Rugaciune catre Sfantul Ciprian, dezlegatorul de farmece, vraji si blesteme

   Sfantul Ciprian - leapada vrajitoria si ajunge episcop

†

   Sfantul Ciprian a trait in timpul imparatului Diocletian (284-305). Sfantul Ciprian a fost vrajitor, filosof si slujitor al zeului pagan Apolo din Antiohia Siriei.

Sfantul Sfintit Mucenic Ciprian

Sfanta Mucenita Iustina Fecioara

2 octombrie

 Rugaciune catre Sfantul Ciprian, dezlegatorul de farmece, vraji si blesteme

   Stapane D O A M N E   lISUSE HRISTOASE, Dumnezeul nostru, Creatorule si Chivernisitorule a toate, Sfant si slavit esti; IMPARATUL imparatilor si DOMNUL domnilor, slava Tie. Tu Cel ce locuiesti in lumina cea nepatrunsa si neapropiata, pentru rugaciunea mea, a smeritului si nevrednicului robului Tau, departeaza demonii si stinge viclenia lor de la robii Tai; revarsa ploaie la buna vreme peste tot pamantul si fa-l sa-si dea roadele lui; copacii si viile sa-si dea deplin rodul lor; femeile sa fie dezlegate si eliberate de nerodirea pantecelui; acestea si toata lumea mai intai fiind dezlegate, dezleaga si toata zidirea de toate legaturile diavolesti. Si dezleaga pe robul Tau (numele) impreuna cu toate ale casei lui de toate legaturile satanei, ale magiei, ale farmecelor si ale puterilor potrivnice. impiedica Tu, DOAMNE DUMNEZEUL parintilor nostri toata lucrarea satanei, Tu Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vraji si de toate lucrarile satanicesti si de toate legaturile lui, si distruge toata lucrarea vicleana prin pomenirea Prea Sfantului Tau nume.

   Asa, DOAMNE, STAPANE a toate, auzi-ma pe mine nevrednicul slujitorul Tau si dezleaga pe robul Tau (numele) de toate legaturile satanei si daca este legat in cer, sau pe pamant, sau cu piele de animale necuvantatoare, sau cu fier, sau cu piatra, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sange de om, sau cu al pasarilor sau cu al pestilor, sau prin necuratie, sau in alt chip s-au abatut asupra lui, sau daca din alta parte au venit, din mare, din fantani, din morminte, sau din orice alt loc, sau daca a venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasare, sau prin serpi (vii sau morti), sau prin pamantul mortilor, sau daca a venit prin strapungere de ace, dezleaga-le pentru totdeauna, in ceasul acesta, DOAMNE, cu puterea Ta cea mare.

   Tu D O A M N E, DUMNEZEUL nostru, Care cunosti si stii toate, dezleaga, sfarama si distruge, acum, lucrarile magiei, iar pe robul Tau (numele) pazeste-l cu toti ai casei lui de toate uneltirile diavolesti.

   Zdrobeste cu insemnarea cinstitei si de viata facatoarei Cruci (☦) toate puterile potrivnicilor. Pustieste, distruge si departeaza pentru totdeauna toate lucrarile magiei, vrajitoriei si fermecatoriei de la robul Tau (numele).

   Asa, D O A M N E, auzi-ma pe mine pacatosul slujitorul Tau si pe robul Tau cu toti ai casei lui, si dezieaga-i de demonul de amiaza, de toata boala si de tot blestemul, de toata mania, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lacomia, neputinta, prostia, neintelepciunea, mandria, cruzimea, nedreptatea, trufia, si de toate ratacirile si gresalele, stiute si nestiute, pentru sfant numele Tau, ca binecuvantat esti in veci. Amin.

Troparul Sfantului Mucenic Ciprian

   Si partas obiceiurilor si urmator scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele inalte. Pentru aceasta, cuvantul adevarului drept invatand si cu credinta rabdand pana la sange Sfintite Mucenice Ciprian, roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.

Condacul Sfantului Mucenic Ciprian

   Ca pe un ierarh cinstit si ca pe un nevoitor preatare, lumea dupa vrednicie te cinsteste, Sfintite Mucenice Ciprian, pururea pomenite si cu cantari mareste sfanta pomenirea ta; cerand intotdeauna sa daruiasca prin tine iertare greselilor, celor ce canta: Aliluia.

FILM

Sfantul Sfintit Mucenic Ciprian si Sfanta Mucenica Iustina

Filmul artistic AGONIA si EXTAZUL

   Filmul artistic AGONIA si EXTAZUL

†

  

   Roma, 1508. Papa Iulius al II-lea l-a insarcinat pe Michelangelo Buonarroti sa picteze tavanul Capelei Sixtine. 

Artistul nu a suportat comportamentul tiranic al Papei si a experimentat o stare contradictorie de la entuziasmul creativ fanatic la descurajare totala. 

Confruntarea dintre cele doua personalitati este inevitabila. Iulius a vrut ca Michelangelo sa picteze o fresca uriasa pe tavanul Capelei Sixtine, o comanda pe care rebelul Michelangelo a refuzat-o initial. 

In fata acestei situatii, artistul a fost nevoit sa accepte comanda la insistentele lui Iulius, care era sigur ca generatiile viitoare isi vor aminti de el prin opere de arta. Scenele cu Iulius pe campul de lupta alterneaza cu pasaje in care Michelangelo incearca sa-si indeplineasca sarcina atribuita.

Film: The Agony and the Ecstasy (1965)

- 1000 de ani marturie la LUMINA!

   Mii de ani, un mileniu de rugaciune neincetata!

†

   La fiecare mie de ani o floare rara infloreste la Manastirea Bigorski, marturisind un alt fel de frumusete – nu a acestei lumi. Aceasta este acea frumusete exacta, acel element, al cincilea, care este insasi esenta si semnificatia celor patru elemente binecunoscute. Este acelasi lucru pe care multi filosofi luminati si intelepti l-au pus in centru, ca sens esential al iluminarii, confirmand prin urmare ca „Frumusetea va salva lumea”.

De altfel, filmul „Un martor milenar al Luminii” este un buchet de flori mereu proaspete din gradina veche de o mie de ani a Sfantului Ioan Botezatorul de la Manastirea Bigorski. Acest film este despre acea „Frumusete”, care a salvat deja lumea odata...

1000 de ani - Martor al luminii!

- Manastirea Bigor a supravietuit persecutiilor, incendiilor si razboaielor, dar a supravietuit si imperiilor, statelor si ideologiilor. Uneori a fost inchis, dar nu a fost niciodata, niciodata uitat si sters din memoria oamenilor. Dupa fiecare accident, calugarii, impreuna cu oamenii, au restaurat acest sanctuar, atingand noi culmi spirituale si artistice. Chiar si aceasta foarte scurta relatare a istoriei lungi a manastirii ridica inevitabil intrebarea: cum a reusit acest templu al pacii si al frumusetii sa infrunte toate aceste furtuni?

Aceasta intrebare, si cu atat mai mult raspunsul la ea, sunt deosebit de importante pentru contextul nostru actual, contemporan.

- Crizele economice, sociale, de securitate si de mediu cu care se confrunta omenirea au crescut de multe ori ca intensitate, complexitate si impact. Pandemia nu a facut decat sa inmulteasca problemele. Procesele globale si turbulentele ne afecteaza si viata de zi cu zi. Uneori, acest vartej de crize ne face sa simtim ca si cum totul se intampla deodata, ca si cum o mie de ani ar fi fost comprimati intr-o singura zi. Si tocmai in astfel de momente de neincredere crescanda in randul oamenilor, frica si incertitudine fata de necunoscut, multi dintre concetatenii nostri cauta pace, confort si speranta chiar in acest loc. Pentru multi suferinzi din generatii diferite, state diferite si ideologii si religii diferite, Manastirea Bigor reprezinta un refugiu spiritual de furtunile vietii. Dezbinarile si prejudecatile care sunt atat de prezente in viata noastra de zi cu zi nu isi au locul in manastirea in care oamenii sunt, in primul rand, oameni, indiferent de particularitatile lor personale. Acesta este un loc pentru vindecarea ranilor psihice si reabilitarea dependentilor. Multi credinciosi isi recapata credinta in viata si isi intaresc identitatea spirituala in aceasta manastire.

Manastirea Bigor nu este doar o cladire materiala, ci si duhovniceasca construita nu numai din calcarul Bigor, ci si din rugaciunile constante ale generatiilor de oameni de credinta..

- In al doilea rand, se stie ca cei care isi petrec o parte din viata aici au o alta intelegere a timpului, care pentru ei este egala cu eternitatea. Pentru ei, fiecare zi petrecuta in tagaduire de sine valoreaza o mie de ani. Oamenii care cred sincer, separa mai usor banalul de esential, trecatorul de permanent. Cu o atitudine atat de relaxata fata de viata, ei nu concureaza pentru succes, bogatie materiala sau putere asupra celorlalti. Se pare ca acesta este secretul existentei de secole a acestei manastiri, ale carei temelii sunt adanc puse in inimile si sufletele poporului macedonean.

   Cel ce urmareste placerea, greseste in judecata, socotind ceea ce nu e bine, ca e bine.

†

 

   Mai intai trebuie sa definim ce inseamna "desfranarea", iar acest lucru il aflam foarte usor apeland la dictionar / dex :

Corupt, depravat, destrabalat, dezmatat, imoral, stricat, curvar, invechit, preacurvar, preacurvitor.  

Desfranarea (in latina luxuria) este actul de se deda destrabalarii, depravarii, a duce o viata necumpatata, de placeri usoare.

Desfranarea

   Desfranarea consta intr-o intrebuintare nelegiuita si patologica a sexului. Multi dintre Parinti considera ca inainte de cadere omul traia in feciorie, iar relatia sexuala este una din urmarile caderii. Spunem ca fecioria este de la inceput si ca dintru inceput a fost sadita in firea oamenilor. Omul a fost plasmuit din pamant virgin. Din Adam numai a fost facuta Eva. In paradis domnea fecioria. Dumnezeiasca Scriptura spune ca atat Adam cat si Eva erau goi si nu se rusinau. Cand insa au calcat porunca, au cunoscut ca erau goi si rusinandu-se, si-au cusut lor invelitori. Si dupa calcarea poruncii, cand au auzit: "Pamant esti si in pamant te vei intoarce", cand prin calcarea poruncii a intrat moartea in lume, atunci a cunoscut Adam pe Eva, femeia lui si a zamislit si a nascut. Aceeasi parere o impartasesc si sfintii Ioan Gura de Aur si Maxim Marturisitorul.

   Chiar daca relatia sexuala nu-i urmarea caderii, protoparintilor, fecioria ramane norma perfectiunii. In acelasi timp, insa, pentru ca permite dainuirea umanitatii, unirea dintre barbat si femeie este binecuvantata de Dumnezeu (Facere 9, 7), iar relatia sexuala in cadrul casatoriei nu-i deloc condamnabila si Parintii, urmand Mantuitorului, care a binecuvantat prin prezenta Sa nunta din Cana Galileii, precum si invataturii data de catre Sfantul Pavel (1 Cor. 7, 28; Evrei 13, 4), ii recunosc totala legitimitate si considera ca aceasta este chemata la aceeasi sfintenie ca si alte functiuni ale naturii umane.

   In cadrul casatoriei desfraul nu consta in folosirea sexului, ci intr-o practicare a lui abuziva sau perversa. Notiunea de abuz intalnita adesea in invatatura Parintilor, n-are un inteles cantitativ ci calitativ: intr-o practicare nefireasca si fara finalitate. Bineinteles ca desfranare este relatia cu o persoana straina, a unuia dintre soti, sau a tinerilor inaintea casatoriei.

   Abuz este atunci cand omul uzeaza de sexul sau avand in vedere numai placerea, atunci cand isi face din placere un scop in acest domeniu. O asemenea intelegere a legaturii sexuale este patima, din mai multe puncte de vedere. Intai de toate pentru ca este negata una dintre finalitatile principale ale relatiei sexuale: procreerea.

In acest sens Sfantul Maxim scrie: 

 Pacatosenia este o judecata gresita cu privire la intelesurile lucrurilor, careia ii urmeaza reaua intrebuintare a lucrurilor. De pilda cand este vorba de femeie, judecata dreapta cu privire la impreunare trebuie sa vada scopul ei in nasterea de prunci. Deci cel ce urmareste placerea, greseste in judecata, socotind ceea ce nu e bine, ca bine. Asadar unul ca acesta face rea intrebuintare de femeie, impreunandu-se cu ea. Tot asa este cu celelalte lucruri si intelesuri.

   Totusi aceasta finalitate logica a relatiei sexuale, procreerea, nu-i singura ratiune a comuniunii trupesti dintre soti, ci este si un mod de unire a barbatului cu femeia, este un mod de manifestare a dragostei reciproce, dragoste ce se rasfrange si pe plan trupesc. Dragostea conjugala, din perspectiva crestina, este conceputa ca o unire integrala a celor doua persoane, unire pecetluita de harul Duhului Sfant, conferit la cununie.

   In acest sens relatia sexuala este subordonata, ca si toate celelalte moduri de unitate dintre miri, dimensiunii spirituale a dragostei lor. Unirea sexuala trebuie, in mod ontologic, sa fie precedata de unirea duhovniceasca care-i confera un sens si o valoare. Atunci cand legatura trupeasca este traita independent de contextul sau spiritual, cautand doar placerea, il mutileaza pe om si perverteste raportul normal cu Dumnezeu si cu semenii.

   Dorinta exclusiva de placere, care caracterizeaza desfranarea, mobilizeaza simtirea sufletului in aceasta directie si o deturneaza de la Dumnezeu, care ar trebui sa fie tinta sa esentiala. Intunecandu-i-se sufletul de placerea pe care i-o procura patima, omul este lipsit de bucuria duhovniceasca, cu mult superioara, ce i-o poate oferi comuniunea cu Dumnezeu.

   Desfranarea, ca si alte patimi, duce la o rasturnare de valori: Dumnezeu trece pe al doilea plan, sau chiar e uitat si negat, iar pe primul plan trece placerea trupeasca. Ca si orice alta patima, ea distruge virtutea, nascand in suflet tot felul de atitudini pacatoase si alunga frica de Dumnezeu.

  Desfranatul are oroare de rugaciune, este iubitor de sine, insensibil, legat de lumea aceasta si lipsit de nadejde. Rezumand, vom spune ca desfranarea este pricinuita si favorizata indeosebi, de alte trei patimi: mandria si slava desarta; judecarea semenilor; imbuibarea cu mancare si bautura precum si somnul.

Biserica crestina a stabilit sapte pacate capitale: mandria , desfranarea, lacomia , iubirea de arginti, invidia (pizma), mania, lenea.

Sfantul Ioan Gura de Aur scria ca:

In toate necazurile sa cerem ajutorul lui Dumnezeu. Si daca nu avem copii, sa cerem, iar daca avem sa-i crestem cu multa grija si sa-i tinem departe pe tineri de orice viciu, dar mai ales de desfranare. E un razboi greu acesta si nimic nu-i ispiteste mai rau pe tineri decat desfranarea.

Un "Avraam" al Noului Testament - Sfantul Alexandru din Svir

   Sfantul Alexandru din Svir a vietuit intre anii 1448-1533, in Rusia, fiind singurul sfant cunoscut care s-a invrednicit a vedea Sfanta Treime, precum odinioara Dreptul Avraam. In viata sfantului s-a intrupat cuvantul Mantuitorului, care zice: 

Fericiti sunt cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.

†

   Alexandru s-a nascut in data de 15 iunie 1448, in partile Novgorodului, intr-o familie de crestini evalviosi. El a fost cel de-al treilea copil al lui Stefan si al Vassai. La Botez, sfantul a primit numele de Amos. Parintii sai au dorit ca el sa se casatoreasca, insa alta era cale cea sadita deja in inima lui. La numai 19 ani, tanarul Amos pleca spre Manastirea Valaam, mareata lavra ruseasca de pe Lacul Lagoda.

   Trecand peste raul Svir, pe malul lacului Roscinsk, sfantul a auzit un glas tainic ce l-a indemnat a ridica acolo o manastire. Ingerul sau pazitor l-a insotit insa mai departe, spre Manastirea Valaam. In aceasta manastire, tanarul a petrecut ca frate vreme de sapte ani, abia apoi el fiind tuns in monahism, sub numele de Alexandru, la varsta de 26 de ani.

   Tatal sau, cautandu-l prin multe locuri, l-a gasit in cele din urma pe insulele de la Valaam. Ca urmare a intalnirii cu fiul sau, monahul Alexandru, tatal sau a intrat si el in manastire, precum si mama sfantului. Tatal se va numi Serghie, iar mama se va numi Varvara.

   Zece ani s-a nevoit sfantul lucrand tacerea pe insula numita "Insula Sfanta". Pe aceasta insula se mai pastreaza inca si astazi pestera cea stramta in care acesta s-a nevoit, insemnata cu o frumoasa cruce de lemn.

   Odata, in vremea rugaciunii, Sfantul Alexandru de Svir, a auzit un glas dumnezeiesc, care i-a zis: "Alexandru, iesi din acest loc si mergi pe locul aratat odinioara tie si acolo te vei mantui." Iesind din pestera, sfantul merse pana pe malul lacului mai sus amintit.

   In anul 1485, sfantul s-a asezat pe malul raului Svir, de la care si-a luat si numele. Vreme de mai bine de sapte saptamani, sfantul s-a nevoit in cunoasterea voii lui Dumnezeu, hranindu-se numai cu ierburile ce cresteau prin zona.

   Mai bine de opt ani, sfantul a fost ascuns tuturor. Astfel, abia in anul 1493, sfantul a fost gasit, din randuiala lui Dumnezeu, de catre un vanator aflat la vanatoare de reni. Un singur om a fost nevoie sa il intalneasca pe sfant, ca mai apoi toata lumea sa alerge la el, pentru rugaciune si binecuvantare.

   Ani multi au trecut de cand sfantul s-a stabilit in aceasta pustie, pana sa afle voia lui Dumnezeu. Astfel, trecand mai bine de 23 de ani, Domnul a binevoit a I se arata, in chipul a Trei Ingeri, precum si odinioara, lui Avraam, la Stejarul lui Mamvri. Fiecare inger era lumina adanca si purta in mana un sceptru.

   Ingerii au zis catre sfant, cuprins fiind de tremur: "Indrazneste, fericite, nu-ti fie frica. Preaiubitule, pentru ca vezi in Trei Persoane pe Cel ce Vorbeste cu tine, inalta o biserica in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Treimea Sfanta. Iata, iti las pacea Mea, pacea Mea ti-o voi da tie." Pe locul minunatei descoperiri se inalta astazi o mareata manastire, inchinata Sfintei Treimi, numita in tot locul "Lavra Sfantului Alexandru de Svir".

Un "Avraam" al Noului Testament

   Pamantul rusesc a nascut mari sfinti Bisericii lui Hristos, mari inchinatori ai Sfintei Treimi. Astfel, dintre cei cu au primit supranume, datorita evlaviei si ravnei lor, ii amintim pe urmatorii: Sfantul Serghie de Radonej este numit "teologul Sfintei Treimi", Sfantul Andrei Rubliov este numit "zugravul Sfintei Treimi", Sfantul Pavel Florenski este numit "marturisitorul Sfintei Treimi" prin mucenicie, iar Sfantul Alexandru din Svir este numit "proorocul Sfintei Treimi", ca unul ce s-a invrednicit sa vada Sfanta Treime, asemenea lui Avraam, prin aratarea a trei ingeri.

   In anul 1904, Sfantul Ioan de Kronstadt scria in "Jurnalul" sau: "De doua ori, in intreaga istorie a omenirii, s-a aratat Dumnezeu in Treime inaintea ochilor omului, prima oara Sfantului Avraam, la Stejarul din Mamvri, aratand marea mila a lui Dumnezeu fata de neamul omenesc, iar a doua oara, pe pamant rusesc, Sfantului Preacuvios Alexandru de Svir."

   Cei trei Sfinti Ingeri i s-au aratat sfantului pe la anul 1506, pe malul lacului Roscinsk, in apropierea raului Svir, ei poruncindu-i sa construiasca o biserica in cinstea Sfintei Treimi. Aici s-a ridicat mai tarziu Manastirea Sfanta Treime, care acum este cunoscuta sub numele de Lavra Sfantului Alexandru de Svir - Svirski.

Rugaciunea Sfantului Alexandru din Svir

   Suflete, suflete al meu, pentru ce te plangi la Domnul? Caci lenea ta pentru chinurile vesnice mijlocitoare iti este. Daca darul lui Dumnezeu l-ai cunoaste, cu lacrimi fierbinti ai plange, suspinand si intristandu-te pentru orice pacat, pentru cel mic si pentru cel mare. Striga catre Stapana ta sa nu te loveasca mania Celui ce tine toate cu dreapta Sa atotputernica, insa eu, pacatosul si lenesul, cel ce am limba vicleana, cum ma voi ruga Stapanei mele ca sa ma izbaveasca Domnul de infricosata Judecata? Caci tot timpul ma cutremur in inima mea cugetand la infricosata Judecata ca sa fiu izbavit de chinurile cele vesnice si de viermele cel neadormit si de intunericul cel mai din afara si de flacarile cele nestinse. Miluieste-ma pe mine, pacatosul robul Tau (numele), ca pe Pavel Apostolul, pe care mai mult decat pe toti l-ai iubit, si nu intoarce fata Ta de la mine, cel sarman, in acea Zi infricosata de care se cutremura sufletul meu si se ingrozesc madularele trupului meu. Doamne, izbaveste-ma pe mine de infricosatul ceas, ca sa nu ma departez de mila Ta. Ii rog pe Sfintii ingeri si Arhangheli, pe proroci si mucenici si pe toti sfintii sa se roage lui Dumnezeu pentru sufletul meu. Pentru rugaciunile voastre sa intoarca Stapanul mania Lui de la mine, pacatosul. Iar tu, Preacurata Doamna Fecioara, care ai indrazneala la Fiul tau pentru robii Tai, nu uita ostenelile robului tau (numele). Stapane Mantuitorule, din saracul meu suflet, Tie ma rog, izbaveste-ma de durerea pacatelor mele si primeste-ma intru bucuria vietii celei nesfarsite, in care se preamareste Preasfant Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

 Rugaciune catre Maica Domnului a Sfantului Alexandru din Svir.

   Ocrotitoare neobosita, Maica Domnului, la tine alerg eu, blestematul, cel ce sunt mai pacatos decat toti oamenii. Asculta glasul rugaciunii mele si auzi plansul si suspinarea mea. Caci faradelegile mele au intrecut capul meu si eu, ca o corabie in adanc ma scufund in marea pacatelor mele. Insa tu, Stapana mea atotbuna si milostiva, nu ma dispretui pe mine, deznadajduitul, care in pacate pier. Miluieste-ma pe mine, cel ce de faptele mele rele ma caiesc si intoarce pe drumul cel drept blestematul si ratacitul meu suflet.
Tu, Maica lui Dumnezeu, apara-ma si tine-ma sub acoperamantul tau acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

sursa:crestinortodox.ro

O, DOAMNE, intoarce-ne la TINE, iar noi ne vom intoarce!

   O, D O A M N E, intoarce-ne la Tine, iar noi ne vom intoarce;

ca si-altadata, fa-ne din zi o noutate!

(Plangerile 5:21)

Biblia - Versiunea Bartolomeu Anania

†

 

   Rugaciunea profetului Ieremia.

  Adu-ti aminte, D O A M N E, de cele intamplate, si vezi ocara noastra!

  Mostenirea si casele noastre au cazut in mana celor straini, de alt neam.

  Am ajuns orfani, fara de tata, mamele noastre sunt vaduve.

  Bem apa noastra cu bani, lemnele noastre le primim cu plata.

  Pe grumajii nostri stau prigonitorii si, desi n-avem puteri, nu ne dau ragaz.

  Intindem mana catre Egipt si Asiria ca sa ne sature de paine.

  Parintii nostri au gresit si nu mai sunt, dar noi purtam faradelegile lor.

  Slugi ne stapanesc si nimeni nu vine sa ne scoata din mana lor.

  Cu primejdia vietii noastre ne agonisim painea, in fata sabiei care ne ameninta in pustiu.

  Pielea noastra s-a innegrit ca un cuptor de vapaia foametei.

  Ei au batjocorit femeile in Sion, fecioarele din cetatile lui Iuda.

  Capeteniile au fost spanzurate de mana lor, fetele batranilor nu au mai fost luate in seama.

  Flacaii au invartit la rasnita si tinerii s-au poticnit carand lemne.

  Batranii nu mai stau la poarta, cei tineri nu mai canta din alaute.

  S-a dus veselia inimii noastre, jocul nostru s-a schimbat in plans.

  Cazut-a cununa de pe capul nostru; vai noua, ca am pacatuit!

  Pentru aceasta inima noastra tanjeste si ochii s-au intunecat.

  Muntele Sionului a ramas pustiu si pe el se plimba vulpile.

  Tu, D O A M N E, imparatesti in veci si scaunul Tau in neam de neam!

  Pentru ce vrei sa ne uiti, sa ne parasesti atat de multa vreme?

  Intoarce-Te catre noi si ne vom intoarce; innoieste zilele noastre ca in vremea cea de demult!

  Sau Tu ne-ai urgisit si Te-ai maniat pe noi, fara masura?

Plangerile lui Ieremia

Capitolul 5

Biblia - Versiunea Bisericii Ortodoxe Române

Pentru RUGACIUNE pregateste-te ca un luptator

   Obtine smerenia - RUGACIUNEA SMERITA

†

LUPTATOR in RUGACIUNE 🙏

 

   Roaga-te Domnului cu frica si cutremur, pana la satiul inimii, slavoslovind pe Dumnezeu fara imprastiere si lenevie.

   In biserica sa nu tii cugete lumesti, intrucat casa lui Dumnezeu casa de RUGACIUNE este, ci ia aminte la CUVANTUL Lui DUMNEZEU si marturiseste-ti pacatele tale.

   Nu te ruga sa iasa cum vrei tu, ci roaga-te precum ai fost invatat: faca-se cu mine voia Ta, DOAMNE.

   In rugaciune sa ceri mai inainte imparatia lui DUMNEZEU si dreptatea Lui, si toate celelalte se vor adauga tie.

   Roaga-te sa fie iertate nu doar pacatele tale, ci si ale celorlalti oameni.

   Roaga-te cu osardie, fara de tulburare, pomenire a raului sau ganduri necurate.

   Pentru rugaciune pregateste-te ca un luptator incercat, si ia aminte sa nu te sminteasca nalucirile diavolesti.

   Cand stai la rugaciune, taie toata minciuna si juramantul si orice grija lumeasca.

   Ca sa te poti ruga asa cum trebuie, impotriveste-te pacatului pana la moarte, ca un bun ostas.

   Fii neagonisitor si nu te ingriji de nici un lucru pamantesc.

   Nu te ruga sa se intample cu tine ceea ce crezi tu ca este bine, ci sa se intample ceea ce e placut inaintea lui Dumnezeu, ca Dumnezeu stie mai bine ce iti este de folos.

   Roaga-te cu smerenie, ca vamesul, si nu cugeta semet, ca fariseul.

Sfantul Teofan Zavoratul

Obtine smerenia

  Mai intai trebuie sa definim ce inseamna smerenia, iar acest lucru il aflam foarte usor apeland la dictionar / dex : 

 atitudine umila, supusa, respectuoasa; comportare modesta, plina de buna-cuviinta.... sau in termini bisericesti: evlavie, cucernicie, piosenie.

   Invatam despre smerenie de la Insusi Mantuitorul Hristos, Dumnezeu intrupat pentru noi oamenii si a noastra mantuire, Care astfel Se ruga despre cele ce avea sa patimeasca lui Dumnezeu Tatal in Gradina Ghetsimani: 

 Parinte, de voiesti, departeaza paharul acesta de la Mine… Dar nu voia Mea, ci voia Ta sa se faca! (Luca 22, 42)

Fecioara Maria Nascatoarea de Dumnezeu este un model de smerenie deosebit de inalt. Cand Arhanghelul Gavril ii aduce vestea ca a fost aleasa sa fie mireasa Celui Preainalt, „ea, vazandu-l, s'a tulburat de cuvantul lui si cugeta: 

 Ce fel de inchinare poate fi aceasta? (Luca 1,29)

De la Sfintii Apostoli aflam ca smerenia ne ajuta sa ne curatim de viata pacatoasa: 

 prin lepadarea de omul lumesc si imbracarea in cel duhovnicesc (Efeseni IV, 22– 24)

   Asadar, smerenia crestina nu este injositoare, ci este impletirea trairii curate cu faptele bune prin care intreaga viata a omului devine o rugaciune continua inaltata catre Dumnezeu.
Sa luam aminte din pilda ce urmeaza la felul in care judeca Dumnezeu faptele noastre. Rugaciunea smerita acopera multime de pacate, cata vreme chiar daca ne-am da trupul nostru ca sa fie ars, iar dragoste si smerenie nu avem, nimic nu ne foloseste.

   Doi oameni s-au suit la templu sa se roage; unul fariseu si celalalt vames. Fariseul, stand drept, asa se ruga in sine: Dumnezeule, multumescu-Ti ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau chiar ca acest vames; postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig. Iar vamesul, departe stand, nici ochii nu voia sa si-i ridice spre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului! Va spun Eu voua: Acesta s-a coborat la casa sa mai indreptatit decat acela. Ca tot cel ce se inalta pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta.
(Luca 18, 10-14)

Rugaciunea smerita

Da-mi, Doamne, ca sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu. 

Amin!

sursa:antenasatelor.ro

PRIMELE RUGACIUNI >>>

   EVANGHELIA - VESTEA CEA BUNA, CUVANTUL si LUMINA LUI DUMNEZEU

†

"Tu ai cuvintele vietii celei vesnice" (loan 6, 68)

 

   Este indeobste cunoscut ca in inima crestinului in care patrunde „Evanghelia lui Dumnezeu" (1 Tesaloniceni 2, 2) ce cuprinde „cuvintele vietii celei vesnice" (Ioan 6, 68), Biserica are acces neingradit in Duhul Sfant si acel crestin este „altoit" in trupul lui Hristos.

   Sfantul Ioan Gura de Aur ne arata ca „pretutindeni se vadeste ca pana la marginile lumii unde se va raspandi puterea si cunostinta acestor Evanghelii, neamul omenesc se va schimba: din salbatic si aspru, va ajunge bland si pasnic". Acelasi Sfant Parinte, facand elogiul Sfintelor Evanghelii, ne spune ca MANTUITORUL HRISTOS aduce neamului omenesc doua mari bunatati: una, Evanghelia Imparatiei, alta, vindecarea tuturor bolilor (pacatului, n.n.).

   Cum trebuie sa primim Sfintele Evanghelii? 

   Pentru primirea cu vrednicie a Evangheliei, inimile celor ce voiesc aceasta trebuie pregatite prin lucrare duhovniceasca. Sfantul Vasile cel Mare invata ca, "dupa cum cel ce vrea sa scrie pe o tablita de ceara trebuie sa stearga ce-a fost scris mai inainte, tot asa si inima care voieste sa primeasca in chip lamurit cuvintele dumnezeiesti (ale Evangheliei, n.n.) trebuie curatita de gandurile cele potrivnice".

   Sfintii Parinti atentioneaza ca Sfintele Evanghelii trebuie traite in curatia inimii, urmand de fapt invataturii lui Hristos, dupa care cei curati cu inima vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5, 8). In ele aflam un autentic mod de viata crestina si nu principii de filosofie religioasa.

   Lamurind intelesul Sfintelor Evanghelii, Parintii Bisericii vorbesc de innoirea Duhului Sfant" (Tit 3,5). Pentru aceasta, modul de viata evanghelic trebuie sa fie o participare reala la noutatea adusa de lISUS HRISTOS in lume prin Intruparea Sa si prin toate celelalte acte mantuitoare, cum spune Sfantul Ioan Damaschin. Acesta este de fapt miezul Sfintelor Evanghelii. Lumina lor este Hristos, prezent in Biserica pana la sfarsitul veacurilor" (Matei 28, 20).

   Sfanta Scriptura in general si Sfintele Evanghelii in special sunt, intr-adevar, mari amfore de inspiratie", cum spunea Sfantul Grigorie de Nazianz, dar ele sunt si trebuie sa fie mai ales calea, adevarul si viata" (loan 13, 6) pentru fiecare crestin care se considera madular al trupului Bisericii. De aceea, implinirea imperativului, „de a propovadui Evanghelia la toata faptura" (Marcu 16, 15) trebuie sa se infaptuiasca in si prin Biserica- „stalpul si temelia Adevarului" (1 Timotei 3, 15).

   Traind altfel, unii sunt purtati incoace si incolo de orice vant al invataturii, prin inselaciunea oamenilor, prin viclesugul lor, spre uneltirea ratacirii" (Efeseni 4, 14).

   Din aceasta pricina, retiparirea comentariului la Sfintele Evanghelii este un prilej prin care omul credincios „se apropie de Dumnezeu si Dumnezeu se va apropia de om" (Iacov 4, 8), in si prin Biserica.

   lata de ce binecuvantam aceasta aparitie editoriala cu incredintarea ca in lumina adusa de citirea si trairea Sfintelor Evanghelii, mai mult ca pana acum ,,vom umbla cu vrednicie intru Domnul, placuti Lui intru toate, aducand roada in orice lucru bun si sporind in cunoasterea lui Dumnezeu" (Coloseni 1, 10).

Cu arhieresti binecuvantari

ナ  Galaction

Episcopul Alexandriei si Teleormanului