diavolul SI FETITA
†
Intr-o zi de sarbatoare
O fetita cu parintii,
A plecat la biserica
Sa se inchine Lui HRISTOS.
Diavolul care nu doarme
Si mereu ne ispiteste,
Se preface-n chip de baba
Si-ntalnind-o ii graieste:
- Unde mergi tu copilita?
Unde te grabesti mereu?
- La biserica matusa
Sa ma rog lui Dumnezeu.
- Ce vorbesti! La rugaciune?
Fugi de-aicea maiculita,
Du-te la copii, te joaca,
La Biserica esti mica.
Lasa draga ca te-ai duce.
Cand te vei face mai mare.
Si asa zicandu-i baba
Fata se intoarse'in cale.
Cand s-a facut fata mare.
A plecat la biserica.
Diavolul in chip de baba,
O opreste si-o intreaba:
- Unde mergi draga brandusa,
Unde mergi tu fata mare?
- La Biserica matusa.
Ca e zi de sarbatoare.
- Fugi de-aicea maiculita
Si te rog sa ma-ntelegi
Stii tu. Bisericuta-i
Pentru babe si mosnegi?
Penru tine uite hora,
Cum mai joaca langa crang
Cand ii vad de bucurie,
Mai imi vine ca sa plang.
Te vei pocai maicuta,
Acolo dupa maritat,
Cand vei fi o nevastuta
Cu copii si cu barbat.
Nu acum-n floarea vietii,
Acu trebuie sa traiesti
Sa gusti floarea tineretii
S-apoi sa te pocaiesti.
Se facu fata nevasta
Cu copii si cu barbat
Si-ntr-o zi de sarbatoare
La Biserica a plecat.
Diavolul in chip de baba,
Indraznet si prefacut,
O opreste iar in cale,
Parca s-ar fi cunoscut.
- Un-te duci tu nevastuta
Inbracata asa frumos?
- La Biserica matusa,
Ca sa ma rog lui Hristos.
Aoleu draga Marie,
Cu copii si cu barbat,
Ti-ai lasat casa pustie?
La Biserica-i plecat?
Du-te acasa, fa Marie
Zise prefacuta baba
Ai barbat, gospodarie,
Ce te apuci de alta treaba?
Lasa pocainta draga
Pana ce vei vi batrana,
Du-te ingrijeste-ti casa
Peste care esti stapana.
Nevastuta amagita,
Vrajita de-al babei glas,
Cu credinta indoita
S-a inapoiat acas.
Se facu nevasta baba
Si-ntro zi de sarbatoare
Ea mergea cu pasi degraba
Catre locul de-inchinare.
Diavolul in chip de baba
Iar in cale o opreste
Si cu vorbe prietenoase
Cam asa ii glasuieste:
- Unde mergi tu verisoara
Ca sa te-nsotesc si eu?
La Biserica cumnata,
Sa ma rog lui Dumnezeu.
La Biserica crestina?
Acolo-i lume frumoasa,
Tu esti baba si batrana
Du-te mai bine acasa.
Ce te duci la rugaciune
Ca de tine toti vor rade
Si acum la batranete
Cine sa te mai invete?
Asta trebuia s-o faci,
Cu Dumnezeu sa te-inpaci
Cand erai tanara zana,
Nu acum baba batrana.
Drept, gandi biata baba
Cu minte ingusta si slaba
Si se-ntoarse catre casa
Caci satana o-nselase.
Asta-i diavolul cel rau,
El tot vaneaza mereu,
Fii atent si te fereste
Sa nu cazi in latul sau!
6 comentarii:
Până când tot fugi de Mine? Până când Mă ocolești? Până când îţi umpli mintea cu deşertăciuni lumeşti? Până când Mă lași afară, neprimindu-Mă în gând? Până când să-ți bat la ușă? Spune-Mi, oare până când? Te-am eliberat de patimi, te-am spălat printr-un Botez, Ţi-am dat o credință dreaptă, dăruindu-ți Sfântul Crez, Dar tu fugi mereu de Mine, să Mă cauți, nici un gând! Iar Eu Mă tot uit la tine şi Mă-ntreb: Dar până când? În zadar vorbeşti de Mine, în zadar Mă zugrăveşti, În zadar îndemni pe alţii, în zadar te oboseşti, Dacă nu vorbeşti cu Mine în cămară-n rugăciune, Totul e ca pleava-n aer, totul e deşertăciune! Ce te temi să-Mi stai la vorbă, crezi că o să-ți cer ceva? Ştii tu slava Mea din Ceruri? Ştii tu bogăţia Mea? N-am nevoie de la tine nici măcar de-un vârf de ac! Nu sunt toate ale Mele? Oare nu chiar Eu le fac? Te aştept la rugăciune, să te-ndestulez de Har, Altfel, totul e degeaba, altfel, totu-i în zadar! Pune mâna şi te roagă! Fugi de tot ce n-are rost! Şi-o să îți arăt prin Ceruri locuri unde n-ai mai fost!
Se spune despre un pustnic batran ca a vazut un diavol indemnandu-l pe alt diavol sa nu il lase sa se odihneasca pe un calugar. Celalalt diavol a refuzat sa il trezeasca pe monah, spunand celui dintai:
- Nu pot sa fac acest lucru, caci de indata ce-l trezesc, el se ridica si incepe sa ma arda cu psalmi si rugaciuni.
Iar alta data, intrebat de un mare pustnic, de ce ii tot tulbura, diavolul a raspuns:
- Voi, monahii, sunteti cei care ne tulburati pe noi.
"Sunt mare pentru cei ce ma asculta, sunt mic pentru cei ce nu ma asculta si sunt de nimic pentru cei ce ma ocolesc“.
"Teolog este acela care se roaga cu adevarat, iar acela care se roaga cu adevarat este teolog."
Nu putem pentru toate sa invinuim diavolul
Sfantul Antonie cel Mare spune ca din cand in cand cineva lovea poarta manastirii. A iesit afara si a vazut "o lunga si inalta aratare". La intrebarea "cine este?", a raspuns:
"Eu sunt satana"
La intrebarea "pentru ce ai venit?", a raspuns:
- De ce ma defaima degeaba monahii si toti ceilalti crestini? De ce ma blestemati in fiecare ceas ?
Si cand Antonie cel Mare i-a spus: "Pentru ca ii superi", acela a raspuns:
- Nu eu sunt cel care ii supara, ci ei insisi se tulbura pe ei insisi; caci eu am devenit neputincios.
De aici reiese ca nu putem pentru toate sa invinuim diavolul. Avem si noi raspunderea noastra personala pentru caderi si ispite.
„Inaintand in lumina cunoasterii lui Dumnezeu, prin educatia crestina, copiii devin ei insisi faclii luminoase ale vietii duhovnicesti, pilde vii si marturisitori adevarati ai Evangheliei iubirii milostive a lui Hristos pentru toti oamenii”.
Trimiteți un comentariu