Citeste viata Sfantului IOAN BOTEZATORUL.

†

  

Nasterea Sfantului IOAN BOTEZATORUL.

  Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul este praznuita pe 24 iunie. Aceasta sarbatoare este cunoscuta in popor si sub denumirea de Sanziene sau Dragaica.

  Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron, dupa cele mai multe izvoare de atestare, la Ein-Karem, la aproximativ 10 kilometri de Ierusalim, nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu.

Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul - 24 iunie

  Zaharia, tatal sau, nu a crezut in cuvantul ingerului si, drept pedeapsa, a ramas mut. Nasterea lui Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea Nasterii DOMNULUI si DUMNEZEULUI nostru IISUS HRISTOS. Sfintii Parintii socotesc nasterea Inaintemergatorului ca "minunea ce merge inaintea Minunii' si o privesc ca treapta pe care se urca intelegerea celor ce vor vedea nasterea cea peste fire, din cea batrana si stearpa din neamul lui Aaron, pentru a se sui apoi la vederea cea preaminunata a nasterii Celui mai presus de fire din Fecioara Maria. Sfantul Ioan isi incepe propovaduirea in pustiu, acolo isi boteaza ucenicii si 'glasul lui striga in pustiu' (Is. 40, 3). Ducea o viata de renuntare, era imbracat cu haine din par de camila, manca miere de albine si lacuste si se ruga mereu. A fost un exemplu pentru primii asceti ai crestinismului si pentru monahism. Mesajul principal pe care il transmitea Ioan era: 'Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor!' Cei care renuntau la pacate erau botezati in Iordan. Botezul acesta are si o semnificatie eshatologica, prevestind, asa cum insusi proorocul spunea, botezul cu 'foc si Duh Sfant', pe care il aducea Cel Care va veni dupa el, Hristos-Domnul.

Predica la Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul
IPS Bartolomeu Anania

Predica la Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul
Arhid. Ioan Ica Jr. - 2011

   Soborul Sfantului Proroc Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului: Parintele Radu Tascovici

    Rugaciune catre Sfantul Ioan Botezatorul a Episcopului Macarie Dragoi

   Colind la Boboteaza: Aghios, aghios, trecu nasterea lui Hristos

  In predicile sale l-a criticat, in mod repetat, pe regele Irod Antipa pentru faptul ca s-a casatorit cu Irodiada, fosta sotie a fratelui sau vitreg, Filip. Aceasta i-a atras intemnitarea. La o petrecere cu multi oaspeti, Salomeea, fiica Irodiadei, a dansat in fata tatalui sau vitreg, iar Irod Antipa i-a promis orice. La indemnul mamei, fata a solicitat capul Sfantului Ioan Botezatorul. Fiind ucis, capul i-a fost adus Salomeei pe tava. Trupul lui Ioan Botezatorul ar fi fost dus de sustinatorii sai in orasul Samaria.

  Astazi, capul Sfantului se afla la Roma. Fragmente din moaste se gasesc si in Biserica Copta, la manastirile dintre Cairo si Alexandria. Si in Bucuresti, la Biserica 'Sfantul Vasile cel Mare-Victoria', se afla un fragment din moastele Sfantului.

  Istoria ne arata ca, dupa martiriul sau, Capul Sfantului Ioan Botezatorul a fost ingropat de Irodiada intr-un loc ascuns din curtea palatului imperial. Despre acest lucru vorbesc si Nichifor si Simeon Metafrastul. Ioana, una din femeile mironosite, stiind de locul ingroparii, a luat capul proorocului si l-a ingropat in Muntele Eleonului. Dupa aproape 300 de ani, adica in zilele imparatului Constantin cel Mare (306-337), Sfantul Ioan Botezatorul s-a aratat la doi calugari, poruncindu-le sa sape locul si sa dezgroape cinstitul sau cap, aceasta fiind prima aflare a lui. Pe cand calugarii se intorceau cu capul proorocului intr-un sac, s-au intalnit cu un olar si i-au dat acestuia sa duca sacul. Pentru aceasta stare de lenevire a celor doi calugari, Sfantul Ioan a indemnat pe olar sa fuga cu sac cu tot. Simtind ca i se apropie sfarsitul, olarul a pus capul proorocului intr-o racla si l-a daruit surorii sale, sfatuind-o sa-l cinsteasca si sa nu-l deschida pana cand insusi sfantul ii va porunci. Racla a ajuns in grija unui monah pe nume Eustatiu. Acesta traia intr-o pestera din apropierea orasului Emesa din Siria. Desi monahul Eustatiu era arian, la pestera lui se faceau minuni, datorita sfantului cap. Eustatiu a fost izgonit din pestera si trimis in exil. In pestera lui au intrat ulterior niste monahi credinciosi, care mai tarziu au zidit in apropiere o manastire. In anul 452, arhimandritul Marcel, staretul acelei manastiri, a aflat capul sfantului in chip minunat, vazand foc mare la pestera de langa orasul Emesa in timpul cantarii psalmilor, aceasta fiind cea de-a doua aflare a Capului Sfantului Ioan, Inaintemergatorul Domnului. In anul 850, cinstitul cap a fost aflat pentru a treia oara in chip minunat, patriarhul Ignatie ducandu-l in Constantinopol.

  Soborul Sfantului Ioan Botezatorul este serbat la 7 ianuarie, a doua zi dupa Botezul Domnului –potrivit regulii dupa care, a doua zi dupa marile praznice, se serbeaza pomenirea persoanelor care au luat parte la evenimentul comemorat la praznicul respectiv. Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul este praznuita la 24 iunie. Evenimentul este mentionat de catre Evanghelistul Luca, (cap. 1, 5-80) iar sarbatoarea a fost mentionata pentru prima oara de catre Fericitul Augustin in sec. IV-V. o alta sarbatoare inchinata Sfantului Proroc, Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul a fost la inceput probabil, o aniversare – proprie cultului local palestinian – a tarnosirii unei biserici din Sebasta (Samaria) unde, dupa marturiile lui Eusebiu si Ieronim, se aflau mormintele Sf. Ioan Botezatorul si ale Sf. Prooroci Elisei si Avdie. (Cf. Ene Braniste, Liturgica Generala) In amintirea taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul, Biserica Ortodoxa a randuit ca ziua de 29 august sa fie zi de post aspru urmand pilda Sfantului Ioan Botezatorul care si-a petrecut viata in asceza. Sarbatoarea face parte din categoria posturilor de o zi din cursul anului bisericesc, alaturi de Inaltarea Sfintei Cruci praznuita la 14 septembrie si de Ajunul Bobotezei, cinstita la 6 ianuarie. sursa:basilica.ro

Domnul Iisus, S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu - Inaltarea DOMNULUI

    Domnul Iisus, dupa ce a grait cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu.

(Marcu 16, 19)

Astazi neamul omenesc iarasi s-a impacat cu Dumnezeu.

†

 Ultimul eveniment din viata Sa pamanteasca. Inaltarea Domnului

Tropar, glasul al 4-lea:

Inaltatu-Te-ai intru slava, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie facand ucenicilor Tai, cu fagaduinta Sfantului Duh; incredintandu-se ei prin binecuvantare ca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii.

Condac, glasul al 6-lea:

Plinind randuiala cea pentru noi si cele de pe pamant impreunandu-le cu cele ceresti, Te-ai inaltat intru slava, Hristoase, Dumnezeul nostru, nicidecum despartindu-Te, ci ramanand nedesertat si strigand celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra.

Irmos:

Mareste, suflete al meu, pe Hristos, Datatorul de viata, Cel ce S-a inaltat de pe pamant la cer.
Pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea mai presus de minte si de cuvant, care ai nascut negrait, sub ani, pe Cel fara de ani, credinciosii cu un gand te marim.

IPS Bartolomeu Anania 

Predica la Inaltarea Domnului (1994)

Powered by RedCircle

Deci, Domnul Iisus, dupa ce a grait cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu (Marcu 16, 19)

 

 Ce sarbatoare este astazi? Este o sarbatoare inalta si mare, care covarseste mintea omeneasca, si vrednica de marea bunatate a Aceluia ce a asezat-o, adica a lui Dumnezeu. 

 Astazi neamul omenesc iarasi s-a impacat cu Dumnezeu. 

 Astazi vrajmasia cea indelungata s-a ridicat, razboiul cel indelungat s-a sfarsit. 

 Astazi s-a incheiat o minunata pace, care mai inainte niciodata nu se putea astepta. Caci cine ar fi nadajduit ca Dumnezeu iarasi se va impaca cu oamenii? Nu pentru ca Domnul era vrajmas al oamenilor, ci pentru ca robul era usuratic la minte; nu pentru ca Stapanul era aspru, ci pentru ca robul era nemultumit.

 Voiesti sa stii cum noi am intaratat asupra noastra pe acest DOMN plin de dragoste si de prietenie? Este neaparat trebuitor sa cunoastem fondul vrajmasiei de mai inainte, pentru ca atunci cand vedem ca noi, care eram vrajmasii lui Dumnezeu, iarasi am fost cinstiti, sa ne minunam de dragostea Aceluia. Si sa nu credeti ca acea schimbare s-ar fi facut in urma propriilor noastre merite, ci mai vartos sa nu incetati a recunoaste marimea harului dumnezeiesc si de-a pururea sa multumiti Lui pentru marimea darurilor Sale.

 Asadar, voiesti sa stii cum am intaratat asupra noastra pe acest DOMN iubitor de oameni, plin de dragoste, bun, care toate le-a intocmit spre binele nostru? Dumnezeu hotarase odinioara a starpi tot neamul nostru, si asa de tare Se maniase asupra oamenilor, incat voia sa-i starpeasca impreuna cu femeile, cu copiii, cu dobitoacele si cu tot pamantul. El chiar spusese: 

Voi pierde de peste tot pamantul pe omul pe care l-am facut! De la om pana la dobitoc si de la taratoare pana la pasarile cerului, tot voi pierde, caci imi pare rau ca le-am facut (Facerea 6, 7)

 Dar nu omenirea in sine ura El, ci rautatea ei.

 Si noi, care paream nevrednici de pamant, astazi ne-am inaltat la cer. Noi, care nu eram vrednici de nici o cinste pe pamant, ne-am inaltat la imparatia cea de sus si am trecut peste ceruri si am ajuns la tronul cel dumnezeiesc; si acea natura, care fusese alungata din rai de catre heruvimi, astazi s-a ridicat mai presus de heruvimi. Dar cum s-a savarsit aceasta mare minune? Cum ne-am ridicat noi la aceasta inaltime, noi care am maniat pe Domnul si nu paream vrednici nici de pamant? Cum s-a inlaturat acel razboi? Cum s-a imblanzit acea manie? Cum? Caci aceasta este de mirare, ca nu noi, ci El, Care cu dreptate Se maniase pe noi, ne-a chemat la pace si a intemeiat pacea. Cum, El a fost atacat si El cheama la pace? Negresit, caci El este Dumnezeu si de aceea ne cheama pe noi, ca un Parinte plin de dragoste.

 Sa vedem, cum se face aceasta? Mijlocitorul pacii este Fiul Aceluia Care ne cheama la pace; nu un om, sau inger, sau arhanghel, ori vreun altul dintre slujitorii lui Dumnezeu, ci insusi Fiul lui Dumnezeu este mijlocitor. Si ce face Mijlocitorul? Ceea ce se cuvine mijlocitorului. Precum atunci cand doi sunt invrajbiti se pune intre dansii un al treilea si potoleste mania unuia si a altuia, asa a facut si Hristos. Dumnezeu Se maniase pe noi, si noi ne abatusem de la Dumnezeu, dar Hristos a intervenit intre noi si a impacat amandoua partile. Dar cum S-a facut El mijlocitor? Pedeapsa pe care noi o meritam de la Tatal, El a luat-o asupra Sa; din partea lui Dumnezeu El a suferit pedeapsa, din partea omenirii celei invrajbite cu Dumnezeu - ocara.

 Voiesti sa stii cum le-a luat pe amandoua asupra Sa? 

Hristos, ne-a rascumparat din blestemul legii, facandu-Se pentru noi blestem (Galateni 3, 13)

Acum vezi ca El a rabdat pedeapsa cea pusa din partea lui Dumnezeu? Dar iata cum a luat asupra Sa si ocara ce vine de la oameni. Zice psalmistul: 

Ocarile celor ce Te ocarasc pe Tine au cazut asupra mea (Psalmul: 68, 11)

 Asa a ridicat El vrajmasia si n-a incetat a face si a suferi toate, pana ce iarasi a impacat cu Dumnezeu pe vrajmasul lui Dumnezeu. Si ziua de astazi este pricina acestor bunatati.

 El a luat parga naturii noastre (adica natura omeneasca in a ei desavarsire) si a dat-o iarasi Tatalui, facand ca un lucrator de pamant care aduce lui Dumnezeu parga roadelor, ca prin aceasta Dumnezeu sa binecuvanteze tot campul. El a adus Tatalui parga naturii omenesti, si Tatal a admirat jertfa, si pentru vrednicia Celui ce a adus jertfa, si pentru insasi curatia jertfei. Asa ca Tatal a luat-o cu mainile Sale si a pus-o langa Sine, zicand: 

Sezi de-a dreapta Mea (Psalmul: 109, 1).

 Dar carei naturi a grait Dumnezeu? Catre natura cea omeneasca, ori catre natura cea dumnezeiasca a lui Hristos? Aratat este ca aceleia careia ii spusese odinioara: 

Pamant esti si in pamant te vei intoarce (Facerea 3, 19)

 Nu era destul ca natura omeneasca, prin Hristos, s-a ridicat la cer? Nu era destul ca ea a ajuns in lacasul ingerilor? Nu era, oare, aceasta cinste negraita? Insa ea a trecut mai presus de ingeri, s-a inaltat peste arhangheli, peste heruvimi si serafimi, si nu s-a oprit pana ce a sezut pe tronul lui Dumnezeu. Socoteste cat de jos statea inainte natura omeneasca si cat de sus s-a ridicat! Nu se putea sa cada mai jos decat cazuse omenirea, si nici mai sus nu putea a se ridica decat a ridicat-o Hristos. Caci natura omeneasca prin Hristos s-a ridicat la cer. Si ce insusiri avea aceasta natura mai inainte?

 Eu ma opresc bucuros la injosirea naturii noastre, pentru ca sa recunosc mai bine uimitoarea ei inaltare, prin bunatatea Domnului. Noi eram pulbere si cenusa. Dar cel putin aceasta nu era urmare a vinovatiei noastre, ci din cauza slabiciunii naturii noastre, ca oamenii se facusera mai fara de minte decat dobitoacele, dupa cum zice si psalmistul: 

Alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor (Psalmul 48, 12)

 A se asemana cu dobitoacele cele fara de minte inseamna a fi inca mai injosit decat ele. Adica, la dobitoace, lipsa de minte este ceva natural, nevinovat, dar o fiinta inzestrata cu minte a se pogori pana la lipsirea de minte, aici este vinovatia vointei. Asadar, oamenii au cazut mai jos decat dobitoacele, s-au facut mai nemultumitori, mai nebuni, mai vartosi, mai injositi, mai nesimtitori decat pietrele.

 Ce trebuie sa zic? Cum sa ma exprim? Aceasta nevrednica omenire, cea mai fara de minte decat toate, s-a ridicat astazi peste toate. Astazi ingerii au vazut ceea ce de mult doreau sa vada. Astazi arhanghelii privesc cele pe care de mult asteptau sa le vada. Ei au vazut natura noastra stralucind de pe Tronul cel imparatesc, stralucind in slava si frumusetea cea nemuritoare. Caci acum, cand natura omeneasca i-a covarsit cu cinstea, ei totusi se bucura, asa cum mai inainte jeleau injosirea noastra. Desi heruvimii alungasera omenirea din rai, totusi jeleau soarta ei.

 Daca oamenii simt compatimire pentru altii, cu atat mai mult ingerii au simtit compatimire pentru noi, caci ei sunt mai plini de iubire decat oamenii. De aceea se arata ingerii pretutindeni unde se vorbeste despre reinaltarea omenirii, atat la Nasterea lui Hristos, cat si la invierea Sa din mormant.

 Astazi, la Inaltarea Mantuitorului la cer, iata ce se zice in istoria Apostolilor despre ingeri: 

.... doi barbati au stat inaintea lor in haine albe, care au si zis: Barbati galileeni, ce stati cautand spre cer? Acest Iisus, care S-a inaltat de la voi la cer, asa va veni, precum L-ati vazut mergand la cer (Fapte l: 10-1)

 Ascultati acum cu luare aminte. Pentru ce vorbesc ei asa? Nu aveau oare ucenicii ochi? Nu vazusera ei insisi ceea ce s-a petrecut? Nu spune evanghelistul ca S-a inaltat inaintea ochilor lor? (Fapte l, 9). Pentru ce, oare, s-au infatisat atunci ingerii si le-au spus ca El S-a inaltat la cer? Pentru doua pricini:

☝ Intai, fiindca ucenicii erau intristati pentru despartirea de Hristos. Cum ca ei in adevar erau tristi, aflam din cuvintele Domnului: 

Nimeni dintre voi nu ma intreaba: Unde Te duci? Ci, fiindca v-am spus acestea, intristarea a umplut inima voastra (Ioan 16: 5-6)

 Cand noi ne despartim de prieteni si de rude, ne pare rau. Cum ar fi putut acum ucenicii sa nu jeleasca si sa nu simta durerea, cand vedeau ca se desparte de dansii Izbavitorul lor, Dascalul si Sprijinitorul cel plin de dragoste, cel bland si bun? De aceea li s-au aratat ingerii; ei trebuiau sa aline durerea ucenicilor pentru ducerea Domnului de la dansii, prin fagaduinta revenirii Lui. 

Acest Iisus, care S-a inaltat de la voi la cer, asa va veni, precum L-ati vazut mergand la cer. 

Va pare rau ca El se ia de la voi, insa nu va intristati, El iarasi va veni. Aceasta este intaia pricina a aratarii ingerilor.

☝ Pentru a doua pricina, nu mai mica decat prima, ingerul a adaugat: "El S-a inaltat", adica S-a inaltat, S-a ridicat la cer. Distanta era prea mare si ochii omenesti nu puteau sa priveasca trupul ce se inalta pana a ajuns la cer. Precum o pasare, care se ridica la inaltime, se ascunde tot mai mult de ochii nostri, asa si trupul lui Hristos, cu cat mai sus se ridica, cu atat mai mult se departa de ochii ucenicilor, fiindca slabiciunea vederii nu putea sa urmareasca lungimea distantei. De aceea s-au infatisat ingerii, spre a incredinta pe ucenici despre inaltarea Sa la cer, ca ei sa nu creada ca El a fost luat la cer ca Ilie. Ilie a fost luat ca un rob al lui Dumnezeu, iar Iisus ca DOMN; Ilie cu o caruta de foc, Iisus a fost luat de un nor, caci si Tatal, precum zice Isaia, "sade pe nor" (Isaia 19: 1). Ilie, la inaltarea sa, a slobozit cojocul sau asupra ucenicului sau Elisei; dar Iisus, dupa ce S-a inaltat, a facut sa se pogoare asupra ucenicilor Sai darurile Harului si a facut nu numai un prooroc, ci mii de prooroci, care au fost cu mult mai mari si mai slaviti decat Elisei.

 Asadar, sa priveghem si sa indreptam ochii duhului nostru la a doua venire a Domnului. Apostolul Pavel zice: 

Insusi Domnul intru porunca, la glasul arhanghelului, Se va pogori din cer, si cei morti intru Hristos vor invia intai. Dupa aceea, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti impreuna cu ei in nori, intru intampinarea Domnului (I Tesaloniceni 4, 16-17)

 Insa nu toti. Asculta ce zice Hristos:

Atunci vor fi doua macinand la moara, una se va lua, alta se va lasa; in noaptea aceea vor fi doi intr-un pat, unul se va lua, altul se va lasa (Matei 24: 41; Luca 17: 34)

 Ce inseamna aceste vorbe neintelese? Cele de la moara sunt saracii si chinuitii (la iudeii antici, slujnicele sau roabele erau datoare sa macine faina in rasnita), cei din pat sunt bogatii, care au si comoditate, si prisosinta. Domnul voieste asadar sa spuna ca atat dintre saraci, cat si dintre bogati, numai unii se vor mantui, altii insa vor pieri. Dreptii vor fi rapiti in nori, spre intampinarea Domnului, iar pacatosii vor fi lasati si dati osandei.

 Cand un rege viziteaza o cetate, obisnuiesc a iesi inaintea lui cei ce ii sunt favoriti; iar criminalii se tin in cetate, spre a astepta pedeapsa lor. Tot asa va fi cand Domnul va veni la judecata. Vom fi, oare, si noi atunci dusi spre intampinarea Lui? Ah, eu cunosc pacatele mele si nevrednicia mea!

Deci, sa nu se laude bogatul intru bogatia sa si saracul sa nu se creada mizerabil si nenorocit. Mai vartos fericit, si sigur fericit, si de trei ori fericit este cel care se va arata vrednic in ziua aceea a iesi intru intampinarea Domnului, de ar fi el si cel mai sarac decat toti. Iar noi, pacatosii, sa ne tanguim pe noi insine, si nu numai sa ne tanguim, dar sa ne imbunatatim, sa ne schimbam, pentru ca toti sa primim cu vrednicie pe Imparatul ingerilor si sa putem gusta acea sfanta fericire intru Hristos Domnul nostru, Care fie proslavit impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, in vecii vecilor. Amin.

Sfantul Ioan Gura de Aur

Predica la Inaltarea Domnului - 2011
Arhid. Ioan Ica Jr.

sursa:crestinortodox.ro

Osana! Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului si Imparatul lui Israel!

   Intrarea triumfala a Domnului in Ierusalim

†

   « Osana! Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! » 

 « Imparatul lui Israel! »

 

  In Biserica Ortodoxa se incheie Postul Mare, dar nu inceteaza postirea noastra. Ea continua cu Sambata lui Lazar, Duminica Floriilor si mai ales cu Saptamana Mare. Astfel, Postul Sfintelor Pasti este perioada duhovniceasca de sapte saptamani ce ne pregateste prin atenta postire si rugaciune pentru sarbatoarea Invierii Domnului.

  Dupa ce incheiem cele 40 de zile ale Postului Mare ce ne-au pregatit pentru Saptamana Sfintelor Patimiri ale Domnului, trecem prin doua zile de bucurie in care cinstim minunea invierii lui Lazar, sambata, si sarbatorim, duminica de Florii, Intrarea triumfala a Domnului in Ierusalim. De duminica seara, prin slujba Vecerniei, intram in Sfanta si Marea Luni, adica in zilele sfinte ale Saptamanii Mari, cand suntem alaturi de Hristos, Care patimeste pentru mantuirea noastra.

  Hristos intra in Ierusalim smerit, „sezand pe manzul asinei”, si este primit cu aclamatii de poporul plin de entuziasm, exprimat prin cuvinte de binecuvantare mesianica: 

Osana! Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului, Imparatul lui Israel! (Ioan 12, 13)

  Invierea lui Lazar determina primirea triumfala a Domnului in Ierusalim, ceea ce ne prezinta in sinteza acest tropar pornind de la relatarea biblica a Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan:

Deci da marturie multimea care era cu El, cand l-a strigat pe Lazar din mormant si l-a inviat din morti. De aceea L-a si intampinat multimea, pentru ca auzise ca El a facut minunea aceasta (Ioan 12, 17-18)

Praznuirea Bunei Vestiri / Canon de rugaciune la Praznicul Bunei Vestiri

Praznuirea Bunei Vestiri

†

⏩   Inchinare catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu

 Canon de rugaciune la Praznicul Bunei Vestiri.

    Astazi incepe toata veselia, laudand sarbatoarea praznicului, caci iata, Arhanghelul Gavriil a venit cu vestea cea buna a Fecioarei, si a strigat catre ea: Bucura-te, cea Plina de har, Domnul este cu tine!

Troparul sarbatorii Bunei Vestiri: 

Astazi este inceputul mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, fiu Fecioarei Se face, si Gavriil harul il binevesteste. Pentru aceasta si noi, impreuna cu dansul, Nascatoarei de Dumnezeu sa-i strigam: Bucura-te, cea plina de har, Domnul este cu tine!.

Prima Duminica a Postului Mare este dedicata Ortodoxiei

   Prima Duminica a Postului Mare este dedicata Ortodoxiei / Duminica Ortodoxiei

†

 

Parohia Nicut din Campulung Muscel

 Duminica ortodoxa este prima duminica a Postului Mare. In fiecare an, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane trimite in aceasta duminica o scrisoare pastorala pentru a fi citita in toate bisericile parohiilor si manastirilor. Preotul a vorbit despre importanta respectarii icoanelor ca expresie a credintei ortodoxe si a chemat pe toti credinciosii sa contribuie la lucrarea misionara a Bisericii, mai ales in eparhiile sarace din tara si din strainatate.

Duminica in care se sarbatoreste actul solemn de cinstire a Sfintei icoane, prima in postului Pastelui, este cunoscuta ca Duminica Ortodoxa.

Duminica Ortodoxiei

Parintele Radu Tascovici, Paroh al biserici Nicut din Campulung Muscel. 13/III/2022

Powered by RedCircle

• Parintele Radu Tascovici / Pilda Celor Poftiti la Cina cea Mare >>>

Ieromonahul Makarios Simonopetritul sustine ca "Praznicul Ortodoxei s-a suprapus peste vechea comemorare a profetilor Moise, Aaron si Samuel, pe care Typikon-ul Marii Biserici o indica drept singura praznuire a primei duminici din Postul Mare, atestata cel putin in epoca patriarhului Gherman al Constantinopolului (+ 740), fiindca sub numele sau gasim in unele manuscrise un canon imnografic in cinstea profetilor. Potrivit Kontakarion-ului de la Patmos 213 (secolul XI), Postul Mare era plin odinioara de comemorari biblice: in Saptamana a II-a era comemorat Noe, in Saptamana a IV-a jertfa lui Isaac si Isaac insusi in vinerea Saptamanii a V-a, astfel ca aceste praznuiri corespundeau lecturilor din cartea Facerii. Typikon-ul Marii Biserici nu face insa decat aceasta singura aluzie la Vechiul Testament in timpul Postului Mare, a carei origine, dupa Karabinov, ar fi mai putin lectura cartii Facerii, ci o amplificare a pericopei evanghelice citite la Liturghia acestei duminici (In 1, 44-52), unde se face limpede aluzie la profeti. Aceasta ar apartine unui vechi sistem de lecturi biblice, potrivit caruia Evanghelia dupa Ioan se citea in timpul Postului Mare, iar nu in timpul perioadei Penticostalului. Oricare ar fi motivele instituirii ei, aceasta sarbatoare a prorocilor se potrivea perfect cu prima saptamana din Postul Mare si cu atmosfera vechi-testamentara a sistemului lecturilor. In chip fericit ea n-a fost cu totul suprimata de sarbatoarea Ortodoxiei, ramanand in imnologie legata de aceasta intr-un mod armonios si pertinent din punct de vedere teologic, intrucat profetii figurau anticipat intruparea pe care o manifestau icoanele:

"Stralucit-a harul adevarului si cele ce de demult s-au preinchipuit umbros, acum s-au savarsit aratat. Caci iata Biserica, pe care o insemna mai inainte chipul cortului marturiei si care tine credinta dreapta [ortodoxa], se imbraca ca si cu o podoaba mai presus de lume cu icoana dupa trup al lui Hristos; ca tinand icoana Celui pe care-L cinstim, sa nu ratacim ...".

   Doamne, Iisuse Hristose, milostiv fii mie pacatosului!

 †

   Recitarea acestei rugaciuni in mod regulat poate fi foarte fructuoasa. Daca ne adresam Domnului cu smerenie si pocainta, simtim puterea si prezenta Sa in viata noastra. Sufletul nostru devine mai apropiate de El, iar El raspunde chemarii noastre de a ne ajuta.

Rugaciunea este intemeiata pe diferite versete ale Sfintei Scripturii:

si sa marturiseasca toata limba ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu-Tatal.  Filipeni 2:11.

Si raspunzand ingerul, i-a zis: „Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui-Preainalt te va umbrif; pentru aceea si Sfantul Care Se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema.  Luca 1:35.

Talcuirea pildei Celor Poftiti la Cina cea Mare 🎬

 In cadrul Sfintei Liturghii din aceasta duminica se citeste Pilda celor poftiti la cina ( Luca 14, 16-24 ). Cel care face cina este Dumnezeu Tatal, iar Cel care ii cheama pe oameni la cina stapanului este Hristos. El se numeste slujitor si nu fiu, pentru a ne descoperi cat de importante sunt ascultarea si slujirea in procesul de mantuire. Totodata, trebuie sa stim ca Hristos "n-a venit sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca" ( Matei 20, 28 ), El fiind vestit de profetii Vechiului Testament ca fiind "sluga Domnului" ( Isaia 53, 11 )

 

Primul ii spune ca si-a cumparat un ogor si ca trebuie sa-l vada
am cumparat cinci perechi de boi si ma duc sa-i incerc
mi-am luat femeie, si pentru aceasta nu pot veni

Cina simbolizeaza Imparatia lui Dumnezeu, a carei arvuna este Biserica in lumea aceasta, locul in care se savarseste Sfanta Euharistie. 

Desi el ne cheama, noi ne aratam preocupati mai mult de trup decat de suflet si din acest motiv refuzam sa participam la cina. Faptul ca nu mentioneaza numarul pe care si-l dorea prezent la cina, indica universalitatea chemarii oamenilor la mantuire. 

Insa, refuzul pe care omul il ofera ca raspuns la chemarea lui Dumnezeu, ne descopera ca El este mai putin important in viata noastra decat cele create de El. Iar acest refuz, ne lipseste de comuniunea cu El.

~*~

Fiul lui Dumnezeu cheama la mantuire intreg neamul omenesc. Mai intai poporul evreu, apoi toate toate popoarele. Face acest lucru pentru ca evreii, fiind cunoscatori ai Legii, cunosteau vointa lui Dumnezeu. Insa tocmai ei refuza sa raspunda chemarii Lui.

~*~

Si din textul evangheliei, aflam ca din cauza grijilor exagerate fata de trup, uitam de Dumnezeu. 

1. Primul ii spune ca si-a cumparat un ogor si ca trebuie sa-l vada. Ogorul e semnul dorintei nemasurate de avere. 

2. Al doilea isi motiveaza lipsa prin cuvintele: "am cumparat cinci perechi de boi si ma duc sa-i incerc". Tainic, cele cinci perechi de boi reprezinta cele cinci simturi ale noastre, sunt chipul omului prins in jugul simturilor. 

3. Iar al treilea invitat invoca Taina Casatoriei "mi-am luat femeie, si pentru aceasta nu pot veni", de unde reiese ca o grija exagerata pentru familie duce la instrainarea de Dumnezeu. 

sursa:crestinortodox.ro

Pilda unui om bogat care i-a rodit din belsug tarina. † Talcuita

Orice post ne cheama la pocainta. Insa daca in acest post al Craciunului nu avem un canon de pocainta, precum Canonul Sfantului Andrei Criteanul pe care il citim in Postul Sfintelor Pasti, avem parte de o chemare mai accentuata catre milostenie. Evangheliile din vremea acestui post ne cheama la faptuirea celor bune. Fara pocainta si milostenie, omul nu poate ajunge sa se impartaseasca de iubirea milostiva a lui Dumnezeu fata de noi. Devenind iubitori de oameni, devenim purtatori ai lui Hristos.

Din Evanghelia de la( Luca 12, 16-21 ), aflam ca unui bogat i-a rodit atat mult tarina, incat ia decizia sa strice hambarele vechi, pentru unele mai mari, ca sa poata aduna in ele toata roada pamantului. Nu face nimic deosebit si are parte de o recolta bogata. De aici reiese ca Dumnezeu ii face un dar, ca si el sa ajunga sa daruiasca.

Este numit nebun pentru ca nu intelege rodul ca pe un dar venit de la Dumnezeu. In loc sa multumeasca si sa daruiasca, isi spune siesi: "si-i voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te!…†" (Luca 12, 19). De aici reiese cat de mult se iubea pe sine. Atasarea mai mult decat trebuie fata de cele materiale duce la inrobire. Sufletul este redus la trup, iar hrana lui ajunge sa fie materiala. Aceasta lacomie fata de cele materiale aduce cu sine despartirea de Dumnezeu si semeni.

 Invatatorule, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci? Pilda samarineanului milostiv.

†

Si iata, un invatator de lege s-a ridicat, ispitindu-L si zicand: 

Ce sa fac pentru a mosteni viata vesnica?

Iar Iisus i-a zis: 

Ce este scris in lege?, cum citesti?

Iar el, raspunzand, a zis:  

Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din toata puterea ta si din tot cugetul tau; iar pe aproapele tau, ca pe tine insuti.

Iar Domnul i-a zis: 

Drept ai raspuns; fa aceasta si vei fi viu.

Dar el, voind sa se indreptateasca pe sined, I-a zis lui Iisus: 

Si cine este aproapele meu?

Iar Iisus, raspunzand, a zis: 

Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon si a cazut intre talhari care, dupa ce l-au dezbracat si l-au ranit, au plecat, lasandu-l aproape mort. Iar din intamplare un preot cobora pe calea aceea, si vazandu-l, a trecut pe-alaturi. Tot asa si un levit, ajungand in locul acela si vazand, a trecut pe-alaturi. Iar un samarinean care mergea pe cale a venit la el si, vazandu-l, i s’a facut mila, si apropiindu-se, i-a legat ranile, turnand pe ele untdelemn si vin; si punandu-l pe dobitocul sau, l-a dus la un han si i-a purtat de grija. Si a doua zi, scotand doi dinari, i-a dat hangiului si i-a zis: Ai grija de el; si ceea ce vei mai cheltui ti-i voi da eu cand ma voi intoarce. Care din acestia trei ti se pare ca a fost aproapele celui cazut intre talhari?

Iar el a zis:  

Cel care si-a facut mila cu el.

Iisus i-a zis: 

Mergi si fa si tu asemenea! (Luca, 10: 25-37)

La intrebarea "Cine este aproapele meu?", Mantuitorul rosteste Pilda Samarinenului milostiv. Trebuie sa fim cu luare aminte la cum se intreaba. Tanarul zice: "Cine este aproapele meu?", iar Mantuitorul dupa ce a grait pilda, spune: "Care dintre cei trei a fost aproapele celui cazut intre talhari?". Din intrebarea Mantuitorului putem vedea ca lipsesc cuvintele "al meu". De ce? Pentru ca prin intruparea Sa, Hristos a largit sfera aproapelui. Aproapele devine tot omul din lume, pentru ca orice om este zidit dupa chipul lui Dumnezeu. Nu trebuie sa mai intrebam "cine este aproapele meu?", ci sa ne intrebam "cui ii sunt eu aproape?". Insa, pentru a avea raspuns la aceasta intrebare, trebuie sa ajuti, sa fii binevoitor, sa faci ceva, sa fi interesat de cel de langa tine. Orice gest de iubire, cat de mic ar fi, pentru Dumnezeu e un lucru mare. El te vede mare din cel mai mic act de iubire.

Ne intrebam adesea ce trebuie sa facem pentru a ne mantui. Raspunsul valabil pentru toti, indiferent de timp, este cel primit de tanar: "Du-te si fa si tu la fel". Trebuie sa luam chipul samarineanului, ca sa mostenim imparatia cerurilor.

Arhid. Ioan Ică Jr. 

Cuvant la Evanghelia Dregatorului bogat

  Samarinenul a dat ceva din timpul sau, din viata sa si dupa aceea a mers mai departe. A turnat vin si untdelemn asupra ranilor celui cazut intre talhari, l-a dus la o casa de oaspeti, a platit pentru ingrijirea lui. Atunci cand vine vorba de aproapele, negociem mult cu noi insine. In lumea de astazi, o lume in care ne spunem ca nu mai avem timp suficient pentru noi, ne dorim sa nu ne iasa in cale aproapele. Iar daca ne iese, mergem asemenea preotului si levitului. Mergem pe langa cel de langa noi si nu impreuna cu el. Si asta si in conditiile in care el este "aproape mort".

 

 Pilda samarineanului milostiv,

talcuita de Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu Anania.

Cele trei dimensiuni ale Sfintei Cruci - ca SEMN - SIMBOL si PUTERE

†

 

IOAN 3: 16

Sfanta Cruce, Altar de jertfa al Mantuitorului, are trei semnificatii: 

• obiect sfant, 

• semn de inchinare,
  

• cale de urmat. 

In cele ce urmeaza prezentam o cateheza despre importanta si semnificatiile Sfintei Cruci, material concis, care trebuie neaparat intregit in prezentarea orala din cadrul comunitatilor parohiale cu temeiuri biblice, dar si cu alte elemente semnificative, usor de obtinut din sursele bibliografice indicate, mai ales cu privire la raspunsurile ortodoxe vizavi de atitudinile neoprotestante, in functie de situatia concreta din fiecare parohie.

Sfanta Cruce - semn crestin, distinct si distinctiv.

I. Toate religiile lumii, din trecut si de azi, au avut si au semne si simboluri specifice: unele corpuri ceresti (soarele, luna, stelele), altele corpuri si figuri de animale, iar altele obiecte de tot felul. In acelasi timp, suverani si popoare, armate, institutii, asociatii, familii nobile etc. au adoptat diferite simboluri, socotite reprezentative. Ar fi nevoie de un muzeu imens, ca sa fie expuse toate la un loc! Deosebit de toate religiile si celelalte institutii omenesti, crestinismul se prezinta in fata lumii, de douazeci de veacuri, cu cel mai simplu, dar si cel mai mare dintre semne: Sfanta Cruce. Prin comparatie, nici unul dintre celelalte n-a reprezentat mai bine un fapt, un adevar, o realitate. De ce? Pentru ca Sfanta Cruce nu este un simbol mitologic, o idee, un obiect magic ori artistic, ci Altar, pe care Iisus Hristos S-a jertfit, ca sa ne mantuiasca. Parintii Bisericii ne invata ca Sfanta Cruce are trei semnificatii: obiect sfant, semn de inchinare si cale de urmat, misiune. In pofida faptului ca s-a vorbit si s-a scris enorm despre ea, ca stim, asadar, foarte multe lucruri, Sfanta Cruce ramane, in esenta, o mare taina, sau "usa tainelor" - cum frumos exprima un vers din Acatistul Sfintei Cruci (Icos 6), asa cum de-a pururi taine raman Sfanta Treime, Intruparea Mantuitorului, Euharistia etc., pe care le primim si le intelegem numai prin credinta. Trebuie sa retinem, de asemenea, ca in ierarhia liturgica Sfanta Cruce se situeaza imediat dupa Maica Domnului si inaintea sfintilor. Sa ne amintim ca la incheierea unor slujbe (otpust) se rosteste: "Hristos - Adevaratul Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci si cu ale tuturor sfintilor, sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca". Intelegem, astfel, ca Hristos ne mantuieste si cu puterea Crucii.

Doamne, daca Tu crezi ca mai poti face ceva cu mine, atunci Tu ai sa ma salvezi.

Rugaciunea 

Inalt Prea Sfintitului Parinte Bartolomeu Anania

†

Trepte ale Rugaciunii >>>

 👇

Sileste'te dupa puterea ca sa fi pomenit la Sfanta Liturghie, caci Hristos este cu noi!

†

Sileste'te dupa puterea ca sa fi pomenit la Sfinta Liturghie. Pentru ca se pune, dragii mei, in Sfantul Sange, particica aceea cu numele tau. Si se spune asa de preot: „Spala, Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sangele Tau, pentru rugaciunile sfintilor Tai“. Si se pun toate de pe disc, in Potirul cu Sfantul Sange.

Invierea fiicei lui Iair si vindecarea femeii cu scurgere de sange

 Si iata a venit un barbat, al carui nume era Iair si care era mai-marele sinagogii. Si cazand la picioarele lui Iisus, Il ruga sa intre in casa Lui, Caci avea numai o fiica, ca de doisprezece ani, si ea era pe moarte. 

Si, pe cand se ducea El, multimile Il impresurau. Si o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sange si cheltuise cu doctorii toata averea ei, si de nici unul nu putuse sa fie vindecata, Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui si indata s-a oprit curgerea sangelui ei. 

Vindecarea femeii cu scurgere de sange

Minunea invierii fiului vaduvei din Nain, talcuita de Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu Anania (audio)

†

 Evanghelia dupa Luca. Capitolul VII. 11-17

Minunea invierii fiului
vaduvei din Nain

Si a fost ca dupa aceea S’a dus intr’o cetate numita Nain, si impreuna cu El mergeau ucenicii Sai si multime multa.  Iar cand S’a apropiat de portile cetatii, iata ca scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, si ea era vaduva, si multime mare din cetate era cu ea. Si vazand'o Domnul, I s’a facut mila de ea si i'a zis: 

„Nu plange!”

Si, apropiindu'Se, S’a atins de pat, iar cei care'l duceau s’au oprit. Si i'a zis: 

„Tinere, tie'ti spun: Scoala'te!”

Si s’a ridicat mortul si a inceput sa vorbeasca; si i l'a dat mamei sale.

Si frica i'a cuprins pe toti si'L slaveau pe Dumnezeu, zicand: 

Mare profet S’a ridicat intre noi si Dumnezeu Si-a cercetat poporul.

Si a iesit cuvantul acesta despre El in toata Iudeea si in tot tinutul dimprejur.

~*~

Zis-a DOMNUL Iisus, 'Cine are urechi de auzit sa auda, caci inima acestui popor s-a impietrit'.

  Zis-a DOMNUL IISUS:

Cine are urechi de auzit sa auda, caci inima acestui popor s-a impietrit.

†

Caci inima acestui popor s-a impietrit; au ajuns tari de urechi, si-au inchis ochii, ca nu cumva sa vada cu ochii, sa auda cu urechile, sa inteleaga cu inima, sa se intoarca la Dumnezeu si sa-i vindec...(Matei. 13,15) 

Pilda semanatorului! Iata una dintre cele mai frumoase pilde rostite de Mantuitorul Iisus Hristos.

Zis-a DOMNUL, iesit-a semanatorul sa semene samanta sa. Si pe cand semana, unele seminte au cazut langa drum si au venit pasarile si le-au mancat. Altele au cazut pe loc pietros, unde n-aveau pamant mult, si indata au rasarit, pentru ca nu era pamantul adanc. Iar cand s-a ivit soarele, s-au palit de arsita si, neavand radacina, s-au uscat. Altele au cazut intre spini, dar spinii au crescut si le-au inabusit. Altele au cazut pe pamant bun si au dat rod: una o suta, alta saizeci, alta treizeci. Cine are urechi de auzit sa auda" (Matei 13, 3-9).

 Apostolii L-au intrebat: Doamne, de ce graiesti in pilde? Ce va sa zica pilda aceasta? Cum trebuie s-o intelegem? 

Iisus le-a raspuns: Am vorbit in pilde, "pentru ca voua va e dat sa stiti tainele Imparatiei cerurilor, iar acelora nu le e dat" (Matei 13, 11).

~*~

Ascultati dar ce inseamna pilda semanatorului.

Cand un om aude Cuvantul privitor la Imparatie si nu-l intelege, vine cel rau si rapeste ce a fost semanat in inima lui. Aceasta este samanta cazuta langa drum.

Samanta cazuta in locuri stancoase este cel ce aude Cuvantul si-l primeste indata cu bucurie, dar n-are radacina in el, ci tine pana la o vreme; si, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvantului, se leapada indata de el.

Samanta cazuta intre spini este cel ce aude Cuvantul, dar ingrijorarile veacului acestuia si inselaciunea bogatiilor ineaca acest Cuvant si ajunge neroditor.

Iar samanta cazuta in pamant bun este cel ce aude Cuvantul si-l intelege; el aduce rod: un graunte da o suta, altul, saizeci, altul, treizeci.”

Pilda semanatorului rostita de Mantuitorul Iisus Hristos. 

Talcuita de Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu Anania 

~*~

 

~*~