Citeste viata Maicii Domnului
Mama Noastra
†
Biografia istorica si teologica a Maicii Domnului cuprinde patru perioade:
† 1-15 ani;
† 15-28 ani;
29-46 este o perioada de 18 ani de tacere
† 46-49 ani
† si 49-60 ani.
~*~
Prima perioada cuprinde trei momente importante:
Nasterea Mariei
Ducerea ei la templu
Incredintarea ei de catre Zaharia Dreptului Iosif.
Cat priveste primul moment, potrivit Protoevangheliei lui Iacov, Maria s'a nascut din
parintii Ioachim si Ana, fiind unicul lor copil, dobandit la batranete dupa staruitoare rugaciuni.
Ioachim, tatal Fecioarei Maria, se tragea din semintia lui Iuda, fiind urmas al
regelui David, iar
Ana, mama sa, era fiica preotului
Mathan din
Betleem, din
semintia lui Aaron.
La 3 ani, potrivit fagaduintei facute de Ana inca inainte de zamislire, Maria a fost afierosita Templului din Ierusalim, unde a ramas pana la varsta de 15 ani. Este vorba despre Templul construit de Zorobabel la porunca profetilor Zaharia si Agheu in anul 517, pentru ca cel construit de Solomon, la indemnul profetului Natan, a fost daramat in 587 de Nabucodonosor; templu avea in preajma lui un asezamant dispus pe trei paliere destinate fecioarelor, vaduvelor si pelerinilor inchinatori. Ruda sa,
Zaharia,
tatal lui Ioan Botezatorul, s'a ocupat de cresterea ei spirituala.
La 15 ani, Maria – potrivit traditiei evreiesti – trebuia sa paraseasca asezamantul de pe langa templu si sa se intoarca in familie. Numai ca, spre deosebire de celelalte fecioare, ea isi dorea un nou mod de viata. Asa se face ca, prin descoperire dumnezeiasca, a fost incredintata de
Zaharia, Dreptului Iosif, un batran in varsta de 80 de ani, vaduv, din
Nazaret, tamplar de meserie.
Dreptul Iosif avea, din casatoria cu Salomeea, sapte fii: patru baieti – Iacov, Iuda, Simeon si Iosia, si trei fete – Salomeea (mama lui Iacov si Ioan), Estera si o fiica, al carei nume nu a fost retinut de evanghelisti.
~*~
A doua perioada din viata Maicii Domnului, cuprinsa intre 15 si 28 ani, este atat de trainic legata de intruparea Mantuitorului si cuprinde ca evenimente de mare insemnatate
- Buna Vestire,
- vizita de trei luni facuta Elisabetei, rudenia sa
- taierea imprejur
- ducerea Pruncului la Templul din Ierusalim
- inchinarea magilor
- fuga in Egipt
-intoarcerea in Nazaret
- pelerinajul la Ierusalim.
Vestea cea Buna a Intruparii Fiului lui Dumnezeu, anticipata de profetul Isaia: „Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele Lui Emanuel” (Isaia 7, 14), Maria a primit'o de la Dumnezeu prin Arhanghelul Gavriil; trupul Domnului S'a zamislit in pantecele Fecioarei odata cu pogorarea Duhului Sfant peste ea. Sfantul Evanghelist Matei, in cap. 1, v. 18, aduce lamuriri privind momentul: „Maria, mama Lui, fiind logodita cu Iosif, fara sa fi fost ei inainte impreuna, s'a aflat avand in pantece de la Duhul Sfant”.
Retineti: „Fara sa fi fost ei inainte impreuna, s'a aflat avand in pantece de la Duhul Sfant”.
Sfantul Evanghelist Luca spune ca numai „se socotea” ca Iisus este fiul lui Iosif (3, 23). Doar „se socotea”, pentru ca in fapt „obarsia lui Iisus este dintru inceput, din zilele vesniciei”, dupa cum spune (profetul Miheia 5, 1). Lucrul acesta a fost certificat si de Arhanghelul Gavriil la intalnirea cu Iosif, caruia i'a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s'a zamislit intr'insa este de la Duhul Sfant” (Matei 1, 20). Aici avem dovada – rostita nu de un om, ci de ingerul lui Dumnezeu – ca zamislirea Maicii Domnului este lucrarea Duhului Sfant.
Iisus nu este copilul lui Iosif, ci doar al Fecioarei Maria. Este un caz unic in istorie, faptul ca un prunc a fost nascut dintr'o fecioara, fara tata dupa firea Lui omeneasca, care si dupa nastere a ramas fecioara. Intruparea Fiului lui Dumnezeu s'a consumat prin iconomia lui Dumnezeu.
~*~
Impresionata de cele intamplate, Fecioara Maria s'a dus in graba la Elisabeta, care locuia la Ein Karem, localitate situata la 8 km de Ierusalim si la 130 km de Nazaret, pentru ca impreuna sa guste din bucuriile daruite fiecareia, potrivit vocatiei randuite de Dumnezeu. De remarcat este faptul ca la intalnirea cu Logosul intrupat, pruncul Elisabetei, Ioan, a simtit in glasul Mariei rezonanta glasului Fiului lui Dumnezeu si a saltat in pantecele mamei sale. Atunci, Elisabeta, plina de Duhul Sfant, a rostit revelator, zicand: „Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau. Si de unde mie aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului meu?” (Luca 1, 42-44). Interesant este faptul ca Elisabeta, iluminata de Duhul Sfant, a inteles taina „femeii invesmantate cu soarele” (Apocalipsa 12, 1), numind'o „Maica Domnului”. Aceasta numire, inspirata Elisabetei de Duhul Sfant, va deveni pentru Biserica numele consacrat al Fecioarei Maria. Si a ramas Maria impreuna cu Elisabeta ca la trei luni, adica pana s'au implinit zilele Elisabetei ca sa nasca, dupa care s'a intors la casa ei (Luca 1, 56).
La plinirea vremii (Galateni 4, 4), un moment unic din istorie – actul Nasterii Domnului fiind „unicul act nou sub soare” (1, 9) –, Maria fiind cam de 16 ani, fara sa fi cunoscut barbat, a nascut intr'o pestera din Betleemul Iudeii pe Cel Unul'Nascut, Caruia I'a pus numele Iisus (Matei 1, 25).
Intaiul sau Unul'Nascut inseamna nu numai primul nascut, ci si Unicul, spune Dumnezeu prin profetul Isaia (44, 6). Asa'zisii „frati ai lui Iisus”, despre care se face uneori vorbire, nu puteau fi fiii Mariei, caci Iisus este numit „intaiul nascut”, or ei sunt mai mari decat El (Ioan 7, 3). Iisus a suferit umilinta fizica a circumciziei la opt zile, purtand in trupul Sau semnele pacatelor noastre, anticipand prin acest semn Taina Sfantului Botez. La 40 zile, asa cum prevedea Legea lui Moise, Maria si Iosif „L'au adus pe Prunc la Templu ca sa'L puna inaintea Domnului” (Luca 2, 22).
La Templul din Ierusalim ei au fost intampinati de un batran satul de zile, pe nume Simeon, caruia Duhul Sfant ii fagaduise ca nu va primi moartea pana ce nu'L va vedea pe „Hristosul Domnului” (Luca 2, 26), pe Cel nascut din pururea Fecioara Maria. La sfarsitul intalnirii, Simeon, dupa ce a rostit rugaciunea „Acum, slobozeste”, prin care a confirmat o data in plus ca Iisus este Rascumparatorul sau Izbavitorul asteptat, a binecuvantat'o pe Maria, mama Lui, zicand: „Iata, Acesta este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel si ca un semn care va starni impotriviri, si prin sufletul tau va trece sabie, ca sa se descopere gandurile din multe inimi” (Luca 2, 34-35). Sabia adusa in discutie anticipeaza Sfintele Patimiri ale Domnului, care au strapuns si indurerat inima Sfintei Fecioare Maria.
„Fuga in Egipt” (Matei 2, 13-23) este momentul care a urmat, in derularea timpului, dupa inchinarea Pruncului la Templul din Ierusalim (Luca 2, 22-38) si, respectiv, dupa inchinarea magilor (Matei 2, 11). In Egipt, Maica Domnului, Pruncul Iisus si dreptul Iosif au pribegit timp de 3 ani, moartea lui Irod facilitand intoarcerea lor in Nazaretul Galileei (Matei 2, 21-23).
~*~
Urmatorul episod cunoscut din viata Maicii Domnului s'a petrecut pe cand Iisus avea 12 ani (Luca 2, 40-52), ea fiind cam la 28 de ani, cand impreuna cu Iosif „s'au dus de sarbatoarea Pastilor la Ierusalim” (Luca 2, 41); si sfarsindu'se zilele praznuirii, pe cand se intorceau ei, Iisus a ramas ( inca trei zile ) vorbindu'le celor din Templu. Si cand Maria si Iosif au constatat ca Iisus nu i'a urmat in drumul lor spre casa, s'au intors ingrijorati la Ierusalim si gasindu'L, I'au reprosat zicandu'I: „Fiule, de ce ne'ai facut noua asa?”. Si El a zis catre ei: „De ce ma cautati? Oare nu stiati ca in cele ale Tatalui Meu Mi se cade sa fiu? Si a coborat cu ei si a venit in Nazaret si le era supus. Iar mama Lui pastra in inima ei toate aceste cuvinte: Oare nu stiati ca in cele ale Tatalui Meu Mi se cade sa fiu?” (Luca 2, 48-49, 51).
~*~
Dupa acest moment, urmeaza 18 ani de tacere atat in viata Maicii Domnului, cat si in viata lui Iisus. Este o perioada in care Iisus nu a frecventat scolile rabinilor, ci a ramas in Nazaret, lucrand in atelierul lui Iosif.
Sfintii Evanghelisti innoada firul biografic pentru Maica Domnului la Nunta din Cana, cand Maria, care avea in jur de 46 de ani, staruie pentru „inceputul minunilor si aratarea slavei Lui”; pentru Mantuitorul, firul este innodat la Botez, la intreita ispitire si apoi la Nunta din Cana (Ioan 2, 1-11).
Ulterior, pe Maica Domnului o intalnim in grupul mironositelor care'L urmau pe Iisus si pe ucenicii Lui, prin cetati si sate, ascultand cuvantul Lui despre cum se poate intra in Imparatia Cerurilor (
Luca 8, 1-3).
Se spune ca, in Capernaum, pe cand Iisus vorbea celor din casa, fiii si fiicele lui Iosif, numiti generic „fratii si surorile lui Iisus” (
Marcu 3, 31-32), dar care „
nu credeau in dumnezeirea lui Iisus” (
Ioan 7, 5), I'au trimis vorba ca Il asteapta afara impreuna cu mama Lui. Expresia „
fratii Domnului” are, in contextul societatii iudaice, un sens mai larg, incluzand, dincolo de rudenia de sange, si inrudirea mai indepartata (veri –
Leviticul 10, 4; unchi –
Facerea 28, 2; nepoti –
Facerea 14, 14). Atunci Iisus, privind pe cei din jur si cunoscand cum gandesc asa'zisii frati ai Lui, care de fapt erau un fel de veri primari, a zis: „
Iata mama Mea si fratii Mei; ca tot cel care va face voia lui Dumnezeu, acela este fratele Meu si sora Mea si mama Mea” (
Marcu 3, 33-35). Deci, celor care nu fac voia lui Dumnezeu doar simplul fapt ca sunt ruda de sange a cuiva cu viata sfanta nu le ajuta. Nu putem fi frati cu Hristos, in Duhul Sfant, fara sa avem o viata sporita in virtute, implinirea poruncilor fiind de preferat inrudirii trupesti.
Ca afirmatia ii viza pe fiii si fiicele lui Iosif, si nicidecum pe Maica Domnului, reiese si din faptul ca Iisus a aprobat pe acea femeie din multime care, voind sa'L laude pentru cuvantul rostit, dar si sa'i rusineze pe cei care nu'L ascultau si nu credeau in dumnezeirea Lui, I'a strigat: „
Fericit este pantecele care Te'a purtat si sanii la care ai supt!” (
Luca 11, 27). La auzul acestor cuvinte, Mantuitorul nu numai ca nu a negat adevarul celor spuse, ci l'a intarit prin afirmatia: „
Asa este...” (
Luca 11, 28).
Legat de Sfintele Patimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, trebuie sa spunem ca printre fiicele Ierusalimului care l'au insotit pe Iisus pe drumul Crucii (
Luca 23, 28) o intalnim si pe
Maica Domnului.
Evanghelistul Matei o numeste „mama lui Iacov (cel mic) si a lui Iosif” (
Matei 27, 56), doi dintre fiii lui Iosif si ai Salomeei.
Pe Golgota – spune Sfanta Scriptura – „stateau langa crucea lui Iisus mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena” (Ioan 19, 25).
Atunci Iisus, vazand pe mama Sa si pe ucenicul pe care'l iubea stand alaturi de ea, a incredintat pe mama Sa lui Ioan, zicand: „Femeie, iata fiul tau!”. Apoi a zis ucenicului: „Iata mama ta!”. Si din acel ceas, „ucenicul a luat'o la sine” (Ioan 19, 26-27).
Interesant este ca, pe Golgota, Hristos o incredinteaza pe Maica Sa Sfantului Apostol Ioan. Intrebarea care se pune este: ce rost ar mai fi avut sa o lase in grija unui strain, daca ea ar fi avut si alti copii? Mai ales ca asa'zisii „frati” ai lui Iisus despre care se face vorbire sunt mai mari decat El (Ioan 7, 3); or, Iisus este numit „intaiul nascut”. Mai mult, Fecioara Maria este numita doar „mama lui Iisus”, iar „fratii Domnului” nu poarta niciodata apelativul de „fiii Mariei”.
Traditia patristica sustine ca, in dimineata Invierii, Maica Domnului a fost prima care L'a intalnit pe Hristos inviat, nicidecum Maria Magdalena, care, atunci cand a vazut piatra rasturnata de pe mormant si pe inger, s'a spaimantat si a alergat sa ii anunte pe Simon Petru si pe Ioan (Ioan 20, 2).
Maica Domnului a fost prezenta, impreuna cu Sfintii Apostoli, la Inaltarea la cer si, respectiv, la Cincizecime, fiind alaturi de cei care erau „impreuna, in acelasi loc, la frangerea painii” (Fapte 2, 1). Dupa Inaltarea Domnului la cer, Maica Sa a ramas inca 11 ani sufletul comunitatilor crestine din Ierusalim, Efes si Antiohia, dupa care s'a intors la Ierusalim, unde s'a savarsit cu pace, fiind inmormantata, dupa toata randuiala iudaica, in Gradina Ghetsimani, de unde a fost ridicata cu trupul la cer de Fiul sau, ca impreuna cu El sa imparateasca in veci.
Nu se putea ca Maica Vietii sa fie sortita putreziciunii. Taina acestei ridicari la cer a Maicii Domnului a fost descifrata de Apostolul Toma care, prin pronia divina, a cerut sa fie deschis mormantul. Si intrand intr'insul, a aflat doar sicriul cu acoperamantul ei, odor sfant, care a fost dus ulterior in Biserica Vlaherne din Constantinopol. Aceasta marturie a fost, de altfel, principalul argument al invierii si mutarii cu trupul la cer a Maicii Domnului, dupa cum va marturisi Sfantul Iuvenalie, Patriarhul Ierusalimului, la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), sinod in care s'au finalizat dezbaterile privind doctrina mariala: maternitatea si pururea fecioria Maicii Domnului inainte, in timpul si dupa nasterea lui Iisus.
Insa atat sfarsitul pamantesc al Maicii Domnului, cat si pururea'fecioria ei raman o taina a lui Dumnezeu inca nerevelata mintii omenesti in toata complexitatea ei. Si fiind o taina, as spune impreuna cu poetul:
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Si nu ucid cu mintea'mi tainele ce se ascund
In flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Asadar, nu ne ramane decat sa implinim Testamentul Maicii Domnului, sintetizat in cuvintele: „Faceti ceea ce va va spune”, rostite cu prilejul nuntii din Cana Galileii – un memento peste veacuri.
sursa: Doxologia.ro
