cand s-au despartit ei de El, Petru a zis catre Iisus: "Invatatorule, bine este ca noi sa fim aici si sa facem trei colibe: una Tie, una lui Moise, si una lui Ilie", nestiind ce spune. Si, pe cand vorbea el acestea, s-a facut un nor si i-a umbrit; si ei s-au spaimantat cand au intrat in nor. Si glas s-a facut din nor, zicand: "Acesta este Fiul Meu cel ales, de El sa ascultati!" Si cand a trecut glasul, S-a aflat Iisus singur. Si ei au tacut si nimanui n-au spus nimic in zilele acelea din cele ce vazusera" (Lc. 9, 28-36).

 Sfantul Grigorie Palama ne spune ca pe Tabor manifestarea dumnezeirii lui Hristos este in acelasi timp si o teofanie a Treimii: Tatal, prin glasul Sau, da marturie pentru Fiul Sau Prea iubit, Duhul Sfant stralucind cu El in norul luminos arata ca Fiul poseda impreuna cu Tatal lumina care le este comuna ca tot ceea ce apartine bogatiei Lor.

Norul nu este reprezentat realist, pentru ca nu a fost un fenomen natural, nu a fost un nor fizic. Este descris ca figura geometrica de culoare trandafirie, cu un numar variat de unghiuri: patru, sase sau opt. Modul geometric de a-L reprezenta serveste pentru a scoate in evindenta faptul ca ceea ce au contempat Sfintii Apostoli pe Muntele Tabor nu a fost un nor material, ci un fenomen de natura spirituala.

Duhul Sfant "in chip de limbi de foc”

Faptele Apostolilor vorbesc despre implinirea fagaduintei trimiterii Duhului in ziua Cincizecimii, iar icoana ne infatiseaza acest eveniment: "Si cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai" (F.A. 2, 1-4).

 In icoana Cincizecimii lumea divina, transcendentul, sunt reprezentate simplu, printr-un arc in partea de sus a icoanei, pentru a simboliza izvorul de unde pornesc limbile de foc, energiile treimice concentrate in Duhul Sfant.

Limbile de foc, focul Duhului, ne calauzeste catre caldura tainei treimice si salasluirea Sa intru noi. Acest foc, numit si Mangaietorul, este singurul care deschide spre plinatatea tainei lui Dumnezeu.

Duhul Sfant "in chip de inger”

Reprezentarea Sfantului Duh in chip de inger o intalnim in icoana Sfanta Treime sau Ospitalitatea lui Avraam.

Reprezentarea Sfintei Treimi in aceasta scena infatiseaza trei ingeri aflati langa cortul lui Avraam si langa Stejarul Mamvri, primiti fiind de Avraam si sotia sa, Sara. Tinerii sunt infatisati cu aureole, asezati la masa.

 Legat de Teofania de la Mamvri, Parintii Bisericii ne invata ca cei trei ingeri nu erau, in mod cert, asemanari ale lui Dumnezeu, intrucat aceste Ipostasuri divine nu sunt ingeri. Ingerii au aparut ca simboluri ale Acestora, ca "tipuri”, pentru a arata ca unul si singurul Dumnezeu este Treime.

In incheiere amintim faptul ca nicio astfel de reprezentare iconografica a Sfantului Duh nu trebuie sa lase impresia celor ce privesc ca Acesta este infatisat in natura Sa reala - si nu ca manifestare simbolica - fapt subliniat de altfel prin expresiile "ca un porumbel”, "in chip de limbi de foc” etc.

Prin urmare, este gresit ca Duhul Sfant sa fie reprezentat izolat sub forma unui porumbel ( dupa cum apare in unele icoane ale Bunei Vestiri), nor luminos, limbi de foc sau inger, intr-o alta compozitie, in afara celor mentionate anterior. sursa:crestinortodox.ro

   Pogorarea Duhului Sfant - Rusaliile – zi de mare bucurie

†

    Pogorarea Duhului Sfant comunitatea ucenicilor lui Hristos devine Biserica, adica adunarea tuturor celor alesi din lume care cred in Sfanta Treime, sunt botezati si se impartasesc cu aceleasi Sfinte Taine ale lui Hristos, prin lucrarea si datorita prezentei Duhului Sfant in ea.

   Inca inainte de patima si moartea Sa, DOMNUL nostru Iisus Hristos a prezis ucenicilor ca le va trimite un alt „Mangaietor”, „Duhul Adevarului care de la Tatal purcede” (Ioan 15, 26). Acesta ii va invata tot Adevarul. Acelasi lucru l-a promis si cu ocazia inaltarii Sale la cer.

   Implinirea promisiunii a avut loc la zece zile dupa Inaltare, in dimineata zilei in care evreii din toata lumea serbau la Ierusalim Cincizecimea, ziua primirii Legii, pe Muntele Sinai, de catre Moise. Dupa pogorarea Duhului Sfant comunitatea ucenicilor lui Hristos devine Biserica, adica adunarea tuturor celor alesi din lume care cred in Sfanta Treime, sunt botezati si se impartasesc cu aceleasi Sfinte Taine ale lui Hristos, prin lucrarea si datorita prezentei Duhului Sfant in ea.

   Evenimentul pogorarii Duhului Sfant este comemorat de Biserica in a cincizecia zi dupa Pasti, de Rusalii. Este o zi de mare bucurie. In primele secole, Rusaliile erau de asemenea prilej de botez. Sarbatoarea pogorarii Duhului Sfant a fost numita in romaneste „Rusalii” de la sarbatoarea trandafirilor din lumea romana, consacrata cultului mortilor.

   Crestinii au preluat obiceiul roman, facand din sambata dinaintea Rusaliilor una din zilele de pomenire generala a mortilor. In unele zone ale tarii, in sambata Rusaliilor se impart oale impodobite cu flori si cu un colac deasupra pentru pomenirea mortilor. In duminica Rusaliilor se impart farfurii frumos impodobite pentru vii. In traditia Bisericii Ortodoxe, in ziua imediat urmatoare marilor sarbatori se comemoreaza persoanele care stau in legatura nemijlocita cu persoana sau evenimentul aflat in centrul respectivei sarbatori.

   Intrucat persoanele Sfintei treimi, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, sunt intr-o legatura nemijlocita, lunea de dupa duminica Rusaliilor este consacrata proslavirii Sfintei Treimi. De fapt, sarbatoarea Rusaliilor are consacrate doua zile.

Sarbatoarea Rusaliilor este cunoscuta si sub denumirea de Duminica Cincizecimii

   Pogorarea Sfantului Duh nu are o data fixa, face parte din sarbatorile cu data schimbatoare. Este praznuita totdeauna la zece zile dupa inaltare sau Ia cincizeci de zile dupa Pasti. Este ziua in care Duhul Sfant S-a pogorat in chip de limbi ca de foc asupra Apostolilor.

   Sfantul Grigorie Palama spune ca Duhul Sfant S-a revelat la Cincizecime in chip de limbi ca de foc, pentru a ne descoperi "ca este de aceeasi fiinta cu Dumnezeu-Cuvantul, caci nimic nu este mai inrudit cu cuvantul decat limba".

    Pogorarea Sfantului Duh a fost fagaduita de Mantuitorul inainte de patima Sa: "De folos este ca Eu sa Ma duc; ca de nu Ma voi duce Eu, Mangaietorul nu va veni». Si iarasi: "Voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va trimite voua: Duhul adevarului, Care din Tatal purcede" (In.14,16-17). Iar inainte de inaltarea Sa la cer, din nou le promite venirea Duhului: "Iar voi sa ramaneti in Ierusalim, pana cand va veti imbraca cu putere de sus". Implinirea promisiunii a avut loc la zece zile dupa Inaltare, in dimineata zilei in care evreii din toata lumea serbau la Ierusalim Cincizecimea, ziua primirii Legii de catre Moise, pe Muntele Sinai.

   Din momentul impartasirii de Duhul Sfant, ucenicii au inceput sa vorbeasca in limbi nestiute de ei pana atunci. Luminati de Duhul Sfant, ei s-au facut intelesi de toti iudeii veniti din diverse locuri la Ierusalim, cu ocazia sarbatorii Cincizecimii - ziua primirii Legii de catre Moise, pe Muntele Sinai.

Rusaliile - scurt isoric

   Parintele profesor Ene Braniste mentioneaza in Liturgica Generala ca Rusaliile este cea mai veche sarbatoare crestina impreuna cu cea a Pastilor, fiind praznuita inca din vremea Sfintilor Apostoli. In primele secole crestine, praznicul Cincizecimii era o dubla sarbatoare: a Pogorarii Duhului Sfant si a Inaltarii lui Hristos. In jurul anului 400, cele doua sarbatori s-au despartit una de cealalta.

   In vechime, in aceasta zi, catehumenii primeau botezul intr-un cadru solemn si festiv.

   Aceasta sarbatoare este mentionata in canonul 20 al Sinodului I Ecumenic de la Niceea, din anul 325.

Rusaliile - ziua in care se infiinteaza Biserica.

   Daca prin lucrarea Duhului Sfant, Dumnezeu Fiul S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat, tot prin Duhul Sfant ni se impartaseste viata dumnezeiasca si omeneasca a lui Hristos. Pogorarea Sfantului Duh este actul de trecere a lucrarii mantuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa in oameni. Astfel, Biserica se constituie prin aceasta extindere a vietii lui Hristos in noi. Avand in vedere ca prin Duhul ne impartasim de Hristos, in Biserica Ortodoxa sfintele slujbe incep cu rugaciunea adresata Sfantului Duh: "Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, Care pretutindeni esti si pe toate le implinesti; Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre".

Frunzele de tei sau de nuc, binecuvantate de Rusalii

   La finalul Sfintei Liturghii din ziua praznicului Pogorarii Sfantului Duh este oficiata Vecernia Rusaliilor. Exista obiceiul ca in ziua de Rusalii, sa se aduca in biserica frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, semne ale coborarii Sfantului Duh. Ele sunt binecuvantate si impartite credinciosilor.

   Prezenta acestor multe frunze la Sarbatoarea Rusaliilor sunt chipul darurilor Duhului Sfant, daruri nenumarate, diverse si totusi unitare si unificatoare.

Cuvantare la Sarbatoarea Pogorarii Duhului Sfant - 2016Arhid. Ioan Ica Jr.
 

Sinaxar

Pogorarea Sfantului Duh

Cincizecimea sau Rusaliile

   In aceasta zi, Duminica a opta dupa Pasti, praznuim Sfanta Cincizecime. Si aceasta sarbatoare am luat-o din cartile iudeilor. Caci dupa cum aceia praznuiesc Cincizecimea lor, cinstind numarul de sapte, dar si pentru ca au primit Legea dupa trecerea a cincizeci de zile de la Pasti, tot astfel si noi praznuim cincizeci de zile de la Pasti, primind Duhul cel Preasfant, care ne da Legea, ne calauzeste spre tot adevarul si ne invata cele placute lui Dumnezeu.

   Sa se mai stie ca la evrei erau trei sarbatori mari: Pastile, Cincizecimea si Sarbatoarea Corturilor. Pastile in amintirea trecerii Marii Rosii; caci cuvantul paste inseamna «trecere». Si sarbatoarea aceea o preinchipuia pe a noastra, care este trecerea si intoarcerea din nou de la intunericul pacatului, la rai.

   Apoi, evreii praznuiau Cincizecimea spre aducere aminte de suferintele lor din pustiu, cum si de multele necazuri prin care au trecut, pana sa ajunga in pamantul fagaduintei. Ca numai dupa aceea s-au indulcit de roade, de grau si de vin. Noua, insa, Cincizecimea ne arata iesirea din rautatea necredintei si intrarea in Biserica; ca atunci ne impartasim si noi cu Trupul si Sangele Stapanului.

   Unii spun ca evreii sarbatoreau Cincizecimea din pricinile aratate mai sus; dar altii cred ca Cincizecimea ar fi fost oranduita de evrei pentru cinstirea numarului sapte, dupa cum s-a spus. Ca acest numar adunat de sapte ori cu el insusi, da numarul de cincizeci de zile, fara una. Cinstirea Cincizecimii de catre evrei atarna nu numai de numararea zilelor, ci de a anilor, in care ei sarbatoreau Jubileul; aceasta cadea dupa trecerea a de sapte ori sapte ani. in acel an ei lasau pamantul nesemanat si vitele la odihna, iar robilor dobanditi cu bani, li se dadea libertatea sa plece.

   A treia sarbatoare era Sarbatoarea Corturilor, care se praznuia dupa strangerea bucatelor de pe camp, adica la trecerea a cinci luni de la Praznuirea Pastilor. Aceasta sarbatoare se praznuia spre aducere aminte de ziua in care Moise a ridicat intaia oara cortul cel vazut prin nori in Muntele Sinai si facut de marele mester Veseleil. Savarseau acest praznic facand corturi, iar cei ce locuiau la tara, multumeau lui Dumnezeu, dupa adunarea roadelor ostenelilor lor. Se pare ca si David a scris psalmii cei pentru linuri (recunostinta), pentru aceste zile.

   Sarbatoarea aceasta inchipuia invierea noastra cea din morti; cand, dupa ce corturile trupurilor noastre se vor strica, iarasi se vor alcatui, si ne vom indulci de roadele ostenelilor noastre, praznuind in corturile cele vesnice.

   Se cuvine sa mai stim, ca in ziua aceasta, savarsindu-se Praznicul Cincizecimii, Duhul Sfant S-a coborat peste ucenicii Domnului.

   Si fiindca Sfintii Parinti au socotit sa desparta praznicele pentru maretia Preasfantului si de viata facatorului Duh, caci El este unul din Sfanta si de viata incepatoare Treime, iata ca pomenim luni, dupa Duminica a opta, felul cum a venit Duhul Sfant. sursa:crestinortodox.ro si doxologia.ro / foto: Basilica.ro

   Despre pacat... ce este pacatul... originea pacatului... cum a aparut pacatul?

†

☝   Ce este pacatul?

 Pacatul este calcarea cu deplina stiinta si cu voie libera, prin gand, cuvant sau fapta, a voii lui Dumnezeu. Iar pentru ca voia lui Dumnezeu se arata in legile Sale, de aceea pacatul se mai numeste si faradelege.

☝   Care este originea pacatului?

 Dupa invatatura Bisericii noastre, pacatul si-a luat inceputul odata cu caderea stramosilor, in rai. Caci citim in Sfanta Scriptura:   

 De aceea, asa cum printr’un om a intrat pacatul in lume si, prin pacat, moartea, tot astfel moartea a trecut in toti oamenii prin aceea ca toti au pacatuit. (Rom. 5, 12)

 Pacatul nu tine insa de firea omului, ci el s-a ivit prin intrebuintarea rea a voii libere cu care a inzestrat Dumnezeu pe om. Deci originea pacatului nu este de la Dumnezeu. Dumnezeu nu este urzitorul pacatului si nici nu-l voieste, dar il ingaduie, fiindca nu voieste sa stirbeasca libertatea de vointa a omului. Sfantul Antonie cel Mare spune: 

 Raul nicidecum nu e pricinuit de Dumnezeu, ci prin alegerea cea de buna voie s-au facut dracii rai, ca si cei mai multi dintre oameni... Nu cele ce se fac sunt pacate, ci cele rele, dupa alegerea cu voie... Si asa fiecare din madularele noastre pacatuieste cand din sloboda alegere lucreaza cele rele in loc de cele bune, impotriva lui Dumnezeu.

☝   Care sunt semnele dupa care se poate cunoaste pacatul?

Semnele dupa care se cunoaste pacatul sunt:

⏩   Intrebuintarea deplina a mintii. Unde nu exista judecata deplina a mintii, nu exista nici pacat. Faptele copiilor mici, ale nebunilor si ale tuturor celor lipsiti de judecata mintii pot fi impotriva legilor, dar nu sunt socotite pacate.

⏩   Libertatea voii. Faptele rezultate de la om impotriva voii sale, de asemenea pot fi impotriva legii, dar nu sunt socotite pacate.

⏩   Cunoasterea legii impotriva careia este indreptata fapta, sau cel putin sa fi fost cu putinta cunoasterea acestei legi.

☝   Cum se naste pacatul?

 Chipul in care se naste pacatul il arata Sfantul Apostol Iacob: 

 Nimeni, cand este ispitit, sa nu zica: De la Dumnezeu sunt ispitit!, pentru ca Dumnezeu e la adapost de ispita raului si El in Sine nu ispiteste pe nimeni; ci fiecare este ispitit de propria sa pofta atunci cand e tras si momit de ea. Apoi pofta, zamislind, naste pacat; iar pacatul, odata savarsit, odrasleste moarte. ⋗ (Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Iacob
Capitolul 1: 13-15)

 Din cuvintele acestea se intelege foarte limpede ca radacina pacatului sta in pofta. Pofta lasata sa se intareasca in sufletul omului, fara a fi alungata, il atrage, adica il ispiteste pe om. Din pofta intarita se naste pacatul, care la randul lui aduce moartea. Fericitul Diadoh al Foticeii spune: 

 Raul nu este in fire, nici nu este cineva rau prin fire. Caci Dumnezeu nu a facut ceva rau. Cand insa cineva, din pofta inimii, aduce la o forma ceea ce nu are fiinta, atunci aceea incepe sa fie ceea ce vrea cel ce face aceasta. 

 Deci, pacatul se savarseste prin voia libera a omului, dar nasterea lui depinde de unele pricini, dintre care cele mai insemnate sunt ispita si ocazia la pacat.

☝   Ce este ispita?

 Ispita este indemnul la pacat. Ea trezeste pofta spre a dobandi ceva prin calcarea legii morale. Aceasta pornire vine sau dinauntrul cuiva, adica din firea lui slabita de pacatul stramosesc, sau din afara. Ispita dinauntru este prilejuita de:

⏩   Pofta trupului (mancare, bautura, desfranare);

⏩   Pofta ochilor (bogatie);

⏩   Pofta inimii (trufia vietii, mandrie), dupa cum citim in Sfanta Scriptura: 

 Pentru ca tot ceea ce este in lume – pofta trupului si pofta ochilor si trufia vietii – nu sunt de la Tatal, ci din lume sunt.
 (Epistola Soborniceasca intaia a Sfantului Apostol Ioan
Capitolul 2: 16)

 Ispita din afara vine de la diavol si de la lume.

 Ca ispitele vin de la diavol, ne arata insasi Sfanta Scriptura. Astfel, Mantuitorul zice: 

 Simone, Simone, iata Satana v-a cerut sa va cearna ca pe grau. (Luca 22: 31)

 Iar Sfantul Apostol Petru spune lui Anania, care ascunsese o parte din pretul unui ogor vandut: 

 Anania, de ce a umplut Satana inima ta, ca sa minti tu Duhului Sfant? (Fapte 5: 3)

 Chipul in care ispiteste diavolul este mai ales atatarea gandului omului cu felurite inchipuiri, care in locul binelui adevarat infatiseaza un bine inselator si pierzator de suflet. Ispitele de la lume inseamna indemnul la pacat venit din partea oamenilor rai, care atata in altii felurite pofte si porniri pacatoase, fie prin cuvinte, fie prin fapte.

☝   Poate crestinul sa biruiasca ispitele?

 Da. Crestinul, ajutat de harul dumnezeiesc, poate birui chiar si ispitele cele mai puternice, mai ales ca Dumnezeu nu-l lasa sa fie ispitit peste puterile lui. 

Credincios este Dumnezeu; El nu va ingadui sa fiti ispititi mai mult decat puteti; ci odata cu ispita va aduce si scaparea din ea, ca sa puteti rabda (I Cor: 10, 13)

Pe pamant, crestinul nu este ferit de ispite. Dar ispitele in sine nu sunt inca pacate si, daca le infrunta cu barbatie, ele pot fi de folos credinciosului, intarindu-l in virtute. 

Fericit este barbatul care rabda ispita, caci, lamurit facandu-se, va lua cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El (Iacov: 1, 12)

Daca insa credinciosul nu se impotriveste ispitelor sau isi atata poftele sale, atunci ispitele il duc la pacat. Cum ca ispitele pot fi biruite, gasim pilde in Sfanta Scriptura. Astfel, in Vechiul Testament, dreptul Iov iese biruitor din lupta impotriva ispitelor cu care se apropiase diavolul de el. In Noul Testament, Mantuitorul a fost ispitit de diavolul, dupa ce postise 40 de zile si 40 de nopti. Diavolul, adica, socotind ca o slabire a trupului va aduce dupa sine si o slabire a sufletului, s-a apropiat de Mantuitorul cu felurite ispite, pe care insa Mantuitorul le-a biruit (Matei: 4, 1-11).

☝   Care sunt mijloacele prin care se pot birui ispitele?

 Mijloacele cele mai potrivite, cu ajutorul carora se poate duce lupta biruitoare impotriva ispitelor, sunt:

⏩   Rugaciunea. "Rugati-va, ca sa nu intrati in ispita" (Luca 22, 40);

⏩   Lupta cu curaj. "Stati impotriva diavolului si va fugi de la voi" (Iacov 4, 7);

⏩   Privegherea asupra poftelor. "Fiti treji, privegheati. Potrivnicul vostru, diavolul, umbla racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita" (I Petru 5, 8).

 Cuviosul Parinte Marcu Ascetul spune: 

 Cel ce vrea sa biruiasca ispitele fara rugaciune si rabdare nu le va departa de la sine, ci mai tare se va incalci in ele. (Filocalia, vol. 1, p. 249).

☝   Ce este ocazia la pacat?

 Prin ocazie la pacat intelegem imprejurarile din afara care pot da omului prilej de pacatuire, chiar fara ispita. Acela care nu se fereste de ocazia la pacat si nu infrunta ispitele dovedeste o invoire tacita cu aceste inceputuri ale pacatului. El sufera adica pornirea spre pacat, atata poftele dinauntru si staruie in placerea acestei atatari. Aceasta placere pacatoasa, impreuna cu dorinta si hotararea de a pacatui, alcatuiesc pacatul dinauntru, care se arata in afara prin cuvant si fapta.

☝   Ce este viciul?

 Viciul este voia statornica de a calca legea morala. Prin multa pacatuire se naste vointa statornica de a calca legea morala. Pacatul, adica, patrunde atat de adanc in suflet, incat cel ce se gaseste in starea aceasta, simte multumire in a starui in faradelegi. Cel vicios savarseste pacat dupa pacat si ajunge sa se impietreasca in fapte rele, incat cu greu se mai poate desface din robia pacatului. Ceea ce este virtutea pentru faptele bune, este viciul pentru faptele rele.

☝   Cum poate fi inlaturat viciul?

 Viciul poate fi inlaturat prin hotararea tare a voii, ajutata de harul sfintitor, de a nu mai pacatui. Apoi, trebuie inlaturate pricinile care au lucrat la inradacinarea pacatului, ca: ispitele, educatia gresita, lipsa de supraveghere, precum spune Sfantul Apostol Pavel: 

 Drept aceea omorati madularele voastre cele pamantesti..., dezbracandu-va de omul cel vechi, dimpreuna cu faptele lui, si imbracandu-va cu cel nou, care se innoieste spre deplina cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a zidit... Iar peste toate acestea, imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavarsirii. (Col. 3, 5-14)

☝   Ce este obiceiul pacatos?

 Obiceiul pacatos este rodul repetarii aceluiasi pacat si se arata in usurinta de a savarsi pacatul acesta la orice prilej, cum face, de pilda, mincinosul.

Obiceiul pacatos este foarte primejdios pentru mantuirea sufletului, fiindca el slabeste puterea voii spre bine si se preface usor in viciu. De aceea, crestinul trebuie sa fie cu bagare de seama la el si sa caute a-l inlatura prin voia sa de a nu mai pacatui.

☝   Cum trebuie judecat pacatul?

 Pacatul trebuie judecat cu asprime si iata pentru ce:

 Prin jertfa de pe Cruce, Mantuitorul a recastigat, pentru cei ce cred in El, harul sfintitor pierdut prin pacatul stramosesc, precum si putinta de a se mantui si a dobandi fericirea vesnica. Prin pacat insa, credinciosul nesocoteste jertfa Mantuitorului, se arata nemultumitor fata de Ziditorul si Binefacatorul sau ceresc si-si primejduieste mantuirea sufletului, pentru dobandirea careia el trebuie sa jertfeasca toate bunurile pamantesti, caci.

Ce va da omul in schimb pentru sufletul sau? (Marcu 8, 37)

 Pacatul aduce nenumarate suferinte, care slabesc si otravesc puterile sufletesti, nimiceste viata trupeasca prin felurite patimi si boli si distruge buna intelegere dintre oameni. Prin aceasta sufera si randuiala de obste, cea intemeiata pe randuiala morala voita de Dumnezeu. Pacatul, deci, trebuie judecat foarte aspru, fiindca el nesocoteste poruncile lui Dumnezeu si-l face pe credincios dusmanul Tatalui sau ceresc. De aceea, pacatul nu ramane fara pedeapsa.

☝   Care este pedeapsa pacatului?

 Pedeapsa pacatului este blestemul lui Dumnezeu. Dreptatea dumnezeiasca cere ca fiecare fapta, buna sau rea, sa-si aiba plata ei, pentru ca Dumnezeu, dupa cum citim in Sfanta Scriptura: 

Va rasplati fiecaruia dupa faptele lui (Rom. 2, 6)

 Faptele sunt judecate mai intai de constiinta morala a credinciosului. Fapta buna aduce multumire, liniste si fericire, pe cand fapta rea aduce tulburare launtrica, neliniste chinuitoare si mustrare neincetata din partea constiintei. Mustrarile constiintei sunt mai amare decat durerile trupesti si ele arunca uneori pe pacatos in ghearele mortii, cum l-au aruncat pe Cain, ucigatorul de frate, sau pe Iuda, vanzatorul Mantuitorului. Uneori insa constiinta nu-si rosteste judecata ei, fiind slabita si adormita prin pacat. Alteori se pare ca pacatosul ramane nepedepsit de Dumnezeu. Totusi, dreptatea lui Dumnezeu nu ramane fara urmare. Dumnezeu incearca pe unii spre a-i intari si mai mult in credinta, trimite suferinte altora spre ispasirea pacatelor si se arata rabdator fata de cei nelegiuiti pana in clipa mortii lor.

 Adevarata rasplata si pedeapsa urmeaza insa in viata viitoare. 

Caci Fiul Omului va sa vina intru slava Tatalui Sau, cu ingerii Sai si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele sale (Matei 16, 27)

Si se vor aduce inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre... Atunci va zice imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii... Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este pregatit diavolului si ingerilor lui... Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica. (Matei 25, 31-46)

☝   De cate feluri este pacatul?

Pacatul este de doua feluri:

⏩   Stramosesc, adica savarsit de stramosii nostri, Adam si Eva, in rai, si care prin nastere se mosteneste de fiecare. El se sterge prin Taina Sfantului Botez;

⏩   Personal, adica pacatul savarsit de fiecare credincios in parte.

☝   Pacatele personale sunt toate deopotriva de grele?

Nu. Mantuitorul spune lui Pilat: 

Cel ce M-a predat tie mai mare pacat are (Ioan 19, 11)

Iar Sfantul Apostol Ioan spune: 

Este pacat de moarte... si este pacat nu de moarte (I Ioan 5, 16)

Din aceste cuvinte intelegem ca sunt pacate grele sau de moarte si pacate usoare, sau care pot fi iertate.

☝   Care pacate se numesc usoare?

 Usoare sau cu putinta de iertat se numesc acele pacate prin care credinciosul, dintr-o slabiciune a voii si a cunoasterii sale, se abate in chip usor de la legea morala si de la calea mantuirii. Ele nu au ca urmare pierderea harului dumnezeiesc, ci numai o slabire a lucrarii harului in sufletul credinciosului.

Afara de Mantuitorul si de Sfanta Fecioara Maria, nimeni nu a fost scutit de pacate usoare, nici chiar dreptii: 

Cel drept cade de sapte ori si tot se scoala (Pilde 24,16)

Iar Sfantul Apostol Iacov spune: 

Toti gresim in multe chipuri; daca nu greseste cineva in cuvant, acela este barbat desavarsit, in stare sa infraneze si tot trupul (Iacov 3, 2)

De asemenea, Sfantul Apostol Ioan spune:

Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi. (I Ioan 1, 8)

 Pacatele usoare nu trebuie insa privite cu nebagare de seama, caci ele sunt urate lui Dumnezeu si daca nu se sterg prin pocainta, duc la pacate grele.

☝   Ce sunt pacatele grele?

 Grele sunt pacatele acelea prin care cineva, cu multa rautate a voii sale, savarseste lucruri oprite in mod lamurit de poruncile dumnezeiesti. Pacat greu savarseste cineva si atunci cand nu implineste de voie poruncile dumnezeiesti, din care pricina raceste in dragostea catre Dumnezeu si catre aproapele. Pacatele grele se mai numesc si pacate de moarte, fiindca rapesc credinciosului harul dumnezeiesc, care este viata lui, si-i pregatesc moartea, adica chinurile iadului (Iacov 1, 15 🔷 1 Cor. 6, 9-10).

☝   Pacatele grele sunt de un singur fel?

Nu. Dupa "Marturisirea Ortodoxa", pacatele grele sunt de trei feluri:

⏩   Capitale;

⏩   Impotriva Duhului Sfant;

⏩   Strigatoare la cer.

☝   Care sunt pacatele capitale?

 Capitale sunt pacatele acelea care izvorasc nemijlocit din firea omeneasca, slabita prin pacatul stramosesc (Marcu 7, 21). Se numesc astfel, fiindca infatiseaza cele mai de seama cai ale voii pacatoase si sunt radacina celor mai multe pacate. Ele sunt urmatoarele sapte: 

1) Mandria, 2) Iubirea de argint, 3) Desfranarea, 4) Pizma sau invidia, 5) Lacomia, 6) Mania si 7) Lenea.

☝   Ce este mandria?

 Mandria, care, dupa cuvantul Sfintei Scripturi, izvoraste din inima omului (Marcu 7, 21-22), este pretuirea de sine peste masura si atitudinea de superioritate sau de dispret fata de ceilalti oameni. Deoarece prin mandrie au cazut atat ingerii cei rai, cat si cei dintai oameni, mandria este privita ca inceputul pacatului. Ispita mandriei este foarte intinsa. Nu este credincios care sa nu fie ispitit de acest pacat. Insusi Mantuitorul a fost ispitit spre acest pacat de catre diavol, la inceputul lucrarii Sale in lume (Matei 4, 8-9).

☝   Ce urmari aduce pacatul mandriei?

 Cel ce se lasa cuprins de pacatul mandriei uita ca tot ce are a primit de la Dumnezeu, nesocoteste poruncile lui Dumnezeu, se lauda numai pe sine, graieste de rau pe altul, este fatarnic, se razvrateste impotriva autoritatilor si randuielilor obstesti. Astfel, din mandrie, intocmai ca dintr-o radacina otravita, se nasc multe pacate. Sfantul Casian Romanul, vorbind despre acest pacat, spune: 

Patima mandriei intuneca intreg sufletul si-l prabuseste in cea mai adanca prapastie. Pacatul mandriei, cand pune stapanire pe bietul suflet, ca un tiran prea cumplit care a cucerit o cetate mare si inalta, il darama in intregime si il surpa pana in temelii. Marturie despre aceasta este ingerul acela care pentru mandrie a cazut din cer. Caci fiind zidit de Dumnezeu si impodobit cu toate virtutile si cu intelepciunea, n-a voit sa le recunoasca pe acestea venite din darul Stapanului, ci din firea sa. 

 Mantuitorul infiereaza cu toata taria pacatul mandriei, aratandu-i urmarile atat de grele. El spune: 

Oricine se inalta pe sine se va smeri. (Luca 14, 11)

Iar Sfantul Apostol Iacov zice: 

Dumnezeu celor mandri le sta impotriva. (4, 6)

Crestinul, deci, trebuie sa se fereasca si sa se lepede de pacatul mandriei, imbracandu-se cu virtutea smereniei si intarindu-se sufleteste prin post si rugaciune. El trebuie sa-si aminteasca totdeauna ca toata virtutea si tot ce are el a primit de la Dumnezeu, dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel: 

Ce ai, pe care sa nu-l fi primit? Iar daca l-ai primit, de ce te falesti, ca si cum nu l-ai fi primit? (I Cor. 4, 7)

☝   Ce este iubirea de argint?

 Iubirea de argint, care izvoraste, ca si alte cugete rele, "din inima omului" (Marcu 7, 21), este pofta neinfranata dupa bunurile pamantesti, considerand castigarea lor drept scopul principal al vietii. Ea se arata, pe de o parte, din dorinta de a aduna avere prin orice mijloace, iar pe de alta, prin stradania de a pastra cu indaratnicie cele adunate, adica prin zgarcenie.

Pacatul acesta se impotriveste dreptatii si indurarii, aducand mari pagube semenilor nostri. De aceea, Sfantul Apostol Pavel spune ca: 

 Iubirea de argint este radacina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu infocare au ratacit de la credinta si s-au strapuns cu multe dureri (I Tim: 6, 10).

☝   Ce urmari aduce iubirea de argint?

 Iubirea de argint naste pofte nesatioase, atata patimi, duce la inselaciune, furt, minciuna, juramant stramb, nedreptate, apasarea semenilor saraci si departare de Dumnezeu.

Unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta: spune Mantuitorul (Matei 6, 21)

 Ea sfarseste uneori cu sinuciderea sau moartea celui ce si-a lipit inima de avutie, precum arata cazul lui Iuda, cel care a vandut pe Mantuitorul pentru 30 de arginti.

 De aceea, Sfantul Apostol Pavel indeamna pe Timotei: 

Celor bogati in veacul de acum, porunceste-le sa nu se semeteasca, nici sa-si puna nadejdea in bogatia cea nestatornica, ci in Dumnezeul cel viu, Care ne da cu belsug toate, spre indulcirea noastra (I Tim. 6, 17)

Iubirea de argint fiind o piedica in calea mantuirii, crestinul trebuie sa lupte impotriva ei cu virtutea cumpatarii, dreptatii si indurarii, cerand ajutorul lui Dumnezeu.

☝   Ce este desfranarea?

Desfranarea este lasarea cu totul in voia poftelor trupului, care se atata in noi prin simturile noastre. Ea izvoraste din inima (Marcu 7, 21) si se savarseste in insusi trupul nostru, ducand la ratacirea randuielilor firii asezate de Dumnezeu. De aceea, Sfantul Apostol Pavel spune: 

Fugiti de desfranare! Orice pacat pe care il va savarsi omul este afara de trup. Cine se deda insa desfranarii pacatuieste in insusi trupul sau. (I Cor. 6, 18)

 Pricina pentru care crestinul trebuie sa se pazeasca de desfranare, o arata tot Sfantul Apostol Pavel, prin cuvintele: 

Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant, Care este in voi, pe Care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. (I Cor. 6, 19-20)

 Din desfranare izvorasc: cugetele necurate, distrugerea vietii familiale si nepasarea fata de nevoile celorlalti semeni. De aceea desfranatii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu (I Cor. 6, 9)

 Datoria crestinului este ca prin post si rugaciune sa lupte impotriva acestui pacat, sa alunge gandurile necurate din cugetul sau si sa fuga de tovarasia celor desfranati.

☝   Ce este invidia sau pizma?

 Invidia sau pizma este pacatul care ia nastere in inima omului (Marcu 7, 21) si care prilejuieste parere de rau pentru binele aproapelui si bucurie pentru nenorocirea si suferinta lui.

 Prin invidie se pacatuieste fata de Dumnezeu si fata de aproapele. De aceea Sfanta Scriptura ne atrage atentia, spunand: 

Unde este pizma si zavistie, acolo este neoranduiala si orice lucru rau (Iacov 3, 16)

☝   Ce pacate se nasc din invidie?

 Din invidie se nasc: ura, clevetirea, viclesugul, inselaciunea, uciderea, precum si slabirea puterilor sufletesti si trupesti ale celui plin de invidie. De asemenea invidia duce si la departarea de Dumnezeu, caci inabusa dragostea curata fata de El si fata de aproapele. Zavistia (invidia) face pe oameni mai rai decat orice sarpe veninos. (Hristoitia, Bucuresti, 1937, p. 286). Crestinul bun se fereste de acest pacat. El nu pizmuieste pe omul harnic si vrednic, spornic in toate cele bune, ci se osteneste sa-i urmeze pilda. Alungarea pizmei din suflet aduce pacea si bucuria, pe care nu le cunoaste cel stapanit de ea.

☝   Ce este lacomia?

 Lacomia este pofta nestapanita de a manca si de a bea peste masura. Este un pacat al trupului (Gal. 5, 19). Lacomul face din mancare si bautura tinta vietii lui, uitand ca acestea sunt numai mijloace de intretinere a vietii. Aceasta se intampla ori de cate ori credinciosul uita ca are un rost mai inalt in viata, o chemare sfanta de indeplinit. Mantuitorul ne indeamna: 

Nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca? Ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua. (Matei 6, 31-33)

Iar Sfantul Apostol Pavel spune: 

Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti. (I Cor. 10, 31)

La fel, Sfantul Casian Romanul spune: 

De bucate numai atat sa ne slujim, cat sa traim, nu ca sa ne facem robi poruncilor poftei. Primirea hranei cu masura si socoteala da trupului sanatate si nu ii ia sfintenia.

☝   Ce pacate se nasc din lacomie?

 Din pacatul lacomiei se nasc: pofta trupeasca, petrecerile necuviincioase, ingrijirea numai de sine (egoismul), defaimarea aproapelui, exploatarea lui, certurile, maniile, diferitele boli, intunecarea mintii, pierderea cinstei, nepasarea fata de cele sfinte si tot felul de faradelegi. Datoria crestinului este sa lupte impotriva lacomiei, prin virtutea cumpatarii, prin post si rugaciune.

☝   Ce este mania?

 Mania este supararea cu usurinta pentru orice lucru si pornirea de a ne razbuna asupra celor care ne-au pricinuit vreun neajuns. Mania este si o lipsa a dragostei, caci: 

Dragostea nu se aprinde de manie (I Cor. 13, 5)

Sfantul Casian Romanul, vorbind despre manie, zice ca: 

Mocnind ea tainuit in inima noastra si orbind cu tulburari intunecate ochii inimii, nu putem dobandi puterea de a deosebi cele ce ne sunt de folos, nici patrunderea constiintei duhovnicesti. De asemenea nu putem pazi desavarsirea sfatului bun si nu ne putem face partasi vietii adevarate, iar mintea noastra nu va ajunge in stare sa priveasca lumina dumnezeiasca.

De aceea Sfantul Apostol Iacob indeamna pe credincios sa fie: 

Zabavnic la manie, caci mania omului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu. (Iacob 1, 19-20)

 Mantuitorul insusi ne spune ca tot cel ce se manie pe fratele sau vrednic va fi de osanda (Matei 5, 22). Astfel, din orice pricina ar porni mania, ea trebuie potolita, caci orbeste ochii sufletului si duce la fapte rele, precum l-a dus pe Cain la uciderea fratelui sau Abel (Fac. 4, 4-8).

 Crestinul are datoria sa se fereasca de pacatul maniei si sa lupte impotriva ei cu virtutea blandetii, smereniei si dragostei catre aproapele. Pilda sa-i fie insusi Mantuitorul, Care in loc sa se manie pe cei ce-L huleau si-L scuipau, Se ruga pentru ei, zicand: 

Parinte, iarta-le lor, caci nu stiu ce fac (Luca 23, 34)

Indreptatita este numai mania impotriva gandurilor rele, impotriva patimilor si a pacatelor, precum si impotriva lenei, din care odraslesc o seama de pacate. Aceasta este mania sfanta de care a fost patruns si sufletul Mantuitorului (Marcu 3, 5).

☝   Ce este lenea?

 Lenea este nepasarea fata de implinirea datoriilor si dezgnstul pentru munca, fie cu bratele, fie cu mintea. Lenea aduce: slabirea puterilor sufletesti si trupesti, lipsa de cele trebuincioase vietii, indemn la furt, pricina de cearta si uitare de Dumnezeu. Sfanta Scriptura are cuvinte foarte aspre pentru pacatul lenei sau trandaviei, aratand ca cei lenesi vor fi aruncati in intunericul cel vesnic (Matei 25, 26, 30). Sfantul Apostol Pavel spune: 

Daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu manance (II Tes. 3, 10)

Si tot el ne indeamna:

Nu fiti lenesi, ci urmatori ai celor ce prin credinta si indelunga rabdare mostenesc fagaduintele" (Evr. 6, 12)

Lenea se tamaduieste prin munca.

☝   Care sunt pacatele impotriva Duhului Sfant?

 Pacatele impotriva Duhului Sfant sunt acelea prin care crestinul se impotriveste cu indaratnicie poruncilor dumnezeiesti si tuturor lucrarilor Sfantului Duh. Si, intrucat virtutile teologice (credinta, nadejdea si dragostea) sunt lucrari ale Duhului Sfant, pacatele impotriva Duhului Sfant se indreapta mai ales impotriva acestor virtuti.

 Astfel, pacate impotriva credintei sunt:

 Impotrivirea fata de adevarul dovedit al credintei crestine. De acest pacat s-au facut vinovati fariseii, care nesocoteau valoarea faptelor Mantuitorului, declarandu-le fapte ale diavolului (Matei 9, 34); de asemenea se fac vinovati toti aceia carora le place sa pacatuiasca, dar pentru ca credinta crestina ii opreste, ei o tagaduiesc, se leapada de ea, sau o prigonesc.

 Pacate impotriva nadejdii sunt:

 Increderea nesocotita in bunatatea lui Dumnezeu. De acest pacat se face vinovat cel ce pacatuieste neincetat, si totusi crede ca Dumnezeu, fiind atotbun, il va ierta; de asemenea si cel ce socoteste ca se va putea mantui numai prin credinta lipsita de fapte bune (Rom. 2, 4-5; Iacov 2, 26). Deznadajduirea in mila si bunatatea lui Dumnezeu. Sunt oameni care socotesc ca pacatele facute de ei sunt atat de mari, incat nu vor mai putea gasi iertare la Dumnezeu, chiar daca s-ar pocai, si de aceea nu mai incearca sa se indrepte, ci pacatuiesc mereu (Ioil 2, 12-13). De acest pacat s-a facut vinovat Iuda, care, dupa ce L-a vandut pe Mantuitorul, s-a dus si s-a spanzurat (Matei 27, 5).

Pacate impotriva dragostei sunt:

 Pizmuirea aproapelui pentru harul ce i s-a impartasit, pentru sporul lui in fapte bune, precum si neindrumarea celor rataciti pe calea cea buna. Cine se face vinovat de acest pacat nu va putea mosteni imparatia lui Dumnezeu (Gal. 5, 21). Nepocainta pana la moarte si nesocotirea darurilor lui Dumnezeu.

De acest pacat se face vinovat cel care, cu toate ca este crestin, nu voieste sa intrebuinteze mijloacele puse la indemana de Sfanta noastra Biserica pentru indreptarea sa si petrece in pacate pana la moarte, impotrivindu-se astfel lui Dumnezeu.

Care voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina. (I Tim. 2, 4)

☝   Ce spune Mantuitorul despre pacatele impotriva Duhului Sfant?

 Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice impotriva Duhului Sfant, nu se va ierta lui, nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie. (Matei 12, 32)

 Din aceste cuvinte intelegem ca pacatele impotriva Duhului Sfant sunt foarte grele. Ele dezradacineaza din suflet inclinarea spre pocainta si indreptare si-l instraineaza pe credincios de Dumnezeu. Totusi, prin cuvintele de mai sus, Mantuitorul nu spune ca ele nu s-ar putea sterge printr-o cainta adevarata si nici ca pentru vina lor nu s-ar putea dobandi niciodata iertarea. Pricina neiertarii unor astfel de pacate sta in indaratnicia omului de a nu se pocai, in impietrirea inimii lui. Cel ce savarseste astfel de pacate nu primeste iertarea, fiindca nu voieste sa fie iertat si nu voieste sa asculte de poruncile lui Dumnezeu.

 Daca, insa, un astfel de vinovat se caieste din adancul inimii si, hotarat sa nu mai pacatuiasca, cere indurarea lui Dumnezeu, atunci, prin Sfanta Taina a Pocaintei, el va putea primi iertare, caci nu este pacat, oricat de greu ar fi el, care sa covarseasca bunatatea si dragostea de oameni a lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Petru s-a lepadat de trei ori de Mantuitorul, dar, pocaindu-se, recunoscandu-si pacatul si hotarandu-se sa asculte de Mantuitorul pana la moarte, a fost iertat si reasezat in cinstea de Apostol (Ioan 21, 15-19).

☝   Care pacate se numesc strigatoare la cer?

 Se numesc strigatoare la cer pacatele care tind a nimici imboldurile puse de Dumnezeu in firea noastra. Ele sunt atat de grele, incat, mai mult decat altele, cer o rasplatire de la Dumnezeu chiar in lumea aceasta. Ele nu izvorasc dintr-o slabiciune a credinciosului, ci din vadita rautate a voii lui, fiind savarsite cu precugetare.

☝   Care sunt pacatele strigatoare la cer?

Pacatele strigatoare la cer sunt:

⏩   Uciderea savarsita cu voie. Un astfel de pacat a savarsit, de pilda, Cain. Cu privire la acest pacat citim in Sfanta Scriptura: 

 Si a zis Domnul (lui Cain): Ce ai facut? Glasul Sangelui fratelui tau striga catre Mine din pamant (Fac. 4, 40)

 Tot de acest pacat tin si cruzimile prin care se tinde la nimicirea vietii aproapelui, ca: rapirea libertatii prin robie, razboiul de pustiire, precum si lovirea in cinstea aproapelui, socotita ca o ucidere morala a lui.

⏩   Sodomia, adica desfraul impotriva firii, precum si impiedicarea cu stiinta a zamislirii de prunci si lepadarea lor.

Desfraul impotriva firii si-a primit numele de sodomie dupa locuitorii din Sodoma, care pentru acest pacat au fost aspru pedepsiti de Dumnezeu (Fac. 18, 20). Sfantul Apostol Pavel spune ca astfel de fapte rusinoase nu trebuie sa fie nici macar amintite printre crestini (Efes. 5, 3).

⏩   Asuprirea vaduvelor, orfanilor si saracilor este un pacat impotriva simtului firesc de dreptate al omului.

In Sfanta Scriptura se gasesc multe mustrari impotriva celor ce se fac vinovati de acest fel de pacate.

Invatati sa faceti bine, cautati dreptatea, ajutati pe cel apasat, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva. (Isaia 1, 17)

 Iar Mantuitorul striga: 

Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca mancati casele vaduvelor si cu fatarnicie va rugati indelung; pentru aceasta mai multa osanda veti lua. (Matei 23, 14)

⏩   Oprirea platii lucratorilor, care de asemenea raneste dreptatea sociala. De acest pacat tin: specula ce se face cu bratele muncitorilor, oprirea pentru diferite pricini nedrepte a unei parti din plata, scumpirea traiului, falsificarea alimentelor. 

Iata, plata lucratorilor care au secerat tarinile voastre, pe care voi ati oprit-o, striga; si strigarile seceratorilor au intrat in urechile Domnului Savaot. (Iacov 5, 4)

⏩   Lipsa de cinste si multumire fata de parinti. 

Cel ce bate pe tata sau pe mama, sa fie omorat. Cel ce va grai de rau pe tatal sau pe mama. sa, acela sa fie omorat, ✏ se spune in Sfanta Scriptura (Ies. 21, 15-16)

☝   Ne putem face partasi si de pacatele altora?

Da, si iata cum:

⏩   Cand poruncim altora sa pacatuiasca (Matei 2, 16);

⏩   Cand dam sfat altora sa pacatuiasca (Ioan 11, 49-50);

⏩   Cand indemnam la pacat;

⏩   Cand ne invoim la pacatul altuia (Fapte 22, 20);

⏩   Cand tacem si nu infruntam pe cel ce pacatuieste (Pilde 29, 24);

⏩   Cand trecem cu vederea si nu pedepsim pe pacatosi;

⏩   Cand ascundem si aparam pe pacatosi (Luca 11, 47-48);

⏩   Cand incuviintam pacatele altora (Rom. 1, 32);

⏩   Cand dam prilej de sminteala spre pacat (Luca 22, 3-6).

In masura in care luam parte la pacatele altora, sta si vina si raspunderea noastra.

Dar, mai presus de ferirea de pacat, datoria crestinului este sa duca o viata morala.

☝   Ce inseamna a duce o viata morala?

 A duce o viata morala inseamna a pazi poruncile dumnezeiesti. Prin porunci isi arata Dumnezeu voia Sa cea AtotSfanta, dupa care trebuie sa se calauzeasca crestinul in viata, caci spune Mantuitorul: 

 Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste; iar cel ce Ma iubeste pe Mine va fi iubit de Tatal Meu si-l voi iubi si Eu si Ma voi arata lui. (Ioan 14, 21)

De aceea, datoria crestinului este sa cunoasca, sa inteleaga bine si sa implineasca cele 10 porunci ale lui Dumnezeu, pe care Mantuitorul le-a cuprins si le-a desavarsit pe scurt in porunca dragostei (Matei 22, 37-39). Sa trecem deci la talcuirea fiecarei porunci in parte.

sursa:crestinortodox.ro

Unde traieste Dumnezeu?

   Unde traieste Dumnezeu si cum arata EL!

†

   Fiul este icoana Tatalui, iar Duhul icoana Fiului, prin care Hristos, locuind in om, da acestuia asemanarea cu Dumnezeu.

👉   Iubirea vesnica este Tatal, Fiul si Duhul Sfant

Despre locul lui Dumnezeu

Dumnezeu, fiind imaterial si necircumscris, nu este in vreun loc. El este insusi locul Lui, caci umple toate, este mai presus de toate si tine toate.

   Se spune, insa, ca se afla intr-un loc si se vorbeste de un loc al lui Dumnezeu, acolo unde se face cunoscuta energia Lui. El strabate prin toate fara sa se amestece si impartaseste tuturor energia Lui, potrivit capacitatii fiecaruia si puterii de receptivitate, adica potrivit curateniei naturale si volitionale. Caci sunt mai curate cele imateriale decat cele materiale si cele virtuoase decat cele intovarasite de viciu.

Se numeste asadar loc al lui Dumnezeu acela care participa mai mult la energia si la harul Lui. Pentru aceasta cerul este tronul Lui (Isaia 66, 1).

In cer sunt ingerii, care fac voia Lui si care il slavesc pururea. In cer este locul Lui de odihna, iar pamantul este asternut picioarelor Lui, caci pe pamant a petrecut, in timp, cu oamenii.

ACATISTUL SFANTUL DUH - Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte, si te salasluieste intru noi!

   Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte, si te salasluieste intru noi! ACATISTUL SFANTUL DUH.

†

 

   Si se va odihni peste el Duhul Lui Dumnezeu, duhul intelepciunii si al intelegerii, duhul sfatului si al tariei, duhul cunostintei si al bunei credinte. Si-l va umple pe el Duhul temerii de Dumnezeu. (Isaia 11:2-3)

   Acatistul Sfantului Duh.

Sfantul Duh - cea de-a treia Persoana a Sfintei Treimi !

Preasfant si de viata facator !

(in Duminica Pogorarii Sfantului Duh, a Cincizecimii sau a Rusaliilor)

Audio: ACATISTUL SFANTUL DUH / Marian Moise

Powered by RedCircle

Dupa rugaciunile incepatoare: >>>

Condacul 1

Veniti toti credinciosii sa preaslavim pogorarea Sfantului Duh. Cel Care din sanurile Tatalui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca si cu niste ape pamantul de cunostinta lui Dumnezeu si invrednicind de harul cel de-viata-facator al infierii si de slava cea de Sus pe cei ce alearga la El intru curatie, sfintind si indumnezeind pe cei ce striga:

Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte, si te salasluieste intru noi!

Icosul 1

Ingerii cu fete luminoase in ceruri neincetat slavoslovesc pe Duhul cel Sfant, dupa cuviinta datorata Izvorului vietii si Luminii celei nematerialnice. Dimpreuna cu ei Te preaslavim si noi, Duhule necuprins cu mintea, pentru milele tale cele aratate si cele ascunse, si cu smerenie ne rugam sa fim adapostiti sub adumbrirea Ta cea fericita:

Vino, Lumina adevarata, duhovniceasca bucurie;

Vino, Nor purtator de roua si negraita frumusete;

Vino si primeste ca pe un miros de buna mireasma duhovniceasca lauda noastra;

Vino si ne impartaseste de bucuria impartasirii Tale;

Vino si veseleste-ne cu imbelsugarea darurilor Tale;

Vino, Vesnicule Soare Neapropiat, si intru noi Iti fa lacas;

Vino si ne imbogateste cu darul vietii celei adevarate;

Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte, si te salasluieste intru noi!

Condacul al 2-lea

  In chipul limbilor de foc, intru lumina si suflare de vant de bucurie-facatoare, pogorandu-Se Duhul cel Sfant peste Apostoli si de vapaia lui fiind cuprinsi, chemat-au pescarii intreaga lume la Biserica lui Hristos; necazuri si nevoi rabdand cu bucurie pe pamant si pe ape, de mortile cele cumplite nu se spaimantau, in tot pamantul iesind vestirea cantarii lor, celei de Dumnezeu insuflate: Aliluia!

Icosul al 2-lea

  Potir de ploaie datator, izvorator de foc, care ai pogorat asupra Apostolilor, Tie cantare Iti  aducem, pe Tine Te binecuvantam si Tie Iti multumim, Dumnezeule, Duhule Sfinte:

Vino, Cela ce sfintesti Biserica si o pazesti pe dansa;

Vino si daruieste un suflet si o inima celor ce cred intru Tine;

Vino si aprinde evlavia noastra cea rece si neroditoare;

Vino si risipeste negura necredintei si a rautatii, care se indeseste pe pamant;

Vino si ne calauzeste pe toti pe drumul vietii celei drepte;

Vino si ne povatuieste la tot adevarul;

Vino, Intelepciune Neajunsa, si cu judecatile cele de Tine stiute, mantuieste-ne;

Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte, si te salasluieste intru noi!

Condacul al 3-lea

 O, PreaAdanca Taina! Dumnezeule, Duhule Necuprins cu mintea, Care impreuna cu Tatal si cu Fiul toate le-ai zidit! Tu ai impodobit cetele ingerilor de Sus intru lacasul luminii celei neapropiate. Tu ai chemat la fiinta, cu stralucirea slavei, cetele de foc ale luminatorilor ceresti .Unind Tu trup si suflet intr-o minunata alcatuire, ai zidit neamul omenesc; pentru aceasta, toata suflarea Te lauda si canta: Aliluia!

Icosul al 3-lea

 Alfa si Omega, Inceputule si Sfarsitule, Tu, Vesnicule Duh, cu necuprinsa putere a purtarii deasupra apelor si cu infricosata Ta imbratisare ai adus pe toti si pe toate la viata. Din suflarea Ta cea de-viata-facatoare a rasarit, din genunea cea fara chip, frumusetea lumii celei intai zidite, pentru care Iti strigam:

Vino la noi, Preainteleptule Ziditor al lumii;

Vino, Cela ce esti mare in micuta floare, ca si in luminatorii cerului;

Vino, Felurime Negraita si Frumusete Vesnica;

Vino si lumineaza intunecatul meu suflet;

Vino, Cela ce Te daruiesti noua prin Sfintele Taine;

Vino, caldura bineinmiresmata;

Vino si ne arata pe noi zidire noua in Hristos;

Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte, si te salasluieste intru noi!

Condacul al 4-lea

  O, Duhule Preabun si Neajuns, din care izvoraste sfintenia! Tu ai invesmantat-o pe Preacurata Fecioara Maria cu stralucirea orbitoare si neapropiata a sfinteniei Tale, facand-o Maica a lui Dumnezeu-Cuvantul, Imparateasa a Ingerilor, spre mantuirea oamenilor. Cu puterea cea mai presus de lume Tu i-ai umbrit pe Prooroci si Apostoli, Tu i-ai purtat pana in al treilea Cer, Tu le-ai ranit inimile cu frumusetea cea de Sus, punand in graiul lor indemn inflacarat, cu care aduceau pe oameni la Dumnezeu. Tu ii preschimbi pe cei pacatosi, iar ei, plini fiind de arzatoare bucurie, Iti canta: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Prin Duhul Sfant tot sufletul viaza, si cu puterea Lui se va scula spre invierea cea de obste toata zidirea, in ceasul de pe urma al veacului acesta si in cel dintai al veacului ce va sa fie. Ridica-ne atunci din groapa, Preabunule Mangaietor, nu spre osanda, ci spre a ne impartasi de fericire, intru dumnezeiasca lumina, cu toti sfintii, cu rudele si apropiatii nostri.

Vino dar, si de a sufletului moarte ne izbaveste;

Vino si, inainte de sfarsitul nostru, ne indestuleaza cu Trupul si Sangele Mantuitorului nostru;

Vino si da-ne sa adormim in pace, cu cuget neintinat;

Vino si luminoasa fa scularea noastra din somnul mortii;

Vino si ne invredniceste ca sa privim cu bucurie la zorii vesniciei;

Vino si fa-ne fii ai nestricaciunii;

Vino si lumineaza atunci, ca un soare, trupurile noastre cele fara de moarte;

Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte, si te salasluieste intru noi!

Condacul al 5-lea

  Auzind, Fiule al lui Dumnezeu, glasul Tau: "Daca cineva inseteaza sa vina la Mine si sa bea", Te rugam astampara-ne setea de viata duhovniceasca si da-ne apa vietii. Trimite asupra noastra raza harului Duhului Sfant, Celui ce impreuna cu Tine are izvor in Tatal, ca sa nu mai insetam in veac, toti cei ce cantam cu umilinta: Aliluia!

Icosul al 5-lea

  Nestricaciosule si Neziditule, Vesnicule, Preainduratule Duh, Aparatorule al celor drepti, Curatitorule al pacatosilor, slobozeste-ne de orice intinaciune, ca stralucirea luminii harului Tau sa nu se stinga intru noi, cei care Iti cantam:

Vino, Preabunule, si da-ne umilinta si izvoare de lacrimi;

Vino si ne invata sa ne inchinam Tie in duh si adevar;

Vino, Preainaltule Adevar, si lamureste indoielile saracacioasei mele intelegeri;

Vino, Viata neimbatranitoare, si ne primeste din stramtorarea veacului acesta pamantesc;

Vino, Lumina Vesnica, si se vor risipi toate nalucirile si spaimele;

Vino, Putere vesnic noua, improspatandu-i pe copiii Tai cei osteniti;

Vino, Nemarginita Bucurie, si uitate vor fi vremelnicele intristari;

Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte, si te salasluieste intru noi!

Condacul al 6-lea

  Salta, fiica a luminii, Sionule, Sfanta Maica! Impodobeste-te, marita mireasa, cu cerurile deopotriva, stralucitoare Biserica soborniceasca a lui Hristos! Asupra ta odihneste Duhul cel Prea Sfant, care tamaduieste neputintele, plineste lipsurile, daruieste viata celor morti si ii aduce la viata vesnica pe toti cei ce cu cuviinta si cu dreptate striga: Aliluia!

Icosul al 6-lea

"In lume necazuri veti avea", a zis Mantuitorul. Unde vom afla alinare si cine ne va mangaia? Tu, Duhule Mangaietor, Insuti dezleaga intristarea noastra! Mijloceste pentru noi cu suspinuri negraite si usureaza inimile celor ce Te roaga:

Vino, Dulce Racoare a celor osteniti si impovarati;

Vino, Impreuna-Graitorule cu cei intemnitati;

Vino, Adapostul celor prigoniti;

Vino si miluieste pe cei slabanogiti de saracie si de foamete;

Vino si tamaduieste patimile trupurilor si ale sufletelor noastre;

Vino si cerceteaza pe toti cei care inseteaza de lumina Ta;

Vino si alina intristarea noastra cu nadejdea vesnicei bucurii;

Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte, si te salasluieste intru noi!

Condacul al 7-lea

  "Celui care huleste impotriva Duhului Sfant nu i se va ierta nici in veacul acesta, nici in cel viitor", a spus Domnul. Ascultand acest cuvant strain ne cutremuram, ca nu cumva sa fim judecati cu cei neascultatori si cu cei ce lupta impotriva lui Dumnezeu. Nu lasa, Duhule Sfinte, inima noastra sa se plece spre cuvinte de viclesug. Intoarce din schisme, eresuri si necredinta pe toti cei rataciti, iar pe intai-nascutii Bisericii Tale invredniceste-i sa cante in vecii vecilor: Aliluia!

Icosul al 7-lea

  Cand S-a indepartat Duhul Sfant de la Saul, atunci spaima si nelinistea l-au cuprins, iar intunericul deznadajduirii l-a coborat in cele mai de dedesubt; asa mi s-a intamplat si mie in ziua intristarii si impietririi cugetului meu, ca m-am indepartat de la lumina Ta; ci da-mi a Te chema necontenit, Ocrotirea sufletului meu, pana ce lumina Ta ma va lumina pe mine, cel imputinat la suflet:

Vino si nu ma lepada pentru cartirea si nerabdarea mea;

Vino si potoleste cumplita vijelie a tulburarii si a aprinderii;

Vino si odihneste pe cei necajiti de stramtorarile vietii;

Vino si imblanzeste inima in ziua impietririi si a maniei;

Vino si surpa urzelile, tulburarile si spaimele duhurilor intunericului;

Vino si da-ne, cu suflarea Ta, inima zdrobita;

Vino, ca prin rabdare sa mantuim sufletele noastre;

Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte, si te salasluieste intru noi!

Condacul al 8-lea

  Mantuieste-ma, Cerescule Parinte! Saraci suntem, neputinciosi si orbi, si goi duhovniceste! Daruieste-ne aurul Tau cel curatit in foc, cu vesmant alb acopera rusinea noastra, vindeca ochii nostri cu alifia Ta. Pogoara si in vasele necurate ale sufletelor noastre harul Preasfantului Tau Duh, cel de-viata-facator, invrednicindu-ne bucuriei celei de-a doua nasteri pe toti cei ce cantam: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Ca Turnul Babel se prabuseste fericirea pamanteasca. Jalnice sunt toate stradaniile omenesti. Bine imi este mie ca m-ai smerit, ca in pacate si caderi mi-ai acoperit toata slabiciunea si nimicnicia. Fara de Tine nimic nu putem face, dar nadajduim ca ne vom mantui prin harul Tau, graind:

Vino dar, Preainteleptule Ziditor al vietii;

Vino si lamureste-ne caile Tale cele neintelese;

Vino, precum un fulger, si lumineaza sfarsitul vietii pamantesti;

Vino si binecuvanteaza tot inceputul bun pe care il punem;

Vino si fii noua ajutator la fapte bune;

Vino si lumineaza mintea noastra in ceasul descumpanirii;

Vino si daruieste tuturor duh de pocainta, ca sa se risipeasca prin acesta scarbele ce stau sa vina asupra lumii spre pedepsire;

Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte, si te salasluieste intru noi!

Condacul al 9-lea

  Atat a iubit Dumnezeu lumea ca si pe Fiul Sau cel Unul Nascut, Care S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si Si-a intins pe Cruce mainile Sale de Ziditor al lumii, L-a trimis de a rascumparat din pacat si moarte intreaga lume cu sangele Sau! Pentru aceasta, toata zidirea, asteptand libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu, canta Tatalui care a iubit, Fiului care a rascumparat si Duhului care sfinteste: Aliluia!

Icosul al 9-lea

  Duhul Cel Facator de Viata, Care S-a pogorat asupra lui Hristos la Iordan, in chip de porumbel S-a odihnit si asupra mea, cand ma aflam in scaldatoarea Sfantului Botez; s-a intunecat insa lucrarea bunatatii Sale din pricina negurii greselilor mele. Pentru aceea, precum asteapta zorii drumetul ratacit noaptea in padure, asa si eu insetez de razele tale, Bunule, ca sa nu pier cu totul:

Vino dar, la cel pecetluit cu Numele Tau cel Infricosat;

Vino dar, si usureaza cugetul chinuit si parjolit fara crutare;

Vino si innoieste intru mine chipul lui Dumnezeu ce s-a acoperit de neguri;

Vino si risipeste nalucirile nascute din pacat;

Vino si ma invata sa impartasesc durerile straine;

Vino si pleaca-ma sa iubesc intreaga Ta zidire;

Vino si da-mi iarasi bucuria mantuirii Tale;

Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte, si te salasluieste intru noi!

Condacul al 10-lea

  Duhul Sfant il naste a doua oara pe om spre viata vesnica, Duhul Sfant ii insufleteste pe mucenici, sfinteste preotii, incununeaza pe cei drepti, face din paine si vin Insusi Dumnezeiescul Trup si Sange al Mantuitorului. O, adancul bogatiei si intelepciunii lui Dumnezeu! Da-ne cununa darurilor Tale - dragostea vesnica si atotiertatoare, care se intristeaza pentru vrajmasi si vrea ca toti sa fie mantuiti: ca, lamuriti fiind prin ea, ca niste fii ai luminii sa strigam: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Cine ne va desparti de dragostea lui Dumnezeu? Scarba, sau stramtorarea, sau prigoana, sau foamea, sau golatatea, sau nevoia, sau sabia? Daca ne vom lipsi chiar de toate cele de pe pamant, avem mostenire nepieritoare in ceruri: ci da-ne, Doamne, sa Te iubim nu cu cuvantul sau cu limba, ci cu fapta nemincinoasa si cu nevointa intregii vieti:

Vino dar, Atotputernicule Duh, si ne sporeste credinta cea atotbiruitoare;

Vino si ne da indrazneala in rugaciune;

Vino si incalzeste-ne inimile, ca sa nu se raceasca dragostea noastra din pricina prea multor faradelegi;

Vino si da-ne sa nu cadem in vreme de prigoana si de batjocorire a credintei;

Vino si ne pazeste de ispite peste puteri si de sminteli;

Vino si inviaza inimile noastre prin inrourarea Ta;

Vino si tamaduieste-ne, sfinteste-ne si ne ridica, Bunule, cu harul Tau;

Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte, si te salasluieste intru noi!

 Condacul al 11-lea

  Acestea zice Domnul: "Varsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, si fiii si fiicele voastre vor prooroci, batranii vostri visuri vor visa, iar tinerii vostri vor vedea vedenii". Duhule Preadorit, da-ne doar o firimitura de la masa fiilor celor alesi ai mangaierii Tale, celor care cu umilinta Iti strigam: Aliluia!

Icosul al 11-lea

  Acolo unde ai rasarit, fie si doar pentru o clipa, in locul cel de taina al sufletului, stralucind ca un fulger, neuitata e frumusetea descoperirii Tale, prin care se preschimba, cu preschimbare dumnezeiasca si infricosata cuviinta, faptura cea de tina. Invredniceste-ne, Bunule Mangaietor, inca din viata pamanteasca sa Te vedem cu inima curata, noi, cei care strigam:

Vino, Fulger datator de lumina vesniciei;

Vino si lumineaza-ne cu stralucirea cea neincetata;

Vino, Vistierul smereniei si Veselia celor blanzi;

Vino, Apa Vie, racoreste-ne arsita patimilor;

Vino, ca departe de Tine nu aflam liniste si tihna;

Vino, ca impreuna cu Tine pretutindenea este Imparatia Cerurilor;

Vino si intipareste-ne in suflet pecetea darului Tau;

Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte, si te salasluieste intru noi!

Condacul al 12-lea

  Rau nesecat al harului, Cela ce ierti pacatele, Duhule Sfinte! Primeste rugaciunea noastra pentru intreaga lume, pentru cei credinciosi si pentru cei necredinciosi si pentru fiii neascultarii: si pe toti aduna-i in Imparatia Sfintei Treimi, ca sa se rusineze de Tine si cel din urma vrajmas-moartea, iar lumea, renascuta prin focul curatitor, sa cante cantarea cea noua a nemuririi: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Vad cu duhul cetatea lui Dumnezeu - Ierusalimul Ceresc - ca pe o mireasa impodobita, cu chip de soare, in sarbatoare. Aud saltarea dreptilor la Cina Domnului, aud glasurile Ingerilor si pe Prealuminatul nostru Domn intre alesii Sai, iar durerea, intristarea si suspinarea fug. Imparate Ceresc, Duhule Sfinte, invredniceste-ne prin cununa darurilor Tale sa ne impartasim in Domnul de bucuria vesnica, noi, toti cei care strigam:

Vino, Bunule, si trezeste in noi setea de viata de dincolo de mormant;

Vino si aprinde in inimile noastre dorirea vietii veacului celui adevarat;

Vino si ne descopera bucuria Imparatiei ce va sa fie;

Vino si da-ne haina stralucitoare ca zapada a curatiei;

Vino si umple-ne cu stralucirea dumnezeirii;

Vino si ia-ne la nunta Mielului;

Vino si ne invredniceste sa imparatim in slava Ta cea vesnica;

Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte, si te salasluieste intru noi!

Condacul al 13-lea

  O, noian purtator de lumina al iubirii celei mantuitoare, Duhule Facator de Viata! Incalzeste cu suflarea venirii Tale neamul omenesc cel inghetat intru faradelegi, grabeste pieirea raului cu nepatrunsele Tale judecati si ne descopera cum sa praznuim in vesnicie adevarul cel dumnezeiesc, astfel ca sa fie Dumnezeu totul intru toate, si cele ceresti si cele pamantesti si cei izbaviti de iad, dimpreuna sa cante: Aliluia!

Condacul acesta se repeta de trei ori, 

Icosul 1

Ingerii cu fete luminoase in ceruri neincetat slavoslovesc pe Duhul cel Sfant, dupa cuviinta datorata Izvorului vietii si Luminii celei nematerialnice. Dimpreuna cu ei Te preaslavim si noi, Duhule necuprins cu mintea, pentru milele tale cele aratate si cele ascunse, si cu smerenie ne rugam sa fim adapostiti sub adumbrirea Ta cea fericita:

Vino, Lumina adevarata, duhovniceasca bucurie;

Vino, Nor purtator de roua si negraita frumusete;

Vino si primeste ca pe un miros de buna mireasma duhovniceasca lauda noastra;

Vino si ne impartaseste de bucuria impartasirii Tale;

Vino si veseleste-ne cu imbelsugarea darurilor Tale;

Vino, Vesnicule Soare Neapropiat, si intru noi Iti fa lacas;

Vino si ne imbogateste cu darul vietii celei adevarate;

Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte, si te salasluieste intru noi!

 Condacul 1

  Veniti toti credinciosii sa preaslavim pogorarea Sfantului Duh. Cel Care din sanurile Tatalui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca si cu niste ape pamantul de cunostinta lui Dumnezeu si invrednicind de harul cel de-viata-facator al infierii si de slava cea de Sus pe cei ce alearga la El intru curatie, sfintind si indumnezeind pe cei ce striga:

Vino, Mangaietorule, Duhule Sfinte, si te salasluieste intru noi!

Apoi rugaciunea:

Duhule Sfinte! Cela Ce umpli intreaga lume si daruiesti viata tuturor, indepartandu-te de oamenii cei intinati. Cu umilinta ma rog Tie: nu Te mania de necuratia sufletului meu, ci vino si Te salasluieste intru mine si ma curateste de toata intinaciunea pacatului ca, prin ajutorul Tau, sa petrec cealalta vreme a vietii mele intru pocainta si in lucrarea faptelor celor bune, si asa sa Te preamaresc impreuna cu Tatal si cu Fiul, in vecii vecilor. Amin!