FETITA si diavolul

   diavolul SI FETITA

†

  

Intr-o zi de sarbatoare
O fetita cu parintii,
A plecat la biserica
Sa se inchine Lui HRISTOS.

Diavolul care nu doarme
Si mereu ne ispiteste,
Se preface-n chip de baba
Si-ntalnind-o ii graieste:

- Unde mergi tu copilita?
Unde te grabesti mereu?
- La biserica matusa
Sa ma rog lui Dumnezeu.

- Ce vorbesti! La rugaciune?
Fugi de-aicea maiculita,
Du-te la copii, te joaca,
La Biserica esti mica.

Lasa draga ca te-ai duce.
Cand te vei face mai mare.
Si asa zicandu-i baba
Fata se intoarse'in cale.

Cand s-a facut fata mare.
A plecat la biserica.
Diavolul in chip de baba,
O opreste si-o intreaba:

- Unde mergi draga brandusa,
Unde mergi tu fata mare?
- La Biserica matusa.
Ca e zi de sarbatoare.

- Fugi de-aicea maiculita
Si te rog sa ma-ntelegi
Stii tu. Bisericuta-i
Pentru babe si mosnegi?

Penru tine uite hora,
Cum mai joaca langa crang
Cand ii vad de bucurie,
Mai imi vine ca sa plang.

Te vei pocai maicuta,
Acolo dupa maritat,
Cand vei fi o nevastuta
Cu copii si cu barbat.

Nu acum-n floarea vietii,
Acu trebuie sa traiesti
Sa gusti floarea tineretii
S-apoi sa te pocaiesti.

Se facu fata nevasta
Cu copii si cu barbat
Si-ntr-o zi de sarbatoare
La Biserica a plecat.

Diavolul in chip de baba,
Indraznet si prefacut,
O opreste iar in cale,
Parca s-ar fi cunoscut.

- Un-te duci tu nevastuta
Inbracata asa frumos?
- La Biserica matusa,
Ca sa ma rog lui Hristos.

Aoleu draga Marie,
Cu copii si cu barbat,
Ti-ai lasat casa pustie?
La Biserica-i plecat?

Du-te acasa, fa Marie
Zise prefacuta baba
Ai barbat, gospodarie,
Ce te apuci de alta treaba?

Lasa pocainta draga
Pana ce vei vi batrana,
Du-te ingrijeste-ti casa
Peste care esti stapana.

Nevastuta amagita,
Vrajita de-al babei glas,
Cu credinta indoita
S-a inapoiat acas.

Se facu nevasta baba
Si-ntro zi de sarbatoare
Ea mergea cu pasi degraba
Catre locul de-inchinare.

Diavolul in chip de baba
Iar in cale o opreste
Si cu vorbe prietenoase
Cam asa ii glasuieste:

- Unde mergi tu verisoara
Ca sa te-nsotesc si eu?
La Biserica cumnata,
Sa ma rog lui Dumnezeu.

La Biserica crestina?
Acolo-i lume frumoasa,
Tu esti baba si batrana
Du-te mai bine acasa.

Ce te duci la rugaciune
Ca de tine toti vor rade
Si acum la batranete
Cine sa te mai invete?

Asta trebuia s-o faci,
Cu Dumnezeu sa te-inpaci
Cand erai tanara zana,
Nu acum baba batrana.

Drept, gandi biata baba
Cu minte ingusta si slaba
Si se-ntoarse catre casa
Caci satana o-nselase.

Asta-i diavolul cel rau,
El tot vaneaza mereu,
Fii atent si te fereste
Sa nu cazi in latul sau! 

~❇~~†~~❇~

~❇~

ÎN PEȘTERA CU FOCU-N VATRĂ de Eliana Popa

   ÎN PEȘTERA CU FOCU-N VATRĂ

de Eliana Popa

†

 Trăia odată-ntr-o pădure, un pustnic tare cuvios,
Se nevoia în rugăciune și mult îl îndrăgea Hristos,
Și a primit un mare dar( dorit de orice muritor)
Adeseori să i se-arate, chiar îngerul său păzitor!
Stăteau de vorbă față-n față, ca doi prieteni minunați,
Un înger lângă un sihastru, cu dragostea de sus, legați!

   Este o mare bucurie sa poti sa'i faci fericiti pe ceilalti

†

   Cei doi bolnavi

Doi barbati, ambii grav bolnavi, ocupau aceeasi incapere intr'un spital. Unuia dintre ei i se ingaduise sa se ridice din pat timp de o ora in fiecare dupa'amiaza. Patul lui era alaturi de unica fereastra din camera. Celalalt trebuia sa stea tot timpul intins in pat. Cei doi au stat de vorba ore in sir. Au vorbit despre sotiile si familiile lor, despre casele lor, despre munca lor, au depanat amintiri din armata sau din vacantele petrecute.

In fiecare dupa'amiaza, cand cel de langa fereastra se ridica, isi petrecea timpul descriindu'i celuilalt ceea ce vedea ca se intampla dincolo de geamul ferestrei. Celalalt incepu astfel sa traiasca pentru acea scurta ora zilnica, in care lumea lui era in functie de culoarea si de ceea ce se intampla in lumea din afara. Fereastra dadea intr'un parc cu un lac. Rate si lebede se jucau in apa, in timp ce copii se jucau cu barcutele. Tineri indragostiti mergeau mana in mana printre flori de toate culorile, in timp ce in departare se ghicea prezenta orasului. Pe masura ce omul de langa fereastra descria cu de'amanuntul toate acestea, cel din pat inchidea ochii, imaginandu'si aceasta scena pitoreasca.

Intr'o dupa'amiaza calda, omul de langa fereastra descrise o parada trecand. Desi celalalt nu putea auzi orchestra, putea insa, cu ochii mintii, sa vada ceea ce celalalt descria cu atat de multe detalii sugestive. Si asa trecura zile, saptamani si luni.

Intr'o dimineata, cand a venit asistenta de servici sa le aduca apa pentru a se spala, a gasit trupul lipsit de viata al omului de langa fereastra, care se savarsise in pace, in timpul somnului. Femeia s'a intristat si a chemat personalul pentru a lua trupul neinsufletit.

La vremea la care a considerat ca este potrivit, celalalt a cerut ca, daca se poate, sa fie mutat langa fereastra. Asistenta a fost bucuroasa sa ii indeplineasca dorinta si, dupa ce s'a asigurat ca totul este cum se cuvine, l'a lasat singur. Incet, greu si dureros, acesta a reusit sa se ridice in capul oaselor pentru a vedea, pentru prima data cu ochii lui, lumea de afara. Incordandu'se, se intoarse apoi spre fereastra de langa pat. Si in fata ochilor a vazut un zid gol. Omul a intrebat'o pe asistenta cum a putut vedea fostul sau coleg de camera, care'i descrisese atat de multe minunatii vazute pe fereastra. Asistenta i'a raspuns ca omul era orb si nu a putut sa vada nici macar zidul gol… Si, adauga ea, poate ca „a vrut doar sa va incurajeze pe dumneavoastra”.

Este o mare bucurie sa poti sa'i faci fericiti pe ceilalti, in ciuda greutatilor propriei existente. Impartite cu altii, supararile se injumatatesc, in timp ce bucuriile se dubleaza. Daca vrei sa te simti bogat, atunci ia aminte la lucrurile pe care le ai si pe care nu le poti cumpara cu bani.

Pr. Savatie Bastovoi

Povestea despre: preotul si demnitarul orgolios

 Povestea despre:

"Preotul si demnitarul orgolios".

"Puterea smereniei si rautatea mandriei".

 

†

"CEL CE STA SA IA AMINTE SA NU CADA" (Filocalia).

Parinte, binecuvinteaza masa pregatita pentru aceasta ocazie

Mai demult, un mare demnitar, a chemat un preot sa-i sfinteasca casa. Preotul a venit, a facut slujba, dupa care a fost invitat sa binecuvinteze masa pregatita pentru aceasta ocazie.
Desi era vineri, pe masa erau carnuri si alte mancaruri de dulce.

- Sa ma iertati, a spus parintele, dar fiind zi de post, nu pot binecuvanta decat ce e de post.
- Ce vorba e asta? s-a suparat demnitarul.
-  Hai, binecuvanteaza toate, ca ne suparam.

Preotul a refuzat categoric.

- Ei, comedie, nu am chemat un preot mai destept! Aici nu e masa obisnuita, parinte, aici suntem oameni cu greutate. Binecuvantezi, sau pleci de aici?
– Iertati-ma, plec, a spus parintele, strangandu-si epitrahilul.
– O sa vezi tu  in curand ce rasplata o sa primesti pentru gestul asta a spus ministrul, simtindu-se jignit.

Intr-adevar, peste cateva zile, parintele a fost chemat la Episcopie si a fost mutat la alta parohie, mult mai mica.
Nu i-a fost greu sa inteleaga pricina mutarii sale. Dar, multumindu-I lui Dumnezeu pentru toate, parintele a plecat, avand incredintarea ca nimic nu se intampla fara voia lui Dumnezeu.

Peste un an de zile, la alegeri, partidul demnitarului  a obtinut voturi putine, si demnitarul a revenit la functia pe care o avusese mai inainte: director de spital.
Peste alt an de zile, pe cand se afla in concediu, a izbucnit un incendiu in care copilul sau cel mic si-a pierdut viata.

In fata sicriului, fostul demnitar plangea:

– Oare cu ce Te-am suparat, Doamne, cu ce?

Din randuiala lui Dumnezeu, la inmormantarea aceea fusese chemat sa slujeasca tocmai preotul pe care el il prigonise, caci parohul din cartier plecase de urgenta din oras. Preotul a tinut slujba, smerit.
A plecat imediat dupa ce a tinut un scurt cuvant, pentru ca nu voia sa il puna intr-o situatie delicata pe fostul demnitar..
Comportamentul sau l-a ajutat pe cel care mai inainte il prigonise sa isi inteleaga greseala. Si-a dat seama ca in viata toate sunt trecatoare si ca important este un singur lucru, pazirea credintei in Dumnezeu, oricat de grea ar fi aceasta lucrare, trebuie sa fim prieteni cu Dumnezeu in viata.

A inteles cat de crestineste se purtase parintele atunci cand refuzase sa sfinteasca bucatele de dulce in post. 

A inteles ca niciun compromis nu are urmari bune, caci urmari bune au numai faptele bune. Mai mult chiar, el a incercat sa determine transferul parintelui la postul initial. Pentru ca nu mai era demnitar, si nu mai avea aceeasi greutate in ochii celorlalti, a avut multe piedici pentru a-si implini dorinta, dar, in final a reusit.

Dupa ce parintele a inceput sa slujeasca din nou in vechea sa parohie, directorul spitalului l-a chemat din nou sa ii faca sfestanie:

– Va rog din tot sufletul, parinte, sa ma iertati pentru raul pe care vi l-am facut. Va rog sa veniti din nou la noi, ca va avem ca pe un model. Sotia mea de la inceput a zis ca semanati cu Hristos la infatisare si la moralitate.

– De iertat, v-am iertat, de semanat cu Domnul Hristos la chip, aproape toti barbosii seamana putin, cat despre moralitate, niciun om nu se poate compara cu Hristos. Stiu ca, daca as veni la voi, m-ati trata ca pe unul sfant, tocmai de aceea nu voi veni. Sau poate voi veni peste multa vreme, cand nu o sa ma mai tineti de sfant, nu ma ridicati in slavi, ca de acolo ma doboara diavolul si nu imi este de folos.

- Sa imi lasati totusi un pomelnic, sa va pomenesc.
- Si va mai spun inca o data din suflet: Cu adevarat v-am iertat, dar aveti grija cum traiti, ca sa va ierte si Domnul Dumnezeu.

MORALA:

Marirea schimba firea. (Proverb)

• "Cel ce se va inalta se va smeri, iar cel ce se va smeri se va inalta".(Sf.Evanghelie dupa Luva Cap. 14, ver. 11).

• "Fereste te de rau si fa binele si vei trai in veacul veacului". (Ps. 36 ver. 27).

• Lui Dumnezeu lauda! Hai, mandrule, intra si tu in bucuria Domnului tau!

 Sa cugetam va rog, la poveste: Barca si recompensa

†

Un barbat a fost rugat sa vopseasca o barca.

Si'a adus vopseaua si pensulele si a inceput sa vopseasca micuta barcuta cu rosu aprins, asa cum a cerut proprietarul.

In timp ce vopsea, a observat ca barca are o gaura si a reparat'o cu calm.

Cand a terminat, si'a primit banii si a plecat.

A doua zi, proprietarul barcii s'a dus la cel care ii vopsise barca si i'a prezentat un cec, mult mai mare decat plata pentru munca depusa.

Pictorul a fost surprins si i'a spus:

- Mi'ati platit deja pentru pictarea barcii, domnule!

- Dar acest lucru nu este pentru vopsea. Acesta este pentru repararea gaurii din barca.

- Ah! Dar a fost un serviciu atat de mic … cu siguranta nu merita sa'mi platiti o suma atat de mare pentru ceva atat de nesemnificativ

- Dragul meu prieten, nu intelegi. Lasa'ma sa'ti spun ce s'a intamplat: Cand te-am rugat sa pictezi nava, am uitat sa mentionez gaura.

Cand barca s'a uscat, copiii mei au luat'o si au plecat la pescuit. Ei nu stiau ca exista o gaura. In acel timp, eu nu eram acasa. Cand m'am intors si am observat ca au luat barca, am fost disperata pentru ca mi'am amintit ca barca avea o gaura, si mi'am facut griji pentru ei.

Imaginati'va usurarea si bucuria mea cand i'am vazut intorcandu'se de la pescuit. Asadar, am examinat barca si am constatat ca ati reparat gaura. Vezi, acum, ce ai facut? Mi'ati salvat viata copiilor! Nu am destui bani ca sa platesc pentru mica ta fapta buna.

Intotdeauna puneti un strop de iubire si atentie in toate lucrurile pe care le faceti, acea mila in plus pe care o arati celorlalti poate salva viata cuiva…

Indiferent cine, cand sau cum, continuati sa sustineti, sa sprijiniti, sa stergeti lacrimile, sa ascultati cu atentie si sa reparati cu atentie toate „sparturile” pe care le gasiti in barca vecinului.

Nimeni nu stie cand cineva are nevoie de noi. Pe parcurs, este posibil sa fi reparat numeroase „gauri pentru barci” pentru diverse persoane fara sa'ti dai seama cate vieti ai salvat.

Audio / Sa cugetam va rog, la poveste: Barca si recompensa

Powered by RedCircle

Stiinta si religia

†

 

Profesor Doctor Louis Pasteur
Director General al Institutului
National de Cercetare Stiintifica a Universitatii Nationale Franceze.

aceasta intamplare a avut loc in 1892

Un barbat de 75 de ani calatorea cu trenul si folosea timpul pentru a citi. Alaturi de un tanar student cite si el o carte voluminoasa de stiinte. Dupa un timp tanarul observa ca batranul de langa citeste Biblia si fara menajamente il intreba:

– Dv inca credeti in aceasta carte plina de fabule si povesti?

– Bineinteles, raspunse batranul, dar aceasta nu este o carte de povesti sau fabule este Cuvantul lui Dumnezeu! Dv credeti ca e gresit sa cred asta?

– Bineinteles ca e gresit! ... Cred ca dv trebuie sa va dedicati studiului stiintei si Istoriei Universale. Veti vedea cum Revolutia Franceza, acum mai bine de 100 de ani, a demonstrat miopia, stupiditatea si minciunile religiei. Doar persoane fara cultura sau fanatice inca mai pot crede astfel de prostii. Dv domnule ar trebui sa cunoasteti putin mai mult parerea oamenilor de stiinta cu privire la lucrurile acestea.

– Si spune-mi tinere, aceasta este parerea oamenilor nostrii de stiinta despre Biblie?

– La urmatoarea statie trebuie sa cobor si nu am timp sa va explic. Va rog sa imi dati cartea dv de vizita si va voi trimite prin posta cateva lucrari pe tema aceasta. Asa va veti edifica asupra acestei teme care preocupa intregul lume.

Batranul cu multa rabdare si linistit cauta in buzunarul hainei sale. Dupa un scurt timp ii intinse cartea sa de vizita.
Cand tanarul citi se rusina si nu mai indrazni sa ridice capul nici ochii din pamant.
Pe cartea de vizita scria:

Profesor Doctor Louis Pasteur
Director General al Institutului
National de Cercetare Stiintifica
a Universitatii Nationale Franceze.

     ( aceasta intamplare a avut loc in 1892)

 Marturisirea binefacerilor primite 🕊️  Multumesc, Doamne, pentru tot!

Iata ce am primit de la o crestina foarte buna, Irina Coriu, o minunata poveste…

†

🕊️ A fost odata o pasare care traia in desert, foarte bolnava, fara pene, fara nimic cu care sa se hraneasca, fara picatura de apa cu care sa-'si potoleasca setea, fara un loc in care sa se poata adapostii de arsita, blestemandu'si viata zi si noapte.

  🕊️Intr'o zi, un inger traverseaza acel pustiu si pasarea il opreste si il intreaba:

   🕊️ – Unde te duci?

    😇 – Merg la o intalnire cu Dumnezeu, ii raspunde.

       🕊️Atunci, pasarea il roaga  sa-l intrebe pe Dumnezeu cand se va termina suferinta ei.

  😇  – Sigur ca da, il voi intreba, o asigura Ingerul!

       Apoi isi lua ramas-bun.

      😇 La intalnirea cu Dumnezeu, Ingerul ii transmite mesajul pasarii. Ii povesteste despre starea jalnica in care se afla si intreaba cand se va termina acea crunta suferinta pentru acea plapanda fiinta.

   🕊️ – Pentru cat ii mai ramane din viata, pasarea nu va avea fericire, spuse Dumnezeu…

    😇 - Cand pasarea va auzi aceasta se va descuraja de tot…spuse ingerul cu ochii intristati.  

    🕊️ -  Ar fi totusi ceva spuse Domnul.

Spune'i sa repete, ca pe o sacra rugaciune, iar si iar si iar, pana cuvintele invata sa iasa singure: 

„Multumesc, Doamne, pentru tot!”

       😇 Ingerul se intoarse la pasare si ii transmise mesajul lui Dumnezeu.

😇 Peste un timp, Ingerul coboara din nou pe acelasi drum, intalneste iarasi pasarea si o vede foarte fericita.

     🕊️  Corpul ii era acoperit cu pene, in apropiere aparuse un mic lac si o planta crescuse pe mal, iar pasarea canta si dansa vesela din cale'afara.

     😇  Ingerul era uimit de ce vedea. Isi amintea ce i'a zis Dumnezeu – ca pentru ce i'a mai ramas din viata, nu va exista fericire pentru pasare. Si  plin de curiozitate, merge din nou in fata Domnului, El raspunzandndu'i:

    🕊️ - Da, nu exista fericire pentru acea  pasare. Totul s'a schimbat insa cand in fata oricarei situatii, pasarea a inceput sa multumeasca, cand a inceput sa se roage, multumind.

 🕊️ Orice se intampla, repeta „Multumesc, Doamne, pentru tot!”, o rugaciune sacra in care mintea ei a invatat sa creada. Si daca asa a crezut, asa a primit.

      🕊️ Cand cadea pe nisipul fierbinte, spunea „Multumesc, Doamne, pentru tot!”

       🕊️ Cand nu putea sa zboare, repeta „Multumesc, Doamne, pentru tot!”

       🕊️ Oricare era situatia prin care trecea, pasarea continua sa repete „Multumesc, Doamne, pentru tot!”, iar aceasta a facut ca mintea ei sa creada, sa aiba nadejde si recunostinta si astfel, a schimbat ce i-a mai ramas din viata…

      🕊️ Un simplu cuvant, un simplu gand, care ne invata sa avem incredere si sa fim recunoscatori, are puterea sa dizolve orice situatie „nefericita” pe care o ducem dupa noi de'o viata!

~*~

In momentele fericite iubeste'L pe Dumnezeu!

In momentele dificile cauta'L pe Dumnezeu!

In momentele de liniste adora'L pe Dumnezeu!

In momentele dureroase ai incredere in Dumnezeu!

In toate momentele multumeste'I lui Dumnezeu!

~*~

🕊️ Multumesc, Doamne pentru tot!🕊️

O poveste minunata, primita de la Coriu Irina

Primul film romanesc care arata chinurile si umilintele la care au fost supuse detinutele politice din inchisorile comuniste

Binecuvantata fii, inchisoare!
film romanesc

†

 Binecuvantata fii, inchisoare! - o poveste reala, plina de durere si de credinta.

Ce poate inseamna binecuvantarea? >>>

 

Acesta este primul film romanesc care arata chinurile si umilintele la care au fost supuse detinutele politice (femei) din inchisorile comuniste din Romania.

Regizorul Nicolae Margineanu, al carui tata a fost inchis vreme de 16 ani in temnitele comuniste, a declarat: "Binecuvantata fii, inchisoare" a fost o datorie morala, un film inchinat acestor oameni care au suferit atat de mult. Ma bucur ca am reusit sa-l fac si il consider filmul cel mai important din cariera mea."
Rolul principal din film este jucat de Maria Ploae, alaturi de alte actrite, precum: Dorina Lazar, Ecaterina Nazarie, Victoria Cocias, Maria Rotaru, Iulia Lazar, Romanita Ionescu. Pentru rolul interpratat in acest film, Maria Ploae a castigat "Premiul Uniunii Cineastilor din Romania", in anul 2003. Filmul a castigat doua premii si a avut o nominalizare la "Festivalul de Film din Montreal", tot in anul 2003.

Actrita Maria Ploae, impresionata de intalnirea sa cu rolul personajului principal, se destainuie: "Si eu cred, ca si Nicole Grossu, ca cel mai important lucru care trebuie sa ni se intample pe pamant este sa ne intarim credinta si relatia cu Dumnezeu. In suferinta poti sa tradezi, poti sa mori, sau, poti sa-l gasesti pe Dumnezeu. "Binecuvantata fii, inchisoare" este un film profound spiritual si-i multumesc Nicoletei Grossu pentru ca a scris cartea si sotului sau, d-lui Serrgiu Grossu, ca ne-a acordat un ajutor substantial, indispensabil."

Actiunea filmului are loc in Romania, in mijlocul evenimentelor petrecute in anii 1940-1950. Regimul ateu, aflat la putere, incepea prigoana impotriva propriului neam si a propriei credinte. Nicoleta Valeria Brudeanu, o tanara intelectuala este arestata brusc, pe motive politice: ea facea parte dintr-un partid politic de opozitie, fiind nepoata pe linie materna a lui Iuliu Maniu.

Un film tonifiant, care isi propune sa dovedeasca ca orice suferinta acceptata si oferita lui Dumnezeu este generatoare de imense binecuvantari. Suferinta reuseste sa topeasca carapacea de indiferenta si molesala, necazurile materiale devenind ridicole fata de ascensiunea spirituala, mult mai importanta." (regizorul Nicolae Margineanu).

Iti zic: Doamne, Tie slava!

†

Ori de cant, ori de ma joc,

 Ori de-alerg ori stau pe loc,

Ori pictez, ori dau la pui,

Ori pisica o mangai,

Ori de fac lucruri o mie, 

In suflet am bucurie,

Iar in jur pare ca este

O lume ca de poveste

In care totul imi sopteste:

Joaca-te, invata, iubeste!

De aceea, ziua-ntreaga

Iti zic: Doamne, Tie slava!

 

In legatura cu cerul

 Cu TREI ZILE DE BUNATATE se rezolva orice problema aveti

 

†

O istorioara de folos, spusa de un monah.
Pentru cei ce sunt sinceri cu ei insisi si isi vad greselile, un remediu universal:  cu TREI ZILE DE BUNATATE se rezolva orice problema ati avea.

Va spun asadar, doar o mica istorioara adevarata, graita de un monah... 

Cu TREI ZILE DE BUNATATE
se rezolva orice problema aveti

Era o batranica care simtea o durere in tot corpul fara sa poata spune exact care-i locul care o doare cel mai tare. Se tot freca ea cu unguente si tot felul de unsori puternic mirositoare, dar degeaba. Se gandi sa-si puna la borcan niste buruieni stiute numai de ea: Brusture, Urzica, Galbenele, Valeriana, Musetel, Salvie, Tataneasa, Busuioc si Rostopasca. Sa stea acolo la macerat si apoi sa se frece cu ele, ca bolnavii de reumatism… Da, asa va face! Sigur o sa-i treaca toate durerile cu leacuri babesti.

~*~

Vestea ca are cancer o ameti ca o muscatura de sarpe! Era o femeie voinica, inca in putere, manca bine, dormea adanc, inca avea putere sa munceasca la camp… cum s-o fi strecurat boala asta in trupul ei?